Din seria lucrurilor care mă enervează, deranjează sau dezgustă o să facă parte şi postarea de azi..
Nu sunt un om negativist, răutăcios, posac.....din contră îmi place să mă bucur de viaţă, îmi place să râd, îmi place să fiu eu şi să văd mereu partea bună a fiecărui lucru. Doar că la noi încă se practică uitatul în curtea vecinului, băgarea în seamă şi datu cu "jula", ceea ce direct sau indirect mă afectează şi pe mine.
Dar să nu deviez de la subiect, că poate plictisesc :) şi nu-mi doresc aşa ceva. Dacă tot am scris în postarea anterioară despre "bunicile" Iaşului, astăzi revin la ele şi am să încerc să evidenţiez cât de sufletiste sunt ele, şi nu doar ele.
În decursul timpului am observat că lumea este foarte iubitoare de animale, toţi "băştinaşii" Iaşului adoră animalele, atât animalele cu 2 picioare cât şi cele cu patru picoare.
Astăzi mă opresc asupra celor cu 4 picioare, cele cu 2 picioare le voi trata într-o altă postare.
La fiecare pas întâlnim câini ( că despre ei era vorba), când mergi la magazin întâlneşti câini, când mergi la poliţie dai peste câini, la şcoală, mall, farmacie, biserică, gară, autogară...peste tot numai câini, încât nu mai ştiu dacă atunci când vorbim despre populaţia Iaşului care este de peste 300.000 locuitori ne referim la oameni sau la câini?
Nu am nimic cu săracii câini, doar că nu sunt de acord cu aşa-zişii iubitori de câini din oraşul ăsta (şi din păcate nu doar ăsta). Fiecare scară de bloc are câinii săi, iar băbuţele din bloc au grijă de ei, au o grijă aşa mare încât îi lasă să se înmulţească, astfel fiecare bloc are turma sa de câini. Dacă tanti X din blocul Z mănâncă azi costiţă de porc afumată, tanti iubitoare de animale pune într-o punguţă oasele ca să le pape Otto de la scara blocului împreună cu Puffy şi cu cei 10 copii ai lor.Un gest remarcabil nu zic nu.....că trbuie să mănânce şi bietele animale, dar parcă ar fi mai frumos ca acea tanti să îl ia acasă pe Otto, să-l spele, să-l ducă frumos la doctor pentru sterilizare, să îl facă frumos şi apoi Otto să mănânce toate oscioarele rămase după ospăţ.
Astfel se evită înmulţirea necontrolată a acestor animale, plus fiecare scară de bloc ar mirosi mai frumos, trotuarele ar fi mai curate la fel şi minunatele parcuri şi nouă nu ne-ar mai fi teamă să trecem pe lângă vreo scară când venim de unde venim.
Mai nou această dragoste pentru animale a atins cote maxime la unele scări de bloc deoarece tanti X după ce a măncat costiţă cu mămăligă nu se mai chinuie să pună osciorul în punguţă şi să coboare să-i dea de mâncare lui Otto. Acum mai simplu este după ce mănânci să deschizi frumos geamul şi să le livrezi mâncare caldă câinilor chiar de la etajul 4 fără să-ţi pese de oamenii care trec pe acolo. Ce contează că se trezesc cu o bucată de mămăligă peste cap, sau cu o mână de oase în ochi atât timp cât ea este mare iubitoare de animale?
Ceea ce mă face să cred că tanti X este o mare fană a lui Nicolo Machiavelli şi aplică zicala " Scopul scuză mijloacele"
Pe data viitoare....:):) şi feriţi-vă de câini.:D
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu