Si ca sa raman in partea amintirilor din copilarie, ale mele de aceasta data ...nu a marelui Ion Creanga, am iubit acest cantec inca din clasa intai, cand doamna invatatoare ne transpunea in lumea magica a poeziei, a povestilor si a cantecelor.
Pentru noi cei de atunci care am copilarit ascultand numai radio si uitandu-ne la TVR, acest cantec ( si nu numai), era ca un imn, era pe buzele si in inimile tuturor. Pacat ca astazi acesti doi mari oameni Ion si Doina Aldea Teodorovici sunt uitati, sau mai rau nestiuti de copii.
P.S. aceasta postare este completarea unei postari anterioare * un semn de intrebare * :)):)):))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu