"Dacă ştii să citeşti, fiecare om este o carte" - E.William

   Mereu mi-a plăcut să nu depind de nimeni, poate este ceva de orgoliu sau poate îmi place să-mi testez puterile ca să ştiu unde mă aflu. Ideea este că nu mi-am dorit niciodată să stau şi să vegetez acasă până la adânci bătrâneţi sperând că voi avea un job pe care îl visez.

    De cele mai multe ori ne uităm la alţii şi le purtăm grija fără ca noi să facem ceva pentru bunăstarea noastră, le purtăm pică şi îi blamăm pentru că este mai uşor să-i punem pe ei într-o lumină rea decât să recunoaştem că noi suntem responsabili de ceea ce avem sau nu.

    Într-o vară am lucrat la o întreprindere, ceea ca făceam eu era simplu  dar necesita efort şi rapiditate. Acolo erau oameni de la  40 ani până la copii de 14 ani. Era un job de vară şi doar atât, dar cu toate astea trebuia să dăm randament şi ca în orice unitate a apărut concurenţa.

     Aveam un şef de echipă, de o simplitate atât de naturală, era un om care nu avea 30 de facultăţi şi 7 mastere, care nu făcea abuz de statutul pe care îl avea (aşa cum fac toţi când se văd cu sacii în căruţă), dar cu toatea astea avea o înţelepciune cum mai rar găseşti. La un moment dat a spus ceva care m-a impresionat şi m-a pus pe gânduri : " În fiecare unitate o să fie două categorii de oameni: Oamenii care muncesc şi oamenii care fac bani."   

   Poate pentru unii par nişte cuvinte banale, dar pentru mine au însemnat mai mult şi de aceea mă sperie faptul că toată lumea vrea doar "banii" fără să muncească.

 

   "Dacă vrei să ştii cine este om, dă-i o funcţie de conducere. "(Robert Brasillach)