Azi e o zi importanta pentru noi romanii, azi il sarbatorim pe Mihai Eminescu, si stiu ca nici un cuvant de al meu nu ar fi in masura sa il descrie atat de frumos, cum o face chiar numele sau * Mihai Eminescu*.
Nu stiu de ce sunt mai bucuroasa azi: ca avem onoarea sa avem in tara un poet ca el, sau ca el e moldovean ca si mine, si doar daca esti moldovean il poti intelege si ii poti aprecia munca la justa ei valoare.
DA- a scris frumos, a gandtit bine, a facut ceva ce o parte din noi, nici in 3 vieti nu am face, a fost roman, si mai presus de toate si-a iubit limba, iar eu pentru asta il iubesc. :*
La steaua
La steaua care-a răsărit
E-o cale-atât de lungă,
Că mii de ani i-au trebuit
Luminii să ne-ajungă.
Poate de mult s-a stins în drum
În depărtări albastre,
Iar raza ei abia acum
Luci vederii noastre,
Icoana stelei ce-a murit
Încet pe cer se suie:
Era pe când nu s-a zărit,
Azi o vedem, şi nu e.
Tot astfel când al nostru dor
Pieri în noapte-adâncă,
Lumina stinsului amor
Ne urmăreşte încă.
Când amintirile...
Când amintirile-n trecut
Încearcă să mă cheme,
Pe drumul lung şi cunoscut
Mai trec din vreme-n vreme.
Deasupra casei tale ies
Şi azi aceleaşi stele,
Ce-au luminat atât de des
Înduioşării mele.
Şi peste arbori răsfiraţi
Răsare blânda lună,
Ce ne găsea îmbrăţişaţi
Şoptindu-ne-mpreună.
A noastre inimi îşi jurau
Credinţă pe toţi vecii,
Când pe cărări se scuturau
De floare liliecii.
Putut-au oare-atâta dor
În noapte să se stângă,
Când valurile de izvor
N-au încetat să plângă,
Când luna trece prin stejari
Urmând mereu în cale-şi,
Când ochii tăi, tot încă mari,
Se uită dulci şi galeşi?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu