Memento

   De cand m-am apucat sa-mi pun gandurile pe acest blog, niciodata nu am abordat subiectul *love*. Ok poate am vorbit asa mai pe ocolite despre dragoste..dar nu in mod direct. Ce-i drept este un subiect destul de sensibil pentru fiecare fie ca suntem implicati sau nu intr-o relatie. 

   Trebuie sa recunosc ca  mereu am fost o ciudata in acest domeniu.....pentru ca sunt cam old fashion, adica nu m-as putea nicidata indragosti pe un site de socializare...sa stau sa tastez cuvinte fara sa le simt ( avand in vedere ca acum toti putem scrie ce vrem si putem avea personalitate multipla, functie de interlocutor). Mereu dragostea asta cauzata de internet o sa fie una falsa....pentru ca pe un astfel de site o sa spunem ceea ce vrem sa fim...nu ceea ce suntem cu adevarat.  

   Deci metoda internetului este exclusa din start ....desi in ziua de azi mai toti ne petrecem timpul pe net, dar cum eu mai toata ziua sunt plecata de acasa o astfel de * relatie* nu ar rezista.:)):)) . 

   Relatia la telefon ...si asta este destul de ciudata si nefiind practica absolut deloc... cand vreau sa fac un dus, de exemplu, suna telefonul, cand mananc suna telefonul, plus ca daca mai are si nelimitat in retea telefonul nu se mai opreste niciodata. Si sincer nu inteleg ce pot sa spun nou cuiva cu care am vorbit acum 10 minute.....ce am facut eu in 10 minute? Ok inteleg dragostea e mare...dar iarasi ajung la cuvinte si nu la fapte cele din urma fiind cele mai importante. 

    Relatia la distanta....asta este cea mai complicata, pentru ca presupune in prealabil ca stii acea persoana cu adevarat , doar ca unul din parteneri decide sa plece peste mari si tari..... dar nici asta nu poate rezista, mereu orizontul de cunoastere a unuia sau altuia se mareste, apar influentele externe ( nu intodeauna binevoitoare) si astfel relatia este cam cu semnul intrebarii. Stiu, stiu...daca dragostea e mare nu mai conteaza ca te despart 3000 km, doar ca uneori cand apare o problema oricat de minora ar fi ea ( imi rup o unghie, m-am tuns aiurea etc ) as dori ca cel drag sa fie langa mine, nu la n km distanta si sa ajung acasa si sa-mi aud ecoul in casa. Deci daca unul din parteneri are o oportunitate de a pleca din tara...nu ezita sa-l urrmezi daca vrei mai mult de la acea relatie ...si daca se merita bineinteles.

    Relatia de teama de a nu fi singur....este de altfel cea mai mare greseala pe care multi o fac...din teama de  a nu fi singur te implici intr-o relatie cu cineva cu care realizezi mai tarziu ca nu ai nimic in comun....asta inseamna pierdere de timp, mai ales daca stii din start ca acea relatie nu e una trainica. Acum este cat se poate la moda si aceasta relatie, sau poate mereu a fost la moda....stam cu cineva ca nu vrem sa fim singurii din cercul de prieteni care nu are partener, ca vin sarbatorile si esti singur, ca ai o varsta si trebuie neaparat sa ai pe cineva langa tine. Dar dupa 1-2 ani realizezi ca te-ai cam grabit in a lua decizii si astfel apar si complicatiile.

    Personal nu pot sa ma avant in nicio astfel de relatie mentionata mai sus.....mi se pare ca m-as minti pe mine ca sunt mai bine, dar de fapt adevarul ar fi altul. 

In locul acestor tipuri de asa zisa dragoste ...as prefera acea dragoste care este pe cale de disparitie , in care privirile si faptele iau locul cuvintelor, in care respectul este mai presus decat orgoliu, in care a accepta este mai important decat a critica .
   Niciodata nu am fost genul de persoana care sa ma imbat doar din vorbe, in care daca cineva venea si-mi spunea o minciuna frumoasa eu sa lesin de atata placere. Trebuie sa recunosc ca mereu ma amuza vorbele , mai ales cele de lauda care au intentia de a te cuceri, avand in vedere ca sunt foarte realista si ca ma stiu destul de bine ( sau asa imi place sa cred). Nu-mi plac discutiile banale , doar de dragul de a face conversatie...ci le prefer pe cele mai acide pe teme destul de serioase ( bine dar sa nu fie urmate de cearta, adica o aciditate motivanta, contructiva nu distructiva).
De altfel nu-mi plac conversatiile legate de pronumele personal ...eu..tu....o zi intreaga doar de gramatica fara sens.
    Dupa cum se vede din ce scriu :)):)) ( acum rad de una singura la propriu), par o persoana destul de mofturoasa in ceea ce priveste dragostea, doar ca de fapt nu e asa...sunt cat se poate de normala, doar ca mereu am considerat dragostea asta ceva mai complexa, de asta o descriu cum ar trebui sa fie ea cu adevarat.
  Sora mea mereu ma critica ca sunt prea neglijenta la acest capitol si ca il astept pe fat-frumos, dar realitatea este ca astept sa intalnesc acea persoana care sa impartaseasca aceleasi ganduri cu mine, care sa completeze  ideile mele si care sa nu vorbeasca prea mult ...ca vorbesc eu destul .=)) =))( glumesc ), care sa nu fie fat-frumos pentru toata lumea, ci doar pentru mine.  

Nu voi fi un om obisnuit, pentru ca am dreptul sa fiu extraordinar. (Peter O'Toole)