Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii ?

     Hmmm, am spus ca o sa revin cu informatii despre aceasta zi 21.12.2012...adica cu stiri proaspete din mama Anglia, ca sa stiti si voi cum este sfarsitul lumii aici la mine.
    Azi de dimineata a fost o vreme asa de placuta ....care m-a pus pe ganduri avand in vedere ca zilele trecute a plouat continuu si a fost inundatie , deci azi cand am vazut cer senin si un soare stralucitor pe cer m-am speriat atat de tare incat am sunat o prietena sa se uite si ea la cer .=)) Sa mentionez ca de dimineata mi-am verificat telefoanele si netul sa vad daca incep sa dea semne de apocalipsa...dar nu au dat.
    Dupa ce socul a trecut am mers sa fac un dus, ca am spus ...ok vine sfarsitul lumii dar macar un dus sa fac  ca dupa aia daca o sa stam in intuneric fara apa si curent ...macar sa fiu curata. Am baut un latte, am mancat o briosa si am stat la un chat scurt cu dadaca copiilor unde lucrez eu. Pe urma am evadat in oras la un lunch cu niste amice...si la o vizita prin magazine.
    Acum sunt acasa si mai trag cate un ochi la vreme...sa vad daca o ia razna. Dar cel mai important lucru care am uitat sa-l mentionez este ca ieri mi-am facut cumparaturi pentru apocalipsa: 2 pachete de biscuiti, 3 doze de cola, cateva portocale si cam atat, am spus ca o sa fie destul pentru o luna, daca le termin o sa incep sa mananc patul, mocheta...vad eu ...:)):))
    Acum merg sa sparg o banca ca asa mi-au prezis mayasii...daca dau lovitura o sa fac cadou la toti amicii cate un pix, asa cadou de craciun :D:D:.  Eu am primit inca de dimineata o bratara de baietas de cartier de vreo 2 kg din inox de la sefii mei...asa ca-s foarte importanta pentru ei ( sau poate o fi de platina si nu stiu eu sa apreciez valoarea).
Voi cum v-ati petrecut sfarsitul lumii?

Ages ago......:D:D

"Pamantul e singurul loc in care se poate crea Paradisul"(O.Paler - "Viata pe un peron")

Memento

   De cand m-am apucat sa-mi pun gandurile pe acest blog, niciodata nu am abordat subiectul *love*. Ok poate am vorbit asa mai pe ocolite despre dragoste..dar nu in mod direct. Ce-i drept este un subiect destul de sensibil pentru fiecare fie ca suntem implicati sau nu intr-o relatie. 

   Trebuie sa recunosc ca  mereu am fost o ciudata in acest domeniu.....pentru ca sunt cam old fashion, adica nu m-as putea nicidata indragosti pe un site de socializare...sa stau sa tastez cuvinte fara sa le simt ( avand in vedere ca acum toti putem scrie ce vrem si putem avea personalitate multipla, functie de interlocutor). Mereu dragostea asta cauzata de internet o sa fie una falsa....pentru ca pe un astfel de site o sa spunem ceea ce vrem sa fim...nu ceea ce suntem cu adevarat.  

   Deci metoda internetului este exclusa din start ....desi in ziua de azi mai toti ne petrecem timpul pe net, dar cum eu mai toata ziua sunt plecata de acasa o astfel de * relatie* nu ar rezista.:)):)) . 

   Relatia la telefon ...si asta este destul de ciudata si nefiind practica absolut deloc... cand vreau sa fac un dus, de exemplu, suna telefonul, cand mananc suna telefonul, plus ca daca mai are si nelimitat in retea telefonul nu se mai opreste niciodata. Si sincer nu inteleg ce pot sa spun nou cuiva cu care am vorbit acum 10 minute.....ce am facut eu in 10 minute? Ok inteleg dragostea e mare...dar iarasi ajung la cuvinte si nu la fapte cele din urma fiind cele mai importante. 

    Relatia la distanta....asta este cea mai complicata, pentru ca presupune in prealabil ca stii acea persoana cu adevarat , doar ca unul din parteneri decide sa plece peste mari si tari..... dar nici asta nu poate rezista, mereu orizontul de cunoastere a unuia sau altuia se mareste, apar influentele externe ( nu intodeauna binevoitoare) si astfel relatia este cam cu semnul intrebarii. Stiu, stiu...daca dragostea e mare nu mai conteaza ca te despart 3000 km, doar ca uneori cand apare o problema oricat de minora ar fi ea ( imi rup o unghie, m-am tuns aiurea etc ) as dori ca cel drag sa fie langa mine, nu la n km distanta si sa ajung acasa si sa-mi aud ecoul in casa. Deci daca unul din parteneri are o oportunitate de a pleca din tara...nu ezita sa-l urrmezi daca vrei mai mult de la acea relatie ...si daca se merita bineinteles.

    Relatia de teama de a nu fi singur....este de altfel cea mai mare greseala pe care multi o fac...din teama de  a nu fi singur te implici intr-o relatie cu cineva cu care realizezi mai tarziu ca nu ai nimic in comun....asta inseamna pierdere de timp, mai ales daca stii din start ca acea relatie nu e una trainica. Acum este cat se poate la moda si aceasta relatie, sau poate mereu a fost la moda....stam cu cineva ca nu vrem sa fim singurii din cercul de prieteni care nu are partener, ca vin sarbatorile si esti singur, ca ai o varsta si trebuie neaparat sa ai pe cineva langa tine. Dar dupa 1-2 ani realizezi ca te-ai cam grabit in a lua decizii si astfel apar si complicatiile.

    Personal nu pot sa ma avant in nicio astfel de relatie mentionata mai sus.....mi se pare ca m-as minti pe mine ca sunt mai bine, dar de fapt adevarul ar fi altul. 

In locul acestor tipuri de asa zisa dragoste ...as prefera acea dragoste care este pe cale de disparitie , in care privirile si faptele iau locul cuvintelor, in care respectul este mai presus decat orgoliu, in care a accepta este mai important decat a critica .
   Niciodata nu am fost genul de persoana care sa ma imbat doar din vorbe, in care daca cineva venea si-mi spunea o minciuna frumoasa eu sa lesin de atata placere. Trebuie sa recunosc ca mereu ma amuza vorbele , mai ales cele de lauda care au intentia de a te cuceri, avand in vedere ca sunt foarte realista si ca ma stiu destul de bine ( sau asa imi place sa cred). Nu-mi plac discutiile banale , doar de dragul de a face conversatie...ci le prefer pe cele mai acide pe teme destul de serioase ( bine dar sa nu fie urmate de cearta, adica o aciditate motivanta, contructiva nu distructiva).
De altfel nu-mi plac conversatiile legate de pronumele personal ...eu..tu....o zi intreaga doar de gramatica fara sens.
    Dupa cum se vede din ce scriu :)):)) ( acum rad de una singura la propriu), par o persoana destul de mofturoasa in ceea ce priveste dragostea, doar ca de fapt nu e asa...sunt cat se poate de normala, doar ca mereu am considerat dragostea asta ceva mai complexa, de asta o descriu cum ar trebui sa fie ea cu adevarat.
  Sora mea mereu ma critica ca sunt prea neglijenta la acest capitol si ca il astept pe fat-frumos, dar realitatea este ca astept sa intalnesc acea persoana care sa impartaseasca aceleasi ganduri cu mine, care sa completeze  ideile mele si care sa nu vorbeasca prea mult ...ca vorbesc eu destul .=)) =))( glumesc ), care sa nu fie fat-frumos pentru toata lumea, ci doar pentru mine.  

Nu voi fi un om obisnuit, pentru ca am dreptul sa fiu extraordinar. (Peter O'Toole) 

  

21.12.2012

     2012....un an plin de superstitii, de preziceri...de premonitii....de mister. Inca de anul trecut stim ca anul 2012 o sa fie un an crucial...asa o fi...asa a mai fost si anul 1999 pe 11 august cand a fost eclipsa de soare, unde se sustinea ca o sa fie sfarsitul lumii, ca o sa murim toti pe capete ca ramele la soare. 

     In fine,  iata-ne la 7 zile distanta de marea zi 21.12.2012....zi in care dupa cum bine stim o sa fie una catastrofala pentru mama Terra dar mai ales pentru *copii* ei. Categoric ca o stare de agitatie este in fiecare din noi , fie ca recunoastem sau nu, fie ca ne place sau nu...dar starea aceasta a fost alimentata de stirile anuntate la tv, ziare, internet....etc. 

     Acum daca tot sunt cu un mare semn de intrebare pentru ziua de 21 decembrie,  pot recunoaste ca am fost cat se poate de atenta la manifestarile vremii, ( ca nu o sa fie sfarsitul lumii asa fara sa ne dam seama...un mic semn trebuie sa existe ), si va pot spune prognoza meteo pentru Winchester. 

     In ultimele saptamani a fost cam ger....dar daca stau sa ma gandesc ca e decembrie-nimic nu ma poate mira ;de nins inca nu a nins , dar aproape in fiecare dimineata a fost bruma...ceea ce iar e firesc pentru aceasta perioada a anului; temperaturile au variat de la -7 grade la 7 grade, ceea ce mi se pare cat se poate de normal; astazi, ca si in alte cateva zile ce au trecut, a plouat- totul cat se poate de firesc in Anglia, ( dar azi a plouat mai mult ce-i drept si a mai batut si vantul  si mi-am rupt o umbrela - oare sa fie acesta semnul de intrebare ???). 

    Saptamana viitoare o sa fie o vreme destul de calda intre 6-10 grade ziua si 0-4 grade noaptea, dar in mod special vineri 21.12.2012 o sa fie o zi cu sansa de precipitatii de 75% ziua cu 6 grade,  iar seara 90% sanse de precipitatii cu 5 grade celsius. 

    Saptamanile astea care au trecut am fost cam racita, m-a durut capul, am avut dureri dentare, menstruale, mi-am rupt cateva unghii( lucru destul de nefiresc pentru mine sa-mi rup unghiile ), sper ca astea sa nu fie semne ca vine sfarsitul lumii!!!!

Aaaa...am uitat sa precizez ca faimoasa zi de 12.12.2012 a trecut si nimic special nu s-a intamplat...chiar pot spune ca a fost destul de placut ziua ...da si ger mare noaptea..exact ca in Romania -ceea ce e nefiresc pentru Anglia, dar nu m-am speriat ca eu una sunt obisnuita ...pentru englezi a fost mai greu, ca la astia daca ninge si e stratul de zapada de 10 cm se anunta cod rosu peste toata Anglia, nimeni nu mai pleaca la munca , scolile se inchid, magazinele nu se mai deschid etc, intr-un cuvant e jale nationala. 

  Acum astept sa vad cum o sa fie saptamana viitoare si o sa va tin la curent....si nu stiu inca ce sa fac... am luat salariul oare sa-l pastrez sau sa-l cheltui????????

*O minte mereu ocupată este secretul fericirii!* (autor necunoscut)  

I think I left the love of my life ..... Behind

Cine stie........

    * Fiecare om are destinul sau, singura regula este sa-l accepte si sa-l urmeze oriunde l-ar duce* Henry Miller

Nu prea cred in coincidente .....ci  cred in destin. E greu de explicat de ce nu cred ca exista coincidente......si tind sa cred ca tot ce se intampla in viata noastra este ca asa a fost dat sa fie ...nu ca ar fi o coincidenta . 

De cele mai multe ori din lipsa de ocupatie ...gandesc poate prea profund....:)), intotdeauna am crezut ca noi am venit cu o misiune pe acest pamant, dar cu toate astea si acum ma intreb ...care este misiunea mea? Cine o sa citeasca ce am postat o sa creada ca am luat-o razna...o fi asa , nu pot sa neg :)), dar dincolo de tot ceea ce reprezentam noi ca oameni, ceea ce vrem noi sa parem ca suntem sau dincolo de aspectul fiecaruia ..noi avem un rol prestabilit aici. Acum tine de noi sa ne dam seama ce trebuie sa facem , tine de noi sa ne ducem la bun sfarsit sarcina, unii dintre noi nu o sa realizeze niciodata ca viata e mai mult decat a manca, a bea si a te distra. 

Categoric ca fiecare poate sa faca mai mult decat e necesar, depinde de puterea fiecaruia, de mediul in care s-a nascut, mediul in care traieste, de dorinta fiecaruia de a scrie istorie sau nu. 

Si acum o sa va povestesc o mica intamplare din viata mea, si o sa va las pe voi sa decideti daca a fost coincidenta sau destin.

    Terminasem facultatea 2008 si ma angajasem ca vanzatoare la o librarie...asta fiind in timpul verii, in septembrie mi se oferise la scoala de la mine de acasa un post de profesor necalificat pe limba engleza....trebuie sa recunosc ca nu am fost o fana a limbii engleze, in liceu studiind franceza, bacalaureatul tot la limba franceza l-am sustinut, deci eram oarecum cam pe langa subiect la momentul respectiv la capitolul engleza. Salariul ca profesor necalificat nu era atractiv , dar am acceptat pentru ca stateam acasa si nu trebuia sa mai platesc chirie sau abonament la R.A.T.P. , dar cu toate astea imi propusesem sa studiez engleza cat se poate de serios....pentru ca acum mai trebuia sa o si predau. Carti, dictionare, manuale, fise, etc...toata ziua stateam si ma pregateam pentru fiecare ora la care trebuia sa merg. Uneori ma enervam, e greu sa fii autodidact  si mai ales sa mai fii si capabil sa ii inveti si pe altii. Acum nu va imaginati ca eram cazuta din cer si nu stiam o boaba de engleza....stiam si eu baza, mai vedeam un film , mai o muzica, mai o revista....dar nu nivelul pe care-l are cineva care a studiat in facultate, desi unii nu stiu daca au vreun nivel. 

    Desi imi venea sa o iau la fuga uneori ( mai ales ca se anuntase si o brigada in scoala ) mereu radeam si spuneam ...* lasa ca e bine ca-mi pun la punct engleza acum, ca cine stie poate o sa plec in Anglia *. 

Si uite-ma pe mine dupa 4 ani de cand am predat engleza exact in Anglia. :))

Bun, cand am hotarat sa vin aici, pe avion mi-am luat o carte sa citesc, zborul fiind de 3 ore ma plictiseam si mi-am spus sa am ocupatie. De acasa mi-am luat o singura carte in lb romana ..Mandrie si prejudecata de Jane Austen, o carte pe care o ador, si pe care am citit-o si rascitit-o si pe care mereu o sa o citesc cu placere. O carte care de fiecare data ma surprinde si mereu cand o recitesc descopar lucruri noi.

     Dar cel mai interesant lucru care mi s-a intamplat , nu e ca eu citesc cartea asta de 1000 de ori, ci ca aici in Anglia am ajuns exact in orasul unde Jane Austen a trait, aici fiind casa ei memoriala, ea fiind inmormantata la catedrala din oras, Winchester,  Hampshire. Mereu mi-am spus ca orasul m-a ales pe mine, nu eu pe el, habar nu aveam nimic despe isoria lui, nici nu stiam unde e pozitionat pe harta, fiind si unul dintre cele mai bogate orase din Anglia, plin de istorie si frumos.

  Si daca ma mai gadesc ca unul dintre actorii mei favoriti, care a si jucat in filmul Mandrie si prejudecata,   Colin Firth s-a nascut in oraselul Grayshott din Hampshire si a locuit si studiat in Winchester o sa-mi spuneti ca e o coincidenta. Am dat cateva exemple din viata mea de o serie de evenimente care se numesc coincidente. :D:D:D Iar la o aruncatura de bat de Winchester este  orasul Southampton ( orasul de resedinta a judetului Hampshire) de unde a plecat  faimosul Titanic in 1912.

              In momentul in care viata este plina de coincidente ......se numeste destin. 

"Tot ceea ce este necunoscut,trece drept măreț" - C.Tacitus

        Țin minte și acum că elevă fiind ( 15 ani ) am descoperit în biblioteca unei prietene o carte mică, destul de voluminoasă ca număr de pagini care avea pe copertă steagul Franței și o cruce, cartea se numea *Crucea de foc* scrisă de Colin Forbes. Mi-a plăcut mirosul ei, ( cred că fiecare dintre noi avem obsesia asta de a mirosi cărțile- sau cel puțin eu așa fac - pentru că acel miros dulceag  a vechi mă face să traiesc altfel cartea atunci când o citesc ), și am rugat-o să mi-o imprumute - fiind vacanța de vară aveam destul timp să o citesc. Dar nu știam că acea carte face parte dintr-o serie de 24 de cărți, care ulterior am început să le caut în bibliotecile din Hîrlău și Iași, dar spre dezamăgirea mea la noi acest scriitor nu prea este cunoscut iar cărțile lui nu sunt atât de mediatizate.  

       Trebuie să menționez că atunci când îmi place o carte nu mă opresc din citit până nu o termin ...motiv pentru care mama mi-a interzis la un moment dat când eram la liceu să mai citesc cărți pentru că îmi luam 3-4 cărti pe săptămână de la biblioteca și *pierdeam * nopțile citindu-le până la ora 4-5 dimineața. ne mai având energie să merg la școală. :)) 

        Revenind la Colin Forbes, are un mod aparte de a scrie, de a descrie fiecare situație cu lux de amănunt ( ca tehnica balzaciană folosită de George Călinescu în Enigma Otiliei- roman care nu mi-a plăcut niciodată) , nu știu nici acum ce m-a atras la romanele lui, poate că e englez și eu trebuie să recunosc că mereu am avut o plăcere să citec cărți scrise de autori englezi, sau să văd filme englezești, sau poate că romanele lui sunt polițiste și eu am o slăbiciune pentru astfel de romane, sau poate un pic din amândouă.

      Din toată seria am reușit să citesc doar vreo 7 romane- pentru că doar de atâtea am reușit să fac rost până acum, dar sper să pot colecționa toată seria și poate o să apară și la noi în librării.
     Dacă mâine s-ar intâmpla ca lumea să nu mai aibă televizor mi-ar placea să îi văd că se apucă de citit cărți care să îi facă mai buni, mai educați, mai raționali, mai bogați în gândire și în port....mai oameni. 
E trist să vezi că unii se privează de plăcerea de a citi, își pierd imaginația și se lasă îndobitociți de niște inculți care apar pe sticlă. 

Ca notă de subsol adaug că înainte să mă * îndrăgostesc* de romanele polițiste scrise de Colin Forbes , Tom Clancy, John Grisham am avut și eu ca orice adolescentă onoarea să citesc toate cărțile scrise de Sandra Brown,  Daielle Steel și Nora  Roberts, cărți care m-au făcut să visez la cai verzi pe pereți. :)):)) ( spun adolescentă pentru ca le-am citit când eram tot la liceu ). 
  

  "Imaginatia este mai importanta decat cunoasterea.Cunosterea este limitata, imaginatia inconjoara lumea." Einstein

Frumusetea naturii....

Pentru a ne bucura de flori, fructe, ciripitul pasarilor, mirosul florilor asteptam 365 zile, 365 zile in care nerabdatori vrem sa simtim cum natura ne rasplateste asteptarea.
 Pentru a intelege dragostea, pentru a cunoste iubirea...uneori asteptam si o viata .

just my music

Cine, ce, cum, unde, cand, cat ?

    Vara care tocmai a trecut am avut un mic concediu in Romania, mai exact de 3 saptamani si pot recunoaste ca am avut un soc la venirea in tara ......un soc termic, plecasem de la 13 grade celsius si am ajuns la 40 grade, prea mult si pentru cei care deja erau obisnuiti, ca sa nu mai zic de mine. Am ajuns acasa si am petrecut timpul cu familia, ca prietenii si ei sunt cam toti plecati, ceilalti care erau prin tara lucrau, eu aveam concediu dar nu si ei......si asa mi-am petrecut concediu in familie. E greu sa spui cuiva ce simti cand te intorci in tara, iti pare bine ca esti acolo dar ai vrea sa pleci inapoi in acea tara straina de unde ai venit, stii ca se termina concediul si trebuie sa pleci dar ai vrea sa ramai, vezi locuri si oameni care iti trezesc amintiri, te intristezi cand stii ca nu poti face nimic in tara ca sa ramai acolo....ce sa faci ca sa iti permiti un trai decent ? 

     Sa specific ca ceva decent in Romania inseamna sa ai bani sa-ti pletesti o chirie , cheltuieli, sa ai bani de ceva mancare ( ca restul iei de la parinti ), sa ai bani ca din luna-n luna sa mergi la o pizza sau intr-un Pub, si sa iti mai poti permite sa-ti cumperi niste haine ( nu neaparat cele mai scumpe), sau o alta varianta e sa-ti cauti un partener care sa te intretina doar ca eu nu am stiut sa aleg aceasta varianta din prea mult orgoliu :)). E trist ca ajungem sa lucram doar ca sa ne platim datoriile la stat, fara sa ajungi sa mai ai si tu ceva bani pentru distractie. 

    Dar cu toate astea mi-a fost dor de casa, mi-a fost dor sa revad oameni si poate cel mai greu mi-a fost sa stiu ca nu ma mai incadrez in sistem, sa stiu ca nu pot face ceea ce mi-a placut ..( nu o dau in extreme, nu am fost un geniu in geografie, si recunosc ca odata ce nu mai practici ceva uiti acea informatie, si acum sunt intr-un punct in care pot spune ca am uitat multe legate de geografie, spre rusinea mea), dar cu toatea astea mi-a placut ce am invatat. 

   Acum 2 zile s-a implinit un an de zile de cand sunt in Anglia, si tot acum un an de zile am terminat masterul...ceea ce mi se pare la ani distanta de mine, parca mai ieri terminasem vreo 2 proiecte la dl Barbu si unul la Ionita despre ravene, dar cu toate astea simt ca au trecut ani de zile de cand am facut acele proiecte. Am momente cand ma gandesc ca mi-ar fi placut sa aprofundez ceea ce stiam , dar poate asa a fost sa fie, desi mi-e dor. Am un dor nebun sa fiu eu, uneori ma mir si eu cat m-am schimbat, nu ma mai recunosc nici eu, cred ca am uitat cum e sa zambesti. Da mi-a fost greu in tara sa vad ca am pus punct la unele lucruri si ca nu le mai pot continua, putin ajutor si indrumare primit atunci cand nu stii ce sa faci, ce decizie sa iei,  inseamna mult, eu nu l-am avut si e greu de una singura sa iei decizii,  sau poate sunt eu prea slaba si nu am stiut ce vreau de la mine si de la viata. 

Anglia e frumoasa, nu contest acest lucru chiar daca oamenii sunt reci si ursuzi, doar ca aici mi-am pierdut identitatea, asta nu-mi place si de aceea ma intreb * am luat o decizie buna sa vin aici?* .

 De fapt am prea multe intrebari la care inca nu stiu cum sa raspund, sa raspunda cineva pentru mine daca se poate. :((

Numai dupa ce ne ajungem tinta, descoperim si celelalte cai pe unde am fi putut-o ajunge mai usor. Asa ni se otravesc si cele mai mari multumiri. (Lucian Blaga)

Meditez...

Am ramas in urma cu postarile....nu e corect, stiu, doar ca sunt foarte confuza de ceva vreme. Am realizat ca in ultimul timp meditez mai mult de cat ar trebui, ma las dusa de ganduri si imi dau seama ca trece o zi intreaga doar gandindu-ma la nimicuri, la probleme, la tot si nimic. Poate nu mai postez ca mi-am pierdut inspiratia, mi-am pierdut cheful de a scrie pentru ca stiu ca nimeni nu citeste sau pentru ca ceea ce scriu nu este palpitant, motivant ...ci doar banal. Stiu acum nu sunt intr-o perioada foarte buna, stiu ca ma plafonez si ca nu fac ceva pentru mine personal, nu mai am timp sa ma bucur pentru nimic sau mai bine zis am uitat cum este sa te bucuri, cum este sa te simti multumit, am uitat multe, am uitat sa fiu EU .......

DA am primit o palma de la viata, ar trebui sa-mi revin si sa o iau de la capat. 

Copilaria prin ochi de adult.....

De multe ori mi se intampla sa caut amintiri....sa ascult cate o melodie veche, sa ma uit la niste poze vechi sa scotocesc prin dulap dupa vreo cutie uitata de vreme cu nimicuri in ea, dar cu valoare pentru mine.

Nu stiu cati dintre noi recunoastem, dar eu pot spune cu sinceritate ca-mi este dor de noi asa cum eram inainte. Imi aduc aminte si acum cand eram copil de 4-5 ani, si cum fugeam de la gradinita acasa, ca-mi era dor de mama si ma gaseau vecinii pe presul de la usa..:)) gradinita fiind la 20 m de blocul nostru ( sa mentionez ca am fost nevoita sa merg la cresa de la 2 ani, ca nu statea mama acasa sa creasca copilul decat 3-4 luni ). Cum ma jucam in fata blocului cu vecinii si cel mai inspaimantator joc pentru mine era *Omul negru*....este ora 2 omul negru n-a venit, este ora 3 omul negru n-a venit, este ora 4 omul negru a sosit...=)) credeam ca o sa mor daca ma prinde omul negru si fugeam cat ma tineau picioarele, nu stiu cati dintre voi isi amintesc acest joc, cert este ca mi-a marcat copilaria. Sau cum jucam ata/ elasticul/sfoara etc...cu fetele si stateam o zi intreaga afara sarind ca nebunele de pe un picior pe altul uitand de timp si foame, sau cand ne jucam de-a doctorul si aveam un pacient care statea pe o masa si un doctor cu 2 asistente ii faceau control medical, si ca sa parem credibili ne faceam cateva vanatai cu carioca si cateva zgarieturi cu pixul rosu, iar pe rand toti deveneam pacienti  si doctori..:)):)).
   Eu de firea mea am fost mai curioasa/ obraznica/ baietoasa.....dar pentru mama un copil ghidus..si tin minte si acum ca era iarna si sora mea Iulia se uita la tv iar eu nu aveam stare ( mama si tata erau la servici si nu le era frica sa ne lase singure in casa )...si eu ca sa-mi fac de lucru am deschis frigiderul, am luat un pachetel cu vopsea pentru oua de paste , am mers la baie si mi-am colorat  unghiile cu acea vopsea si ca sa par mai cool m-am dat si cu *ruj* tot din vopsea de oua...reusind sa o ademenesc si pe sora mea... ne-am admirat  noi vreo 10 minute in oglinda  ...:)):)), partea rea a venit cand a trebuit sa ne demachiem si am realizat ca doar cu apa nu se duce..si ne-am spalat cu detergent pe fata, iar ca sa nu murdarim prosopul am hotarat tot EU sa luam o camasa de-a tatei sa ne stergem, pe care categoric am reusit sa o coloram toata, iar ca mama sa nu o gaseasca am ascuns-o in cel mai secret loc...in masina de spalat. Nu mai are rost sa spun ce a urmat cand a venit mama acasa. Mereu reuseam sa o corup pe sora mea sa faca cate o prostie..ea fiind mai mare decat mine..:)). Parintii mei lucrau atunci in 2  schimburi si se intampla uneori sa fie amandoi in schimbul doi si noi sa stam singure acasa, iar intr-o seara eu dormeam si sora mea se uita la tv, aveam pe atunci un televizor mic Sport, iar doua dintre butoane au sarit asa din senin si sora mea s-a speriat si a inceput sa planga, eu trezindu-ma intre timp, am constatat gravitatea problemei si am hotarat de comun acord ca cea mai buna solutie este sa reparam televizorul ca sa nu afle parintii. Am mers in bucatarie si am luat ustensilele si cum era de asteptat  eu fiind mai *curajoasa* am hotarat ca eu sunt meseriasul iar sora mea salahorul, sora mea tinea butonul si eu dadeam cu ciocanul de zori sa fixez butonul la loc.=)) norocul nostru ca nu am dat cu ciocanul in ecran, iar partea rea este ca nu am reusit sa-l reparam sub nici o forma , dar credeti-ma am incercat cam vreo jumate de ora. =)), cand sora mea a vazut ca nu pot repara tv-ul am inversat rolurile.:D.

   La cutremurul din 30-31 mai 1990  care a fost de 6,7 grade, il tin minte pe cel de ziua , eu cu Iulia eram in casa toti vecinii iesisera in strada si se uitau la bloc, mama si tata la servici, iar tata a venit intr-o fuga acasa ca vada daca suntem bine , iar noi copii fiind ( eu aveam 4 ani,sora mea 6 ani) i-am povestit tatei ca blocul s-a clatinat/miscat ca s-a izbit un tractor in el si toti vecinii erau speriati.  Am foarte multe amintiri de cand eram mica unele amuzante , altele interesante - dar cel mai frumos este ca mereu o sa povestesc cu drag despre copilarie.

Sa nu uit sa mentionez batutul covoarelor era un ritual la care participau toti copii de la blocurile vecine si ne ajutam reciproc.

   In fiecare iarna mergeam cu ai mei la sanuis, adica eu si sora mea si cu parintii ( atunci parintii mei aveau doar 2 copii-acum suntem 4 copii), ieseam la sanius pe dealul Cotnariului ( cine stie localitatea stie sigur si dealul). Partea frumoasa era ca la sanius patricipau aproape toate familiile cu copiii lor, cel mai bun loc era trotuarul si se formau trenulete de cate 3-4 sanii cu oameni nebuni care urlau, radeau si se bucurau de iarna. Stateam cu totii pana tarziu prin zapada imbujorati si fericiti ca e zapada, indiferent ca a doua zi era scoala sau servici sau ca trebuia sa stam la coada la butelie sau carne...pentru noi era o sarbatoare, toti savuram momentul. Toata ziua stateam pe afara cu alti copii incercand sa invatam lucruri noi, sa descoperim locuri noi, nu eram separati pe n clase sociale, toti imparteam o bomboana sau paduchii, nu stiam noi de dusmanie sau rivalitate.....nimic nu ne tinea in casa, doar poate vreo pedeapsa.
  Eu si sora mea aveam cheia de la usa pusa pe un snur  si o tineam la gat...da am fost generatia cu cheia la gat.....si uneori o mai pierdeam pe afara ...si atunci se intampla sa stam in casa ca mama si tata ne pedepseau ....dar pentru mine nu era nici o plictiseala, ma urcam pe dulap si imi petreceam acolo o parte din timp, descoperind lucruri interzise....,acolo mama punea lucrurile la care noi nu aveam voie sa ajungem..in special cosmetice...dar pentru mine nu era o dificultate sa escaladez 2 scaune...mai greu era cand trebuia sa cobor, ca-mi era teama si uneori ma gasea mama pe dulap colorata.. ..:)):)). Eram abonati la revista Soimii Patriei si mereu trebuia sa demonstram ca avem revista, iar la gradinita ne invata ca tatal nostru e Ceausescu. 
    In iarna anului 1990 parintii au cumparat oua de la magazin nestiind ca sunt vechi, tata a descoperit asta cand era in pauza de masa la servici, a venit acasa sa ne anunte sa nu le mancam , dar deja era prea tarziu si asa uite-ma pe mine si pe sora mea lovite de o hepatita, eu pe atunci aveam 4 ani si sora mea 6 si tinem minte si acum cum am ajuns la spital la izolare pentru 20 de zile, in spital alta nebunie, multi copii obraznici dar si asistente nebune, care daca vedeau ca suntem mai orbaznici ne dezbracau de pijama si o aruncau la cosul de gunoi ( in spital singurele haine purtate erau pijamalele), astfel erai nevoit sa stai in pat toata ziua pentru ca erai in costumul lui Adam si desi eram  mici ne era rusine si noua.  Era o placere pentru noi sa mergem din 6 in 6 ore sa dam probe de sange si urina...urlam cat ma tineau plamanii cand vedeam seringa si moaca acra a unei asistente, sa nu mai spun ca mancarea era rea si mereu o puneam la cos ca sa nu ne certe bucataresele ca nu mancam sau uneori o mancam plangand.:)):))
   Aceste amintiri plus multe altele sunt pana in 1993 cand inca mai eram pe meleagurile Cotnariului,  nu pot spune ca sunt amintiri extaordinare, nu se pot compara cu amintirile altora...nu mergeam la piscina si nu ma jucam pe Ipad, pe atunci si telefonul fix mi se parea o inventie de neinteles, doar ca cele povestite au fost parte din viata mea, au insemnat mult pentru mine, am simtit copilaria altfel, toti eram la fel ...dar eram fericiti  in nestiinta noastra. Nu mi-am pierdut timpul in fata tv-ului, nu mi-am irosit timpul de joaca stand la PC...am alergat, am ras si am plans...am fost un copil fericit. Din 1993 incepe alta etapa din viata mea....parasind Cotnariul , mutandu-ne  in alta localitate Iosupeni ( tot com. Cotnari)...si de aici pot spune ca incepe viata mea de calator.

Am atasat o poza cu modelul de tv pe care am incercat sa-l repar cu ciocanul, il mai am si acum si culmea este ca functioneaza.

Beside you....beside me....beside us..:*

O melodie pentru blogul meu....sper sa va placa...:*:*

Tot eu ....doar alt peisaj...

          E seară , e târziu și-mi las gândurile să zboare. Îmi vin amintiri despre locuri și oameni, despre fericire și tristețe...despre copilarie și adolescență..despre mine și alții. Stau în camera mea  și citesc presa, presa de Iași, orașul unde am petrecut 8 ani, ani plăcuți, ani cu miros de castani, de tei de bucurie și deziluzie.

       Acum sunt în Anglia, țară unde am ales să vin, în Winchester...oraș care m-a ales el pe mine, oraș frumos, istoric și misterios. La o distanță atât de mare de Iași..acum am cele mai clare gânduri, cele mai sincere trăiri, despre ce înseamnă România pentru mine, dar nu în ultimul rând despre ce înseamnă Moldova cu locurile ei frumoase.               

            Mă bucur când citesc în presă despre realizarile ieșenilor, da sunt o fană a Iașului-capitală a Moldovei- mă mândresc că sunt moldoveancă, că știu mulți moldoveni , educați, talentați, dedicați, sinceri, frumoși și mărinimoși. Sunt aici dar nu am uitat de unde am plecat și nu aș putea pretinde că sunt din altă parte a țării doar că pentru unii nu sună bine Moldova.

             În momentul în care întâlnești români în altă țară prima întrebare este “dar de unde ești?”……după ce le spui de unde ești se aude un “aaaa ești moldoveancă” și pentru unii rămâi moldoveanca/ moldoveanul. Cu  unii români legi prietenii foarte frumoase, cu altii schimbi doar impresii sau cei orgolioși te evita fără să-ți de o șansă să te cunoască.

            Dar lăsând la o parte toate aceste aspecte care țin de proveniență fiecăriua, cred că cel mai important lucru este să nu uiți să fii om, să știi să accepți și să te adaptezi, pentru că cel mai rău este să fii singur într-o țară în care ospitalitatea lasă de dorit.

            Deci sunt fericită că văd lucruri frumoase despre Iași și recunosc că aștept cu nerăbdare să vizitez Palas-ul și pasajul de la Hala Centrală , dar până atunci îmi * clătesc * ochii uitându-mă la pozele postate pe facebook de alții.

            P.S. Dacă în țară eram mai inspirată și postam mai des pe blog, acum trebuie să recunosc că am inspirație , doar că nu mai am timpul necesar să stau la pc, iar când stau fac lucruri care nu necesită un grad mare de concentrare. :*:*:*:* J)J)

Pentru cei care doresc să arunce o privire asupra  Iașului postez trei link-uri cu trimitere la ce înseamnă frumosul la  Iași.

http://www.facebook.com/#!/photo.php?fbid=371584509556886&set=a.371584266223577.78105.147359628646043&type=3&theater 

http://www.facebook.com/ZiaruldeIasi/photos#!/media/set/?set=a.465313836815319.123417.116525791694127&type=3

http://www.facebook.com/ZiaruldeIasi/photos#!/media/set/?set=a.469729076373795.124149.116525791694127&type=3

where have you been.......where are you????

Vara nu dorm.....:):)

Fericirea e un ideal al imaginatiei, nu al ratiunii. – Immanuel Kant

 Am vrut mereu sa stiu ce inseamna sa fii fericit...dar nu cred ca cineva a aflat sau a descoperit fericirea deplina. DA...as putea spune ca stiu ce inseamna sa fii multumit, incantat de ceea ce  faci, de ce se intampla in viata ta , dar nu pot spune ca este fericire. A fi fericit inseamna ca pe toate planurile sa fii echilibrat. Mereu am fost bucuroasa cand ma plimbam si simteam vantul, ma bucuram de frumusetea unei zile ...sau de zambetul cuiva, dar nu se poate spune ca e fericire. Cred ca acest cuvant a fost dus la cote maxime, i-au fost atribuite o multitudine de trairi, calitati, definitii, incat noi am ajuns sa fim confuzi atunci cand ne intreaba cineva daca suntem fericiti.

  Indiferent cat as spune eu ca as fi fericita , mereu o sa existe un adevar nespus, un vis neimplinit, un regret...si atunci ar insemna ca sunt nefericita. Dar cu toate astea imi place sa cred ca sunt multumita de prezent, tinand cont ca mereu este loc pentru mai bine. :):) si imi place sa cred ca atunci cand ai o ocupatie nu ai timp sa te gandesti daca esti fericit sau nefericit...ci pur si simplu traiesti momentul.

 Ceea ce ma face pe mine fericita, multumita nu inseamna ca face si pe altul fericit, si atunci e bine sa nu cautam fericirea copiindu-i pe altii, incercand sa fim ca ei...ci sa ne uitam la noi si sa fim incantati de ceea ce suntem.

 Fericirea cuprinde cinci parti. O parte este a lua hotarari bune; a doua este a avea simturi bune si sanatate trupeasca; a treia este reusita in ceea ce intreprinzi; a patra-i reputatia printre oameni si a cincea, abundenta de bani si a bunurilor folositoare pentru viata. – Platon :)):))

 Va doresc ca Sarbatorile pascale  sa va aduca multa multumire si sa nu uitati ca fericirea e langa voi nu trebuie cautata prea departe.

Obsession......I love music

Ce pot sa spun despre melodiile pe care le postez aici?????....ca imi plac , ca ma obsedeaza, ca ma relaxeaza....si ca vreau sa obsedez si pe altii. :)):)):))

Turn me on.....

Blow your mind

Romania trezeste-te !

.   Sunt pe aceste meleaguri( Anglia) de vreo 5 luni, destul timp incat sa nu mai fiu ancorata la realitatea din Romania...la problemele ei, la nefericirile, nevoile...deziluziile ei..etc, mai citesc eu ceva presa...dar nu este destul...nu mai simt si nu mai vad toate problemele din tara..spre rusinea mea.

   Ar  trebui sa incep din copilarie , sa explic ce am gandit mereu ca sa ma pot face inteleasa. Ar trebui sa spun la toti ca am primit o educatie buna de la parintii mei, de la 2 oameni simpli care mereu m-au invatat ca pot face lucruri bune daca esti cinstit, daca inveti , daca respecti...desi uneori urma o mare dezamagire si un gust amar cand vedeam ca tot ce m-au invatat parintii mei era in antiteza cu ceea ce vedeam la altii.
   Ma deranja foarte mult cand eram la liceu, cand vedeam ca unii din colegii mei primeau "bani de liceu" pe motiv ca nu au bani...ca nu apareau la fisc ca avand venituri impozitabile...dar aveau parintii plecati in strainatate, astfel ei mereu se distrau iar noi ceilalti eram oameni normali cu parinti care muncesc 9-10 ore pe zi pentru un salar mic, dar na ...noi aveam venit.
   Ma deranja mereu ca in zona unde locuiesc erau familii care aveau Audi A4 dar primeau ajutor social. Ma enerva mereu ca oricine isi deschidea un jegos de magazin, cu produse expirate avand ca prim-obiectiv fraierirea prostimii, toate produsele din magazin fiind la preturi duble sau triple fata de normal. Ca sa nu mai spun dupa caderea comunismului toti au furat cum au putut...unii insusindu-si toate utilajele de la fostele C.A.P.-uri si facandu-se proprietari peste noapte peste unele terenuri.

   Ma dezgusta cand vedeam ca toti stau la umbra, la caldura sau in bar, fara sa munceasca dar erau considerati oameni saraci, oameni demni de mila, ca na....au multi copii si o duc rau.
  Nu intelegeam niciodata de ce la Bac unii nu au stiut ce inseamna manual dar cu toate astea au obtinut rezultate mai mult decat bune ( copiind, sau avand cate un " inger" in sala care le soptea tot, sau mai simplu le punea pe banca foaia cu rezultate).

  Mi-a fost mereu greata de sistemul de notare de la facultate adoptat de unii profesori care na....mai cred si acum ca sunt in perioada comunista...unde nota era primita in functie de preaslavirile duse la extreme de unii dintre studenti/ studente(cu cat stateau mai mult prin birouri cu atat aveau nota mai mare).

  Nu am inteles niciodata de ce unii considera ca daca nu au bani de tigari si bautura, daca nu au bani de Mall si Bamboo e vinovat statul roman.

   Este amuzant ca toti urasc cand sunt la scoala pe profesorii cei mai rai, duri si neprietenosi ..si dupa ani incep sa aprecieze ce au facut acei profesori pentru ei si inteleg ca educatia nu inseamna libertinaj ci reguli, seriozitate si munca.

Ceea ce am scris aici poate pare ca am scris din rautate, poate par o persoana frustrata, neimplinita, invidioasa pentru cineva care citeste postarea de mai sus....nuu...sunt un om normal, sunt un om care are bani destui pentru cat muncesc, am o familie mai mult decat normala cu o situatie satisfacatoare.... Dar sunt om care am obtinut tot prin munca, nu am obtinut nimic prin compromisuri, nu am nimic pentru ca am clipit frumos si cuiva i-a placut cum am clipit si mi-a oferit din putinul lui..=))=)).

De ce scriu toate astea? Pentru ca in situatia asta nu sunt doar eu...sunt mai multi...dar nu toti o spun. Pentru mine totul inseamna matematica, totul este simplu , doar ca unii fac lucrurile sa para complicate, muncesti => ai,  nu muncesti => nu ai..simplu. Doar ca altii gandesc altfel...stau, beau, ma disterez => am,  nu mai am de baut, nu ma mai disterz => nu mai am bani, deci statul roman e vinovat.

Ce este strigator la cer...este faptul ca multi dintre acestia care stau si se distreaza( fara studii, cu un liceu la seral si o facultate da Spiru) au ajuns sa ne conduca, sa ne administerze comunele si orasele. Iar cei care au vrut sa faca ceva sunt blamati sunt criticati...dar sper ca mai tarziu lumea sa inteleaga ca cineva...(in cazul de fata este vorba de ex prim-ministrul tarii Boc), nu a fost rau, nu a impus acele masuri de austeritate pentru ca a vrut sa rada de populatie ci pentru ca a vrut sa aduca totul la normal, pentru ca nu i s-a parut normal ca altii sa aiba si tot sa aiba salarii si pensii exorbitante ( din furat, din vandalizat, din mintit, din prea-slavit) si altii sa nu aiba nimic.

   Dar cum la noi se practica efectul de turma..toti au iesit si au urlat pe strazi, au strigat lozinci si cum era de asteptat au vrut "capul lui Motoc" si categoric l-au avut....inteleg supararile oamenilor...doar ca unii nu pot vedea jocurile politice, nu pot vedea in viitor, ei se vad pe ei si doar atat.

   Recomand multora sa nu se mai uite la televizor pentru o perioada de timp ( tv-ul manipuleaza lumea, spala creierele mai mult decat va imaginati) si unii sa se apuce de citit ceva istorie, legislatie si codul bunelor maniere....astfel veti intelege rostul si mersul lucrurilor.

" In vremuri de criza Guvernul nu participa la un concurs de popularitate, ci la salvarea tarii."

Trebuie sa gandim nemteste si sa muncim ca europenii, nu sa gandim ruseste si sa muncim ca grecii.

Again ....nice song:*

Muzica spune totul....

Nice music...:*

Daca este ceva care sa-mi in Anglia ...pot afirma ca-mi place muzica lor....care este foarte bine gandita si  foarte frumoasa. Desi Gotye este belgian este in toate topurile aici.

....Atentie la Neatentie...

In cazul asta spun cu rusine, sau nu....ca ar trebui sa platesc amenda peste 2 miliarde, si ma "laud" cu vreo cativa ani de aer conditionat gratis. Tu cam cati ani trebuie sa petreci la Jilava ca ai folosit internetul?

Cu logan-ul prin Winchester...:*:*

7

Acest filmulet este realizat de niste amici de ai mei, Lucian, Adrienne si Georgiana. O plimbare cu masina  prin Winchester...care are rolul de a va transpune in " societatea" englezeasca, dar sa nu pierdeti inceputul...cred ca ar fi mai indicat sa se numeasca.." O plimbare prin Winchester cu Dacia Logan cu nr de Sibiu". Daca nu pot posta fotografii...macar un filmulet sa fie.
Vizionare placuta si salutari din Angliterra...denumire data de Laurica.:*:*[ Laura fiind alintata asa de Sorina =))=)) ]

Cum sa-l faci sa vrea ceea ce vrei?

In fiecare zi citesc presa....pentru ca doar asa pot fi la curent cu ce se intampla in minunata noastra tara, dar mereu raman surprinsa de ceea ce se petrece si de ceea ce declara unii, acum cand situatia este cam agitata peste tot....nu doar la noi. Stiu....stiu ..salarii mici, cheltuieli multe...dorinte mari....vise neimplinite.....stiu ca toate astea sunt la noi si mai stiu ca o sa par rea cu ceea ce o sa postez acum, dar imi asum riscul.

Cel mai mult imi place cand lumea face greva, cand lumea iese in strada sa-si strige "amarul" sau sa se afle in treaba. Si multe nelamuriri am asupra acestor greve ...cand romanasul, romanasii ies in strada ca asa vrea sindicatul si incep sa urle toti lozinci...si pe urma se apuca de dansat "pinguinul, lambada, salsa, zumba..etc" ca asa considera ei ca se fac mai intelesi de catre dragii nostrii parlamentari. Mereu ma intreb de ce la grevele astea sunt copii si batrani? ...mereu ma enerveaza ca liderii de sindicat nu stiu sa ne reprezinte dar cu toate astea trimit pe toti angajatii in strada sa urle, sa cerseasca, iar ei pe la dos isi umplu valizele si joaca teatru in fata prostimii care ingheata de frig.

Alt lucru pe care nu-l inteleg este ca unii posteaza pe toate site-urile de socializare diferite mesaje " daca nu ai iesit in strada sa urlii cu noi esti un las, iti place sa stai la caldura si sa ai salar mare, dar nu ni te-ai alaturat noua"...pai na, daca am iesi toti in strada cine ar mai muncii? Si daca postezi pe fb mesaje de astea nu inseamna ca faci greva...inseamna ca te bagi in seama ca sa credem noi ca esti cel mai cel din curtea scolii.

Totusi cel mai amuzant din toata povestea asta mi se pare atunci cand lumea incepe sa strige " jos X ...ca nu esti bun de nimic, vrem sa mori, sa te evapori, sa pleci in alta galaxie....etc".

Bun si acum va propun un joc de imaginatie: eu va ofer o casa in care am mobila veche si stricata...farfurii ciobite, linguri ruginite....fara utilitati....fara bani in portofel, fara mancare in frigider....cu oameni lenesi in ea...dar cu toate astea eu vreau la final sa am o casa moderna de ultima ora, cu toate utilitatile, cu mancare ca la restaurant, cu oameni inteligenti si silitori, cu bani multi in portofel.

Si am doua intrebari:

1.Cum reusesti sa indeplinesti toate cerintele in situatia data?

2.Daca nu reusesti...crezi ca este vina ta?

Cam asa se intampla in romanica noastra, altii au stricat ani de zile...din 90' pana in 05' si acum vrem ca altii din nimic sa faca mult. Iar ceea ce le scapa multora este ca indiferent cine este la conducere...toti sunt corupti, toti sunt neamuri intre ei, toti au afaceri ilegale, toti isi urmaresc interesul lor si nu al nostru.

Cred ca puterea de schimbare sta in noi...nu in altii....atat timp cat acuzi pe X si Z ca esti neimplinit, nefericit, fara bani...dar tu stai numai in casa, nu vrei sa faci nimic..ca na ai studii si nu te apuci de muncit mai greu ca te rad vecinii, prietenii, rudele...si chiar nu vrei sa fii de rasul lor, atunci nu o sa evoluam niciodata.

Iar o alta intrebare ....de ce nu vedem niciodata la televizor oamenii de la sate facand greva? Saracii ei stau linistiti in banca lor, muncesc de dimineata pana seara, isi cresc copii, isi trimit copii la studii, nu beneficiaza de reduceri la nimic, cu toate astea nu fac greva.

Greva este buna atat timp cat stii ce vrei sa ceri, atat timp cat stii cum sa ceri si cu cine vrei sa ceri.

Pentru cei interesati le recomand urmatorul link: http://dirigentia.blogspot.com/2007/08/cum-sa-il-faci-sa-vrea-ceea-ce-vrei.html