sâmbătă, 31 decembrie 2011

Un sfarsit de an.....

Astazi este ultima zi din anul 2011....un an foarte interesant pentru mine...cu multe lucruri bune, mai putin bune....noi...vechi, un an in care am trecut de la o stare la alta...de la o extrema la alta.....in care am finalizat cursuri...am inceput alta etapa din viata mea...si un an in care am crezut ca voi face mai multe.
Niciodata nu mi-a placut sa fiu legata de locuri, de oameni, de cuvinte, de vicii. Imi place sa stiu ca am oameni dragi langa mine, imi place sa cred ca prin cuvinte spuse la timpul potrivit poti rezolva multe.....imi place sa cred ca un mic viciu nu strica...dar niciodata nu le-am dus la extreme pe toate astea. Vreau sa gust din toate dar sa nu ma intoxic cu ele, totul e rational, poate uneori prea rational...lucru care nu mereu este un atu, pentru ca poti fi inteles gresit...poti fi criticat.
Si iata-ma pe mine dupa un an de zile stand in fata unui PC si butonand, in loc sa fiu la o petrecere de revelion. E greu aici sa mergi la o petrecere cand cei pe care ii cunosti sunt toti plecati in tara, in tarile lor mai exact, si asa am ajuns sa-mi petrec trecerea dintre ani singura, cu o punga de chipsuri si un mini-tort...cu un pahar cu apa. De ce apa? Pai foarte simplu...am  fost sa-mi cumpar si eu niste bere....ca asta mergea cu chipsurile cumparate...dar cand am ajuns la casa de marcat....o fata...mi-a cerut buletinul....categoric ca nu-l aveam la mine, i-am explicat cocoanei ca nu am 17 ani....ca am cu 9 in plus.....dar nu m-a crezut, asa ca uite-ma pe mine in seara de revelion band apa. Cand am ajuns acasa dupa experienta de la magazin m-am uitat in oglinda 2 ore..sa vad daca arat de 17 ani....ar trebui sa ma simt bine ca fata aia a crezut asta...dar de fapt sunt foarte suparata ca nu am nimic de baut, si era o bere amarata cu ceva alcool acolo. Bine  ca nu-si vad drogatii lor, ca nu-si vad rapandulele lor...si m-au vazut pe mine periculoasa si adolescenta rebela...o tara de nebuni.
In seara asta o sa fie cea mai "frumoasa" seara de pana acum....doar eu si gandurile mele....inecate intr-un pahar cu apa.:))
Eu o sa petrec revelionul pe stil vechi......dar pana atunci La multi ani tuturor romanilor si un nou an2012 plin cu tot ce va doriti!....dar in limita posibilitatilor, adica visati doar noaptea....nu cu ochii deschisi.:):)

luni, 19 decembrie 2011

Unu altu.....unii alti...

Atata timp cat nu-ti pasa unde esti ...nu te poti rataci...dar ce faci cand desi nu te ratacesti....nu te regasesti in nimic ce te inconjoara?
Este o situatie in care multi dintre noi ne-am aflat sau poate chiar ne aflam, o situatie in care incerci sa te identifici cu ceva sau cineva...in care vrei sa crezi ca iti este bine asa cum esti...dar poate realitatea este alta.
Mereu ma gandeam ca daca o sa plec din tara o sa-mi fie dor si o sa plang si o sa ma intorc in tara cu primul tren...dar ...uite ca nu-mi este dor de prea multa lume, nu-mi este dor de ceea ce inseamna societatea romaneasca......unde subiectivismul, nepotismul, favoritismele, preaslavirile, cadorisirile, fatarnicia, ipocrizia, sunt la loc de cinste la noi..ca asa suntem noi iubitori de tot ce ne inconjoara si mai ales iubitori de non-valori, de non-sens, "non-violenta" si non-stop. E greu sa fim sinceri si sa facem exact ceea ce vrem noi cu adevarat....mereu ne gandim ce o sa spuna mama, bunica, matusa, tanti de peste drum, si mosul Vasile care le stie pe toate...de parca ei au tinut cont candva de ce au crezut altii. Dar este o boala nationala-sa ne dam cu parerea, sa intram cu picioarele in viata cuiva...si sa-i dam sfaturi gratuite...ca si la asta suntem cei mai buni.
Nu as putea spune ca aici oamenii sunt extraordinari.....indiferent de tara oamenii au aceleasi defecte, vicii, obiceiuri, si mentalitate. Indiferent de statutul social...oamenii vor sa fie fericiti, sa aiba lucrurile elementare, doar ca cei care sunt prea sus au multe lucruri dar putina dragoste, intelegere, fericire. Am observat ca multa lume confunda verbul "a avea" cu "a fi".., primul tinand de partea materiala iar al doilea de cea spirituala.
Oare este bine "sa ai" sau "sa fii"?

miercuri, 9 noiembrie 2011

Tu(risti) in Romania...

Mereu am avut o oroare de a merge in Italia sau Spania, nuuu..sa nu intelegeti gresit....imi plac aceste tari,  din punct de vedere turistic sunt exceptionale, doar ca romanizarea asta exagerata nu-mi place. Bine inteleg, romanul este dornic de cunoastere, de bani, de distractie si a gasit toate aceastea peste granite. Dar cel mai mult ma enerveaza scurta memorie a unora, care fara sa fiu rea, unii au o memorie asa scurta incat nu au reusit sa treaca de clasele primare aici la noi (Romania), dar cum au trecut granita au devenit niste genii, niste adevarati oameni de afaceri, niste oameni fara trecut, numai buni...cum se spune mai nou.  
Cel mai comic mi se pare ca unii au memorie asa scurta incat au uitat sa vorbeasca romana, sau poate este de inteles avand in vedere ca in Romania si trenul avea mai multe clase ca ei, si acesti romanasi plecati in lume vin "acasa" si incep sa vorbeasca un cuvant in romana si 5 in italiana sau spaniola. Si daca stai de vorba cu ei iti prezinta fara a-ti  cere voie vocabularul bogat pe care il au dupa 2 luni de Italia  si sa nu uitam de nelipsitele cuvinte  " come si dice? Vreau sa mangiare. Tu sei bella; da-mi un pahar d'acqua; grazie; ", insotite mereu de frumoasa  replica " vai scusa da am uitat sa vorbesc romana ca am  plecat  din tara de ceva vreme."        
Nu vreau sa par rea...invidioasa .....dar este de prost gust la modul cel mai serios sa ai cont de facebook, hi5, etc, sa ai postate poze cu tine si cu prietenii tai romani, si neamuri din Romania, iar comentariile toate sunt in italiana sau spaniola....ca na...da bine la public sau poate crezi ca e cool,  da uite ca nu este. Nu inteleg de ce unii cred ca daca au schimbat locul ...se schimba si caracterul lor?  Pai daca ati uitat limba romana faceti-ne o favoare si nu mai veniti in tara, stati acolo ca stati bine.   
Pentru cei care stiu sa vorbeasca romana  postez un link care va ajuta sa intelegeti mai bine valoarea incomensurabila a acesteia: http://www.dexonline.ro 

vineri, 28 octombrie 2011

Have fun.....:))




Postez aceasta melodie, care spre nefericirea noastra reflecta realitatea si modul in care suntem vazuti de altii. Daca postam o melodie cenzurata nu ar fi avut acelasi efect. Have fun.

marți, 25 octombrie 2011

Ceva nou....

In luna iulie am terminat ceea ce se numea master......da amintiri placute si mai putin placute....dar mereu trebuie sa vedem partea plina a paharului...doar ca eu nu beau si nu stiu la a cui pahar sa ma uit.:)). Dupa terminarea studiilor...mi-am incercat norocul in frumosul Iasi, si am cautat un job adecvat sezonului estival :))...dar nici ca vanzatoare nu m-am putut angaja...ca aveam prea multe diplome. Desi eu le spuneam angajatorilor ca eu am absolvit doar liceul...dar cei de la facultatea de Geografie mi-au facut cadou niste diplome..si acum ca le-am primit cadou ce sa fac..sa le dau la gunoi?  Deci dupa zeci de ziare cumparate, dupa zeci de CV-uri depuse nu m-a sunat prea multa lume...sau cei care m-au sunat m-au chemat la 3 interviuri de parca ma angajam la N.A.S.A. Si dupa al treilea interviu care a tinut 2 ore si-au dat seama ca nu corespund cerintelor. Asa ca vazandu-ma foarte aprecita de conantionalii mei  am decis sa interup cautarile ...ca  ma saturasem de privirile ciudate ale angajatorilor si de vesnica intrebare " da nu ti-ai gasit de munca in domeniul tau?", de parca le-am cerut lor parerea. Nu stiu ce este asa greu de inteles ca daca ma interesez de un job....inseamna ca il vreau...si nu conteaza ca am niste acte in dulap.
Am hotarat ca e bine sa intrerup cautarile pe meleagurile tarii...si m-am orientat catre alte meleaguri...care la televizor si in carti par niste locuri superbe cu oameni manierati, evoluati din toate punctele de vedere. Si asa uite-ma pe mine in avion cu destinatia Anglia, mai exact frumosul Winchester ( care pe buna dreptate e frumos), doar ca oamenii sunt reci, distanti, egoisti. Care cred  ca daca apasa pe buton lumea se invarte asa cum vor ei si obtin tot ce doresc daca arata cardul.
 Dar trecand peste toate neplacerile...tind sa cred ca este un inceput...o alta etapa din viata mea de calator..............

luni, 3 octombrie 2011

Realitatea....

    Mereu ne credem invincibili, rezistenti, puternici, dar vine un moment cand ne dam seama ca suntem foarte slabi, foarte expusi, foarte sensibili si oricat am vrea sa negam toate astea in fata altora.....cand inchidem usa casei noastre suntem doar noi cu gandurile noastre, cu sentimentele noastre, cu temerile noastre.....suntem doar noi si nimeni nu ne cunoaste cu adevarat. 
     Poate parea trist, dar cred ca nu este trist pentru ca avem nevoie sa pastram ceva pentru noi, sa pastram o parte pentru copilul din noi, pentru indragostitul din noi, pentru noi si atat. 
      
    

joi, 18 august 2011

"Scopul educaţiei este acela de a înlocui o minte goală cu una deschisă." - Malcom S. Forbes


"Poţi spune dacă un om e isteţ după răspunsurile pe care le dă. Poţi spune dacă un om este înţelept după întrebările pe care le pune." - Naguib Mahfouz

duminică, 24 iulie 2011

O parte din mine...

  

    În anul 2005 am descoperit postul tv MCM ( un post de muzică francez), unde erau difuzate melodii pe care nu le mai auzisem până atunci. Îmi făcusem un obicei să stau toată ziua (atunci când eram acasă) şi să ascult acest post. La MCM erau difuzate melodiile unei cântăreţe, care  deşi sunt foarte frumoase spre dezamăgirea mea la posturile din România nu au fost difuzate nici măcar 5 minute. Tina Arena...este un artist care merită să fie ascultat, care este cunoscută în întreaga lume ....dar la noi foarte puţin din păcate. 
   Albumul " Un Autre Univers" care cuprinde melodiile " Aimer jusqu'à l'impossible" şi " Si tu veux mon coeur" este preferatul meu, dar trebuie să recunosc că fiecare album este special.


         Nimeni nu e de neinlocuit dar - uneori - este nevoie de mai multe persoane pentru a inlocui una singura. (Claire Martin)

sâmbătă, 23 iulie 2011

Un adevăr trist...

    Zilele astea căutam ceva în minunata lume virtuală referitor la un job, sau mai bine spus încercam să-mi dau seama unde pot lucra, unde m-aş încadra, cine are nevoie de cunoştinţele mele....şi am dat din păcate peste următoare scrisoare, care este scrisă de un student la Geografie de la Bucureşti. 
   Această scrisoare este adresată profesorilor de acolo, dar eu o dedic din toată imina şi profesorilor de la  Facultatea de Geografie şi Geologie Al.I.Cuza Iaşi, care unii au uitat să fie profesori, dar cu toate astea ne ţin lecţii de morală, neştiind că şi unii dintre noi  am fost, suntem  şi vom fi profesori, asta însemnând că şi noi avem cunoştinţe legate de o programă şcolară, de proiecte de lecţie, de realizarea unui test secvenţial cu tot cu barem de corectare , (menţionez că în 5 ani de studiu licenţă şi  master-  nu am văzut nici un barem de corectare, iar la unele obiecte nu ştiu cum au fost acordate notele!!!!!), iar la final să nu uităm de feedback. 
     Vă doresc lecturare plăcută!
"""Subsemnatul, Tudose Ionuţ, student al Facultӑţii de Geografie, anul III, specializarea Geografie, vӑ transmit nemulţumirile mele, rugȃndu-vӑ sӑ investiţi 15 minute pentru citire.
În calitate de cetӑţean romȃn, plӑtitor (direct sau indirect) de impozite la bugetul de stat (deci contribuabil la plata salariilor d-voastrӑ), consider cӑ am dreptul sӑ evaluez serviciile d-voastrӑ faţӑ de mine, ca student, la sfârşitul celor 3 ani ai ciclului de licenţӑ. Am convingerea cӑ mi-am câştigat acest drept dupӑ ce mi-am îndeplinit îndatoririle de student şi am avut o atitudine corectӑ faţӑ de facultate ca instituţie şi colectiv.

BILANŢ.  
Îmi manifest regretul:
1. Pentru faptul cӑ în urma lipsei de colaborare dintre d-voastrӑ, mi-aţi oferit aceleaşi informaţii de foarte multe ori. Adesea chiar d-voastrӑ aţi fӑcut observaţia: “Acest lucru îl ştiţi deja de la materia X, materia Y etc”.

2. Pentru orele pe care unii dintre d-voastrӑ nu le-aţi onorat cu prezenţa, nefiind vorba aici de cauzele accidentale, ci de situaţiile repetate.

3. Pentru dictarea cuvânt cu cuvânt din carte sau din foi. Consider cӑ aş fi fost capabil sӑ citesc şi singur acasӑ chestiunile respective, fӑrӑ sӑ îmi pierd tinereţea prin facultate.

4. Pentru proiectele/ dosarele/ temele care nu mi-au adus nicio dezvoltare pe plan geografic. Este vorba de proiecte care nu necesitӑ nicio implicare proprie (gândire geograficӑ, logicӑ, creativitate, punct de vedere personal etc.), ci necesitӑ doar un demers mecanic de copiere din cӑrţi sau alte surse.

5. Pentru zecile de pagini de muncӑ (fie ea şi inutilӑ), pe care nu le-aţi onorat cu citirea (ceea ce ar fi fost posibil doar pentru supraoameni: 20 de pagini pe proiect  x 100 de studenţi = 2 000 de pagini corectate în câteva zile ???).

6. Pentru proiectele aruncate în pod, în curtea interioarӑ, la ghenӑ.
7. Pentru examenele unde nu am fost pus niciodatӑ sӑ gândesc, ci doar sӑ reproduc chestiuni memorate. Am fost adus la stadiul de a mӑ simţi inapt intelectual.

8. Pentru inaplicabilitatea practicӑ a ceea ce am învӑţat. Lecturӑ doar de dragul cunoaşterii aş fi putut face şi singur. Aş fi vrut sӑ fiu învӑţat chestiuni legate de utilitatea şi utilizarea ştiinţei geografice în plan social, economic, practic. Nu vӑd rostul unor cursuri şi seminarii legate de aspecte teoretice interminabile, ce pot fi înţelese oricum prin lecturӑ personalӑ.

9. Pentru imaginea Geografiei şi a facultӑţii, pe care le promovaţi prea puţin în exterior (instituţii, firme, opinia publicӑ etc.), motiv pentru care opţiunile mele de angajare şi de lucru în domeniul acesta sunt extrem de reduse. De asemenea, ca geografi suntem vӑzuţi în continuare în exterior ca “cei care cunosc denumiri de ţӑri şi de munţi”.

10. Pentru cӑ dupӑ 3 ani nu m-aţi fӑcut sӑ înţeleg cu ce sunt util şi nici mӑcar sӑ simt cӑ sunt util societӑţii româneşti prin cunoştiinţele şi pregӑtirea mea, ca viitor geograf.

11. Pentru lipsa de implicare în formarea mea din partea unora dintre d-voastrӑ. Aş fi preferat mai degrabӑ o zi de aplicaţie pe teren relaxantӑ şi instructivӑ (cu deplasare pe banii mei), decȃt o zi de cursuri plictisitoare cu metode plictisitoare şi ineficiente.

12. Pentru faptul cӑ din fost triplu olimpic naţional extrem de pasionat, am ajuns la sfârşitul celor 3 ani doar un simplu pasionat şi cu o perspectivӑ sumbrӑ ca geograf.

13. Pentru faptul cӑ vӑ intereseazӑ mai degrabӑ numӑrul de studenţi, decȃt calitatea lor.
14. Pentru faptul cӑ subiectele de examen sunt titlurile şi subtitlurile din carte, sau din cursurile predate, deci cerinţe cuprinzӑtoare. Nu sunt itemi de genul “Explicaţi…”, “Argumentaţi…”, “Interpretaţi graficul/ harta/ schiţa alӑturatӑ etc”.

15. Pentru faptul cӑ nu am ştiut niciodatӑ ce se cere de la mine, deoarece nu am vӑzut un barem cu ceea ce ar fi trebuit sӑ scriu la examen. Singurul barem a fost “Cu cȃt reproduci mai multe ca un papagal, cu atȃt iei notӑ mai bunӑ”.

16. Pentru faptul cӑ pentru examene mi-aţi cerut sӑ învӑţ chestiuni pe care geograful nu trebuie sӑ le înveţe. Ştim cu toţii cӑ un geograf nu trebuie sӑ memorize date statistice, localizӑri exacte etc. El trebuie sӑ foloseascӑ drept materiale ajutӑtoare harta, sursele statistice, tabelele de date etc. Cȃţi dintre d-voastrӑ aţi pus pe foaia de examen o hartӑ, o imagine, un grafic etc?

17. Pentru faptul cӑ obiectul meu de studiu, “învelişul geografic”, îmi oferӑ o singurӑ posibilitate de angajare clarӑ: aceea de profesor la ciclul V-X. Adicӑ, dupӑ ce am învӑţat despre tot ceea vӑd în jurul meu, sunt capabil doar sӑ predau o teorie care mi-a fost şi mie predatӑ? Cui serveşte acest cerc vicios interminabil? Are cineva de cȃştigat pȃnӑ la urmӑ?! Dacӑ îmi veţi spune cӑ am ales secţia de Geografie didacticӑ tocmai pentru a deveni profesor, atunci vӑ voi aduce îngrijorӑtorul exemplu al celorlaltor specializӑri. Mulţi fac modulul psihopedagogic tocmai pentru cӑ alte opţiuni de angajare nu gӑsesc, decȃt pe aceea de profesor.

18. Pentru faptul cӑ nu aţi reprezentat pentru mine un exemplu de unitate româneascӑ şi de demnitate, începând de la atitudinile duşmӑnoase sau reci dintre d-voastrӑ, continuând cu scandaluri (televizate sau nu) şi cu discursurile câtorva dintre d-voastrӑ la cursuri, despre încӑlzirea globalӑ generatӑ antropic, în timp ce automobilele personale stӑteau parcate în curtea interioarӑ, iar metroul şi RATB circulau fӑrӑ probleme.

*Nu am dat nume ori exemple concrete, pentru a nu provoca noi certuri.
*Între cele de mai sus, sunt situaţii în care unii dintre d-voastrӑ se regӑsesc mai mult sau mai puţin, iar alţii nu se regӑsesc deloc. Problema nu se rezolvӑ acuzând pe cineva anume, ci rezolvând situaţia în ansamblul ei; aşa cum într-o casӑ neîncӑlzitӑ total, nu arӑţi cu degetul camerele reci pentru a le dӑrâma, ci repari instalaţia în ansamblul sӑu.
*Consider cӑ prin amintirea situaţiei din facultate, pe care o ştim cu toţii, nu am adus jigniri ori prejudicii de imagine nimӑnui. 

Propunerile mele:
1. Vӑ rog sӑ stabiliţi principiile de bazӑ ale unei facultӑţi normale:
-Care sunt locul şi rolul geografului în sistemul socio-economic?
-Pentru ce meserii facultatea îi pregӑteşte pe geografi?

2. Pentru a rӑspunde la cele douӑ întrebӑri, se impune refacerea programelor şi a  metodelor de predare. În prezent se face prea multӑ teorie şi prea puţinӑ practicӑ. Consider cӑ multe chestiuni teoretice pot fi înţelese de fiecare student, cu o îndrumare corespunzӑtoare din partea profesorului, citind acasӑ materialele date de acesta (rezumat, note de curs, titlul unei cӑrţi etc). Cursul, care este menit a prezenta chestiunile de teorie, poate prezenta teoria utilӑ.
  De pildӑ, la geomorfologie studentul poate citi şi singur acasӑ despre tipuri de relief (structural, carstic etc.) pentru a le înţelege. La curs i se poate prezenta de exemplu, teoretic ce-i drept, importanţa alunecӑrilor de teren, modul de identificare, modul de influenţӑ asupra societӑţii, cu imagini, fotografii, aerofotograme ş.a.m.d. La lucrarea practicӑ el trebuie sӑ aplice ceea ce i s-a prezentat la curs, aspectele acestea fiindu-i utile în eventualitatea în care va avea o meserie de decizie sau de gestionare a fenomenelor de risc.
La Geografia aşezӑrilor, este mult mai util studenţilor sӑ le fie prezentate la curs moduri de organizare a aşezӑrilor cu avantajele şi dezavantajele lor, tipuri de planuri urbane cu avantajele şi dezavantajele fiecӑruia, moduri de gestionare a terenurilor din interiorul aşezӑrilor etc. Aceste lucruri le-ar fi utile în eventualitatea în care vor lucra în Primӑrie, într-un minister etc. Studentul poate înţelege şi singur dintr-o carte sau din alte materiale, cӑ aşezӑrile rurale se impart în risipite, rӑsfirate şi adunate.
  La Geografia mediului, pentru a îmbunӑtӑţi societatea de mâine, este mult mai util sӑ fie prezentate la curs modalitӑţi de reciclare, cum putem preveni poluarea şi producerea deşeurilor, cum şi unde putem construi concret centrale energetice alternative etc., rӑmânând studentului ca pentru lucrarea practicӑ sӑ aplice împreunӑ cu profesorul, pentru un spaţiu restrȃns, ceea ce a învӑţat la curs. Oricine poate citi şi singur circuitul carbonului. Orice retardat poate înţelege şi singur cӑ fiinţele respirӑ oxigen. Oricine poate înţelege singur tipurile de poluare. Însӑ nu oricine poate gӑsi singur soluţii de combatere.
  La meteorologie şi hidrologie studentul ar învӑţa mai multe lucruri la o staţie meteorologicӑ sau la un post hidrometric, decât sӑ îi fie aduse în subsolul facultӑţii cȃteva instrumente care nu îi transmit nimic. Este ca şi cum un profesor la Biologie ar aduce în salӑ, în faţa studenţilor, un exemplar de maimuţӑ într-o cuşcӑ şi le-ar spune “Hai sӑ studiem comportamentul maimuţelor în sӑlbӑticie!” Este ca şi cum un geolog ar aduce în faţa studenţilor un exemplar de peşte viu într-un acvariu şi ar spune “Acest peşte va fi o fosilӑ peste 20 de milioane de ani. Hai sӑ studiem fosila aceasta!”.
  La topografie nu trebuie sӑ lipseascӑ ieşirile pe teren. Studentul trebuie sӑ ştie cum sӑ ridice un punct – lucru de bazӑ în Geografie. Orice geograf, atât în facultate cât şi în meseria pe care o va avea, trebuie sӑ facӑ la un moment dat o schiţӑ de hartӑ, deci sӑ ridice puncte.
   La Geografia umanӑ a Romȃniei, studentului i-ar fi mai util sӑ i se prezinte la curs consecinţele exodului romȃnesc şi cum am putea sӑ îmbunӑtӑţim concret situaţia, decȃt sӑ i se prezinte procente, statistici, istorii şi alte lucruri pe care poate sӑ le parcurgӑ şi singur prin lecturӑ.
       Exemplele acestea pot continua pentru toate disciplinele. Important este sӑ înţelegem defecţiunile. Cert este cӑ prin sistemul actual de abordare, se pierd timpul şi energia dumneavoastrӑ, dar mai ales ale studenţilor. Nu sunt în mӑsurӑ sӑ dictez noi direcţii. Dar,  atâta timp cât am criticat situaţia din prezent, am considerat cӑ trebuie sӑ aduc câteva exemple concrete.

3. Vӑ rog sӑ colaboraţi pentru a pune cap la cap toate materiile, disciplinele şi a realiza o programӑ comunӑ şi clarӑ, în serviciul studentului, astfel încât acesta sӑ nu mai primeascӑ de-a lungul celor 3 ani aceleaşi informaţii de mai multe ori. Acestea mӑnâncӑ timpul, iar lucrurile utile nu mai au când sӑ fie spuse. Adesea, când aţi vӑzut cӑ studenţii nu ştiu unele chestii de la materia X, v-aţi întrebat “Ce face domnul profesor cu voi la materia X?!” Ar fi mai eficient sӑ colaboraţi între dumneavoastrӑ pentru a şti ce fac şi colegii dumneavoastrӑ cu noi. De asemenea, dacӑ doriţi sӑ aflaţi de la studenţi ce au fӑcut la o materie anterioarӑ, nu e eficient sӑ întrebaţi în faţa grupei. Bineînţeles cӑ vi se va rӑspunde cӑ nu s-a fӑcut nimic. În cel mai rӑu caz, dacӑ doriţi un rӑspuns mai apropiat de realitate, ar fi mai eficient sӑ întrebaţi un student bun.

4. Vӑ rog sӑ realizaţi o imagine corectӑ a Geografiei în exterior, prin intermediul site-ului, al revistelor, al panourilor, al programelor de promovare etc., prin care sӑ arӑtaţi cu exactitate ce învaţӑ studentul la Facultatea de Geografie şi ceea ce el va fi capabil sӑ facӑ dupӑ facultate. Toate mӑsurile de îmbunӑtӑţire în interior sunt absolut inutile dacӑ studentul nu va avea deschidere spre exterior, dupӑ terminarea facultӑţii. Cum sӑ ne gӑsim locul în societate şi economie, dacӑ societatea nu ştie la ce ne pricepem!?

5. Vӑ rog sӑ revizuiţi modul de admitere. Este mult mai eficient un text de admitere prin care sӑ vedeţi potenţialul geografic al viitorului student (gândire şi capacitate de percepere a spaţiului, capacitatea de analizӑ şi interpretare a unor situaţii etc.), bineînţeles toate aplicate la nivelul cunoştiinţelor de liceu. Vӑ rog sӑ renunţaţi la monstruoşii itemi de genul “În ce oraş se aflӑ fântâna cutare?”, “În ce ţarӑ curge Rhonul?” etc. Vӑ rog sӑ nu mai introduceţi niciodatӑ odioasele dosare de admitere! De ce sӑ se ia în considerare nota de la Bacalaureat (sau altӑ notӑ prealabilӑ), în contextul în care la proba de Limba şi Literatura Romȃnӑ avusesem de conceput un eseu despre “Povestea lui Harap Alb”?! Din punct de vedere geografic, notele prealabile nu dovedesc absolut nimic în legӑturӑ cu potenţialul geografic al absolventului de liceu.

6. Vӑ rog sӑ eliminaţi specializӑrile şi sӑ formaţi un singur corp pentru toatӑ Geografia ciclului de licenţӑ. În prezent, sistemul este dezbinat şi defectuos, aducȃndu-ne un mare minus. De ce predaţi 6 geografii, atâta timp cât licenţa presupune introducerea studentului în sfera geograficӑ, în înţelegerea Geografiei, construirea unui fundament puternic etc., şi abia masterul presupune o specializare exactӑ într-un anumit domeniu şi pe o anumitӑ meserie?! Ca licenţiat trebuie sӑ ai o bazӑ geograficӑ puternicӑ, sӑ ştii puţin din fiecare potenţialӑ meserie de geograf, astfel încât sӑ decizi ce master vrei sӑ faci, adicӑ ce meserie vrei sӑ ai. Nu vӑd utilitatea specializӑrilor în timpul licenţei. Mi se pare chiar o monstruozitate în sistem.

7. Adesea ne-aţi prezentat situaţii banale, simpliste ori inutile. Aţi argumentat spunȃnd “Vӑ prezint aşa şi vӑ dau mai puţin ca sӑ vӑ fie şi vouӑ mai uşor”. Vӑ rog sӑ renunţaţi la aceste replici jignitoare. Geografia va avea un cuvânt de spus abia când vӑ veţi organiza modul de predare în funcţie de prima treime calitativӑ, sau mӑcar în funcţie de prima jumӑtate calitativӑ a studenţilor, ci nu în funcţie de mediocritate şi de cei care fac facultatea doar pentru a obţine o diplomӑ. Suntem totuşi la facultate, ci nu în liceu sau şcoala generalӑ.

8. Un domn profesor ne-a spus în anul I cӑ adesea foştii olimpici geografici din liceu se pierd în timpul facultӑţii şi clacheazӑ. Clacӑm pentru cӑ am fost obişnuiţi cu o Geografie ce ne determina sӑ gândim, sӑ analizӑm, sӑ interpretӑm situaţii din teren, sӑ avem puncte de vedere. Eram obişnuiţi cu o Geografie care ne dezvolta şi pe care, am curajul sӑ spun, noi o dezvoltam prin aportul nostru modest. În facultate am întâlnit o nouӑ Geografie, nedemnӑ de respect. Dumneavoastrӑ promovaţi principiul “Repetӑ la examen precum un papagal ceea ce ţi-am dictat eu la curs precum unui papagal!” Vӑ rog sӑ luaţi la cunoştiinţӑ cӑ nu numai foştii olimpici sunt deranjaţi de acest principiu. Mulţi alţi studenţi se simt de asemenea jigniţi. Aceasta este una dintre problemele grave din facultate. Nu spun cӑ trebuie sӑ abordaţi situaţia ca la nivel de Olimpiadӑ Naţionalӑ.      
     Totuşi, e clar cӑ “Geografia papagalului” nu aduce niciun beneficiu, iar pe lângӑ “Geografia gȃndirii” este ca un pitic pe lângӑ un titan. Avem nevoie de “Geografia gȃndirii” pentru cӑ vom fi puşi în faţa situaţiei, în cazul în care vom lucra ca geografi, sӑ interpretӑm situaţii din teren, sӑ gӑsim soluţii (fie cӑ e vorba de organizarea teritoriului, de gestionarea fenomenelor de risc etc). Atunci nu ne va fi de niciun folos cӑ am învӑţat pe deasupra anumite definiţii şi clasificӑri dacӑ noi nu am înţeles mecanismele în sine.

9. Vӑ rog sӑ renunţaţi la atitudinile duşmӑnoase dintre d-voastrӑ, de pe urma cӑrora noi am avut doar de suferit (de ex. am avut parte de activitate de teren foarte redusӑ cantitativ pentru cӑ nu aţi fost în stare sӑ colaboraţi pentru organizarea ei). Dumneavoastrӑ nu veţi reuşi niciodatӑ sӑ promovaţi în exterior o imagine favorabilӑ geografiei atȃta timp cȃt la noi în casӑ vӑ manifestaţi dispreţul unii faţӑ de ceilalţi, unii faţӑ de materiile, disciplinele şi preocupӑrile celorlalţi. Mai bine aţi forma un colectiv strȃns unit în jurul idealului geografic, ca un pumn gata de izbȃndӑ.

Vӑ rog sӑ vӑ întrebaţi “Ce facem noi pentru studenţi?”. Eu (şi îmi iau responsabilitatea sӑ spun cӑ şi colegii mei) faţӑ de d-voastrӑ ne-am fӑcut datoria, nu v-am supӑrat, nu am fӑcut scandal chiar dacӑ am fost nemulţumiţi, am menţinut o atmosferӑ calmӑ. Este timpul sӑ vӑ revanşaţi, nu faţӑ de noi, ci faţӑ de generaţiile viitoare!
    Vӑ rog sӑ nu consideraţi ca pe o lipsӑ de respect faptul cӑ nu v-am înmȃnat direct scrisoarea aceasta! A fost o utilitate atȃt pentru d-voastrӑ (deoarece aţi citit-o cȃnd aţi avut timp), cȃt şi pentru mine (economie de timp). Închipuiţi-vӑ cӑ dacӑ aş fi venit la fiecare dintre d-voastrӑ, aş fi fost reţinut probabil pentru lӑmuriri de fiecare datӑ şi nu aş mai fi avut timp sӑ o impart tuturor. Îmi cer iertare pentru eventualul discomfort creat, sau, mai grav, pentru eventualele jigniri! Consider aceastӑ scrisoare doar ca pe o acţiune de demnitate studenţeascӑ.
     Îmi manifest convingerea cӑ textul nu va fi interpretat greşit. Eu nu atac facultatea. Atac total doar aspectele sale negative. Am adus în discuţie doar problemele. În cei 3 ani m-aţi învӑţat destule chestiuni utile (de pildӑ, fӑrӑ d-voastrӑ nu aş fi ştiut niciodatӑ sӑ fac o hartӑ). Aş fi putut sӑ fac o scrisoare la fel de lungӑ cu subiectul “Lucruri utile învӑţate în cei 3 ani de facultate”. Problema este cӑ mi-ar fi solicitat un timp mult mai îndelungat pentru a o concepe.
     Cu certitudine rӑspunsul şi faptele nu vor întȃrzia din partea domniilor voastre. De aceea, sunt extrem de nerӑbdӑtor sӑ vӑd schimbarea.
Cu respect,
Tudose Ionuţ, student an III, 2010-2011"""



duminică, 10 iulie 2011

Doar la noi....

    Mereu se întâmplă să întâlnim în viaţa noastră oameni: oameni care pot însemna mult pentru noi, de la care ai ce  învăţa, cu care ai ce discuta; dar se întâmplă să întâlneşti şi oameni care te epuizează, de care vrei să scapi, să-i uiţi, de la care nu ai nimic de învăţat,  care mereu se pun pe primul loc, care cred că ei sunt cei mai importanţi şi totul gravitează în jurul lor şi cred că totul li se cuvine.  Cu toate astea ei se consideră nişte victime ale societăţii, ale sistemului, mereu societatea e vinovată pentru neşansa lor, pentru nefericirea lor....de parcă noi ceilalţi suntem datori să-i consiliem pe ei. 
    Culmea este că la noi nu se gândeşte nimeni şi mereu aud: " Lasă că se descurcă.....nu o /îl  plâng pe ea/el....că mereu a făcut ce a făcut şi a ieşit bine". Toată lumea vede produsul final....dar nimeni nu vede şi nu înţelege că ai făcut scacrificii că să obţii ceva, că nu ai dormit nopţile (când alţii dormeau fără griji) ca să faci un proiect, o lucrare etc.,  nimeni nu vede că mâncai 2 covrigi pe zi, sau că uitai să bei şi apă, nimeni nu ştie că poate erau momente când nu aveai bani nici să-ţi cumperi un pahar cu suc de la dozator (care costă 50 bani)....astea nu se văd....astea nu se ştiu....şi categoric nu se înţeleg. Lumea te vede aşa cum eşti.....şi nu îi pasă de tine, dar cu toate astea te critică, te blamează, te etichetează ...deşi nu te cunoaşte.   
   Valorile de ieri ...sunt defectele de azi......respectul, bunul simţ, acei 7 ani de acasă, etc.,  sunt fără valoare...sunt poveşti,  acum mai importante sunt ipocrizia, egoismul, minciuna. Eşti apreciat doar dacă duci traista cuiva.....dacă îl ridici în slăvi şi îi pupi tălpile ( ca să nu folosesc alţi termeni), eşti apreciat doar dacă ai un nume, dacă eşti un simplu om pentru unii eşti un nimeni şi nici măcar nu ţi se dă şansa să le demonstrezi contrariul, eşti nimeni şi punct....( chiar dacă ai mai multe de spus).
   E trist că trăim într-o lume în care crezi că eşti liber...dar de fapt eşti mai constrâns, mai manipulat, mai defavorizat decât în alte timpuri. E urât că sunt oameni care, deşi sunt  nişte fosile, cred că doar ce spun ei este bun, doar ce fac ei este util, care consideră ca dacă au o vârstă au ajuns la înţelepciunea supremă, şi cred că  dacă eşti tânăr ai un singur neuron...şi ăla în repaos.
       "Cu penele altuia te poţi împodobi dar nu poţi zbura " - Lucian Blaga






joi, 16 iunie 2011

Nimic nou...

    S-a terminat si ultima sesiune...mai este un hop şi gata. A fost o sesiune "superbă" cu mulţi nervi, stres, nopţi nedormite, cafea multă. proiecte peste proiecte, culori, foi de calc,  etc..... materie fără nici o logică, sau şi mai rău materie inexistentă dar totuşi examen dat.....
    A fost o sesiune unde nu prea am înţeles baremele de corectare...dacă astea chiar există...unde profesorii au pus note de toate categoriile...dar bineînţeles studenţii lor de la disertaţie au luat notele cele mai mari...o sesiune cu mult subiectivism ...în care dreptul tău de a primi o explicaţie de ce la proiectul x ai luat nota y...ca să ştii şi tu unde ai greşit....poate fi intrepretat ca o acuză la adresa profesorului...ca un reproş...deşi poate vrei doar o explicaţie. Nu înţeleg de ce această teamă da a cere unui profesor să-ţi explice cum a fost evaluată o lucrare...un proiect???
     În fine ...în sesiunea asta am auzit de multe ori .."nu contează nota...bine că ai trecut"....absolut... nota nu contează...nu merg cu nota pe frunte....dar replica asta trebuie spusă atunci când mergi la un examen la ghici....când chiar nu te interesează de nimeni şi nimic...şi mai puţin de materie....când cu 2 ore înainte de examen vezi pentru prima dată suportul de curs.....atunci pot spune că nu mă interesează nota....fie ce-o fi important este să trec. 
     Dar tot în sesiunea asta cineva a spus "masterul înseamnă calitate"...o fi aşa? n-o fi aşa? sincer nu ştiu ce să spun .....dar dacă înseamnă calitate spun şi cred că nota este importantă.
 Acum că toate au trecut ..nu mai contează...dar ...că mereu trebuie să existe un "dar"...mi-aş dori mai multă transparenţă.


joi, 9 iunie 2011

În Iunie....


    Iubesc luna Iunie pentru că s-au copt  fructele....căpşunile, cireşele (pe care le ador având în vedere că le cunosc gustul din fragedă pruncie :)))  ...)  şi toate săptămânile astea mi-am imaginat că o să stau în copac să mănânc cireşe (ca Nică :D ), dar încă timpul nu e pierdut că sezonul lor încă nu s-a terminat. Culmea este în Iaşul ăsta nu găsesc cireşe ca la mine acasă ( Hodora...pentru necunoscători...comuna Cotnari, judeţul Iaşi =))..iar pentru cunoscători să aveţi poftă, mai ales că aveţi livada  lângă voi :P:P). 
     Îmi place luna Iunie că e luna de tranziţie de la primăvară la vară şi încă nu e caniculă...şi că acum e sărbătorită ziua copilului :D:D:D.
      Dar am şi motive să urăsc această lună......e perioada când am cele mai multe alergii....când plâng fără să vreau, când răcesc, când strănut de 1000 de ori pe zi....când îmi vine să nu mai ies din casă, iar dacă ies să nu fiu nevoită să stau mult timp în oraş, pentru că sunt alergică la puful plopilor, dar şi la polen, la praf şi proşti..:)). Nu ştiu de ce plopii mă fac să plâng, să strănut şi iar să plâng deşi eu nu le-am făcut nimic? Iar "distracţia" asta ţine vreo 2-3 săptămâni spre ghinionul meu...:(:(
   Un alt motiv pentru care nu-mi place luna Iunie e acela că acum e cea mai stresantă perioadă cu examene, proiecte, disertaţie, căutat loc de muncă.....:(:(....ceea ce mă enervează foarte mult, având în vedere că locurile de muncă "mă aşteaptă" cu braţeţe întinse.
  
           Dar să nu mă las influienţată de aspectele negative ale acestei luni....şi să văd partea frumoasă....în acestă lună natura ne oferă multe , fără să ceară ceva la schimb (poate doar alergia mea=))) ).


sâmbătă, 4 iunie 2011

miercuri, 1 iunie 2011

La mulţi ani copiilor!

                      La mulţi ani copiilor, celor care au suflet de copil şi în special mie!!!!:):):)

joi, 26 mai 2011

Coffee..

                 „Cafeaua este cel mai de încredere partener, te trezeşte în fiecare dimineaţă, te ascultă când eşti supărat, îţi este alături când eşti obosit, te încurajează să continui chiar dacă alţii nu cred că poţi, te susţine când eşti nervos şi stresat....şi nu cere nimic.” NU?:):)
P.S. Pentru cei care consideră cafeaua un viciu dăunător, ea  nu este mai periculoasă faţă de alcool sau carne. :):)

joi, 19 mai 2011

"Totdeauna m-a obosit vacarmul, dar pustiul mă oboseşte şi mai mult."

           Cu cât cunosc mai mulţi oameni cu atât îmi este mai uşor să comunic, să-mi spun părerea....aşa credeam până mai ieri. Dar azi spun: cu cât cunosc mai mulţi oameni, cu atât îmi este mai greu să comunic, cu cât vorbesc mai mult îmi dau seama că nimeni nu ascultă. Paradoxal cu cât cunosc mai mulţi oameni, cu atât nu mă  mai cunosc pe mine, mă pierd în gândurile, în idealurile altora, mă copleşesc problemele lor şi uit de mine.
    Singurul avantaj pe care îl ai când cunoşti mai mulţi oameni este acela că poţi să-i "citeşti" repede, doar din priviri, doar din gesturi fără să fie nevoie de prea multe cuvinte. 
   
 

         

sâmbătă, 14 mai 2011

Our life.

             E ciudat cum viaţa asta a noastră poate fi schimbată aşa repede doar cu un cuvânt, cu un zâmbet, cu o privire şi ne trezim în faţa faptului împlinit fără să ne dăm seama când s-au întâmplat toate şi cine e responsabil? E ciuadat că oricât am vrea noi să nu se întâmple ceva...tot se întâmplă, că oricât ne-am dori să fim raţionali tot ne lăsăm duşi de gânduri, de val şi mereu ne gândim "cum ar fi fost dacă ar fi/ dacă n-ar fi?". Mereu ezităm din teama să nu greşim, să nu fim înţeleşi greşit, să nu fim criticaţi şi ne dăm seama într-un final că treabuia să facem exact cum simţim noi....  nu ceilalţi.
        Dar ce facem în momentul în care nu mai putem da timpul înapoi? Ce e de făcut când îţi dai seama că puteai să spui ceva şi nu ai spus? Cum poţi repara o greşeală? Cum poţi să mai speri...când ai pierdut şansa?
        Suntem foarte complicaţi noi oamenii şi deşi credem că suntem evoluaţi, nu ştim să socializăm, nu ştim să spunem ce credem, nu ştim să recunoaştem ce simţim din teama de a nu suferi.

luni, 9 mai 2011

Îmi e dor.....

                              ....................................îmi e dor.......................doar atat.

joi, 5 mai 2011

Doar noi……..


           " NOI cei născuţi la începutul anilor 60, 70 şi cei născuţi în anii 80, vedem acum în anul 2011 cum casa părinţilor noştri este de 50 de ori mai scumpă decât atunci cand au cumparat-o şi realizăm că noi o să plătim pentru casele noastre în jur de 50 de ani.
Avem amintiri despre primii paşi pe lună, despre razboaie sangeroase, avem cultură generală, pentru că asta însemna ceva o dată.
            Suntem ultima generaţie care a jucat "De-a v-aţi ascunselea" , "Castel", "Raţele şi vânătorii", "Ţară, ţară , vrem ostaşi", "De-a prinselea"," Sticluţa cu otravă", "Pac Pac", "Hoţii şi vardiştii", ultimii care au strigat "Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (închiriam un video şi stăteam să ne uităm la filme 2 zile închişi în casă), primii care am vazut desene animate color, primii care am renunţat la casete audio şi le-am înlocuit cu CD-uri.
            Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazaţi, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gaşcă.
Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere.
Noi am fost ultimii "Şoimi ai Patriei" şi ultimii "Pioneri".
            La grădiniţă am învăţat poezii în româneşte, nu în engleza...Şi am cântat MULŢI
ANI TRĂIASCĂ nu HAPPY BIRTHDAY la aniversări.
Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills, Twin Peaks , Dallas .. şi cine zice că nu s-a uitat ori minte ori nu avea încă televizor.
            Reclamele de pe posturile străine ne înnebuneau, şi abia aşteptam să vină şi la noi îngheţata Magnum, sau puştile alea absolut superbe cu apă. Între timp, ne consolam cu Tango cu vanilie şi ciocolată şi clasicele bidoane umplute cu apă de la robinet, care turnate în cap ne provocau pneumonii.
   Şi uite un motiv bun să nu mergem la şcoală.
Noi am ascultat şi Metallica, şi Ace of Base, şi DJ Bobo, şi Michael Jackson, şi Backstreet Boys şi Take That, şi încă nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu ştia paşii, dar toţi dansam!
            Dar spre deosebire de copii din ziua de azi, am auzit atât de Led Zeppelin, Deep Purple, Abba şi de Queen, cât şi de noile nume gen 50 Cent şi Britney Spears.
Am citit "Licurici", "Pif", Cireşarii, şi am băut Cico şi Zmeurata şi ni s-a parut ceva  extraordinar cand au aparut primele sucuri "de la TEC " fără să ne fie teama că "au prea multe E-uri", iar la şcoală beam toată clasa dintr-o sticlă de suc fără teama de viruşi.
            Noi am băut prima Coca-Cola la sticlă şi am descoperit internetul. Noi nu ne dădeam bip-uri, ne fluieram să ieşim afară, noi nu aveam dolby surround system, tăceam toţi ca să auzim acţiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o lună după ce le cumpăram şi le uitam pe dulap, pline de praf.
            Abia aşteptam la chefuri sa jucam "Fântâniţa", sau "Flori, fete sau băieţi", sau "Adevar sau Provocare", sau orice ne dadea un pretext să "pupam pe gură" pe cine "iubeam"..
            Noi suntem cei care încă au mai "cerut prietenia", care încă roşeam la cuvantul "sex", care am completat mii de oracole, sperând că persoana iubită va citi acolo unde scrie "De cine îţi place?" că ne place de el/ea.
            Este uimitor că încă mai suntem în viaţă, pentru că noi am mers cu bicicleta fără cască, genunchiere şi cotiere, nu am avut scaune speciale în maşini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cădeau din greşeală pe jos, nu am avut pastile cu capac special să nu fie desfăcute de copii, nu ne-am spălat pe mâini după ce ne-am jucat cu toţi câinii şi toate pisicile din cartier, nu am ţinut cont de câte lipide şi glucide mâncam, părinţii noştri nu au "child proof the house", ne-au trimis să cumpărăm bere şi vin de la alimentară, şi câte un pachet de ţigări de la tutungerie.
            Noi am auzit cum s-a tras la Revoluţie , noi am fost martorii a trei schimbări de bancnote şi monede, noi am râs la bancurile cu Bulă, pe care le-a compus cumplita Securitate, contemporană nouă. Noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV , noi suntem cei care mai ţinem minte emisiunea "Feriţi-vă de măgăruş".
            Suntem o generaţie de învingători, de visători, de "first-timers" ... Dar suntem şi generaţia care vede limpede cum ne pierdem ţara , iar duşmanul este din interior şi nu de afară... Noi suntem ultima genaraţie de sacrificiu a lui Ceausescu şi prima de după Revoluţie. Noi am pierdut de două ori, şi atunci, şi acum.
     Azi, suntem la fel de săraci, dar am devenit liberi! Ce putem face azi cu libertatea?? ??
Atât: să ne opunem manelizării programate a României!”
  ( "Scrierea" de sus nu-mi aparţine, dar este descris atât de frumos ceea ce am trăit unii dintre noi încât nu m-am putut abţine sa nu o postez pe blog fiind sigură că mulţi se regăsesc în aceste cuvinte.)

miercuri, 13 aprilie 2011

Ceva minunat...


    Sâmbăta care a trecut...9.04.2011... am avut parte de cea mai interesantă aplicaţie de teren din 4 ani şi ceva de când sunt  învăţăcel  în minunatul târg a lui Creangă şi Eminescu.
Am avut onoarea  să merg pe meleagurile patriei, să simt cu adevarat aerul curat din frumosul Vaslui, să văd cel mai minunat lan de grâu, dar cel mai mult m-au impresionat ravenele şi culturile în fâşii cu benzi înierbate.....o adevărată plăcere pe care am trăit-o peste 50 de masteranzi dornici de cunoaştere îndrumaţi de un onorabil profesor.
   Şi ca să nu mai lungesc vorba prea mult am să încerc să rezum în câteva fraze expediţia de sâmbătă, spun expediţie pentru că a semănat cu adevărat cu acele expediţii din faimoşii munţi ai lumii.:)):)), deşi noi am fost doar în Podişul Central Moldovenesc (P.C.M pentru cunoscătorii de la R.N.A.T).
   Ştiam de la bun început că trebuie să avem o ţinută lejeră şi pantofi comozi, dar cu toate astea trebuia să fim îmbrăcaţi mai gros că ştiam de vineri că o să fie vânt şi posibile precipitaţii. Şi uite-ne pe noi la ora 7:30 îmbarcaţi într-un autocar, cu haine corespunzătoare şi cu nelipsitul caiet pentru notiţe şi pixuri (cine nu le avea la el ...cobora frumos din autocar şi mergea în aplicaţie anul viitor =)), cu pacheţelul în gentuţă şi sticluţa de apă, pentru că nu se facea oprire pe traseu la "fiecare bar".
    Plecarea s-a făcut din faţa corpului B, şi încet, încet am ieşit din Iaşi către cel mai frumos judeţ din România, unde întâlnim cele mai frumoase ravene de pe tot Globul, unde procesele geomorfologice ne-au întâmpinat cu braţele deschise.
 Ca prim obiectiv al aplicaţiei noastre a fost  B.H. Pârâul Racului, urmat de B.H. Valea Fereşti unde noi am avut onoarea să coborâm din autocar şi să mergem de-a lungul B.H. Sărata care traversează satul Fereşti.  Având în vedere că aceasta a fost prima noastră oprire după ce am călătorit o oră şi ceva, mulţi dintre noi simţeam nevoia să avem câteva momente de fericire deplină, doar că la sfatul dl profesor ( "vreţi să mergeţi în locul ăla infect? păi nu ştiţi câţi microbi sunt acolo, mai bine mai aşteptaţi măi tată până ajungeţi într-o ravenă curată şi frumoasă") ne-am lipsit de această plăcere.
   Am specificat mai sus că ştiam de vineri că o să  fie vreme rea, doar că nu ştiam cât de rea o să fie, dar sâmbătă am aflat din păcate, ştiu că am văzut pe un amărât de site că vântul o să fie cam 40-50 km/h, doar că situaţia pe teren a fost alta.
    Din B.H Fereşti a început adevărata expediţie, până la bazinul Telejna, nu ştiu exact câţi km, ştiu doar că am mers cam 3 ore (mai mult sau mai puţin), pe dealuri şi văi, însoţiţi de nelipsitul vânt care uneori aveam impresia că depăşeşte 120km/h. Toţi eram înfriguraţi, unii chiar îngheţaţi :)), dar nu mai era cale de întoarcere, trebuia să continuăm să mergem deoarece autocarul ne aştepta în Telejna.:D:D, fără măcar să avem unde să ne oprim să ne mai dezgheţăm.
   Toţi ne imaginam cele mai fierbinţi momente alături de o cafea, de un ceai, de un capuchino, în mintea noastră era un adevărat dezmăţ dat de o cană cu cafea. Unele din cele mai frumose momente din această expediţie, sau mai bine spus cel mai mare avantaj al acestei călătorii, pe care toţi l-am apreciat la justa lui valoare, a fost faptul ca toţi am beneficiat de tratamente faciale cu argilă cu rol exfoliant, anti-rid şi anti-acneic, dar spre marea noastră surprindere am beneficiat şi de tratament intern cu argilă pentru plămâni, bănuiesc că era vreo ofertă ceva de genu:)), iar ca bonus un extra-volum  la păr în stil afro care ar fi pus în inferioritate şi cel mai bun fixativ de la Taft. După ce ne-am făcut aceste tratamente, am ajuns în B.H. Telejna acolo am avut parte de un ospăţ pe cinste, fiecare s-a aşezat pe unde a apucat şi a mâncat ce a avut, adică mai bine spus ne-am încărcat bateriile pentru ce a urmat.
   Ajunşi la autocar, ne-am ocupat locurile şi am stat tăcuţi, până ne-am mai dezmorţit, ascultând muzică în surdină (uneori), dar şi descrierile făcute de dl profesor despre localităţile prin care treceam ( de cele mai multe ori). Totul părea ok şi noi eram bucuroşi că nu mai suntem nevoiţi să mergem prin vânt pe terenuri arate sau accidentate. Dar bucuria a luat sfârşit când am ajuns pe o porţiune de "autostradă"  din Drăgeşti, această autostradă era din pământ, ca toate autostrăzile din România :)), iar autocarul dansa cu noi, încât ne gândeam dacă vom ajunge acasă întregi.
    Punctul culminant din întreaga noastră călătorie a fost atins în această minunată localitate Drăgeşti, când pentru a evita o "imperfecţiune" din autostradă :)), care ar fi avariat foarte tare autocarul, am ajuns să mergem pe un şes îmbibat cu apă [autocarul are câteva tone plus peste 50 studenţi =))].  Momentele care au urmat au fost de delir maxim din partea tuturor, deoarece roţile autocarului au intrat în pământul moale ca aluatul. Toţi împingeam la autocar ( când din faţă ......când din spate ), cineva a fugit în sat după un tractor (satul fiind la 1,5-2 km de unde am ancorat noi fără să vrem), nervi, înjurături şi iar nervi la gândul că o să rămânem acolo peste noapte (având în vedere că  şi norii ne sugerau o ploaie pe cinste :)):)):))..) . Dar spre marea noastră bucurie am reuşit să scoatem autocarul de pe acel şes...înapoi pe "autostradă" şi iată-ne iar în autocar cu gândul la casă, la o cafea, o baie fierbinte...etc. 
     Părăsind judeţul Vaslui, toţi ne bucuram că ajungem acasă, că o să se termine acea "minunată" zi şi nu o să mai fim nevoiţi să îndurăm frigul, dar cum noi aveam ca obiectiv final B.H. Scobâlţeni de lângă Podul Iloaiei, nu puteam pleca acasă fără să nu-l vizităm. Aşa că, fără să mai obiectăm ceva, am ajuns la acel minunat bazin, mai exact am urcat pe un versant unde cândva a fost o livadă, şi ajunşi pe deal am notat căteva idei despre bazin ( vântul era  atât de puternic încât nici nu puteam  auzi la mai puţin de 1 metru explicaţiile date de dl profesor, dar nu mai contează), după care am coborât înapoi la autocar.
  Din Podu Iloaiei ne-am îndreptat spre minunatul nostru Iaşi, care mi s-a părut mai minunat ca niciodată, oprirea finală fiind în faţa corpului A, de aici fiecare îndreptându-se către casă. 
   Această  superbă aplicaţie a avut şi repercursiuni asupra unora dintre noi, manifestându-se prin intense dureri de toate cele, stări de ameţeală,  care pe unii nu i-au părăsit nici în acest moment din păcate.

sâmbătă, 2 aprilie 2011

Paradoxul zilelor noastre


                                            de Octavian Paler

"Paradoxul vremurilor noastre în istorie este că avem:
clădiri mai mari, dar suflete mai mici;
autostrăzi mai largi, dar minţi mai înguste.
Cheltuim mai mult, dar avem mai puţin;
cumpărăm mai mult, dar ne bucurăm mai puţin.
Avem case mai mari, dar familii mai mici,
Avem mai multe accesorii, dar mai puţin timp;
avem mai multe funcţii, dar mai puţină minte,
mai multe cunoştinţe, dar mai puţină judecată;
mai mulţi experţi şi totuşi mai multe probleme,
mai multă medicină, dar mai puţină sănătate.
Bem prea mult, fumăm prea mult,
Cheltuim prea nesăbuit,
Râdem prea puţin,
Conducem prea repede,
Ne enervăm prea tare,
Ne culcăm prea târziu, ne sculăm prea obosiţi,
Citim prea puţin, ne uităm prea mult la televizor şi
ne rugăm prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile.
Vorbim prea mult, iubim prea rar şi urâm prea des.
Am învatat cum să ne câştigam existenţa, dar nu cum să
ne facem o viaţă,
Am adaugat ani vieţii şi nu viaţa anilor.
Am ajuns pâna la lună si înapoi, dar avem probleme
când trebuie să traversăm strada să facem cunoştinţă
cu un vecin.
Am cucerit spaţiul cosmic, dar nu şi pe cel interior.
Am făcut lucruri mai mari, dar nu şi mai bune.
Am curăţat aerul, dar am poluat solul.
Am cucerit atomul, dar nu şi prejudecăţile noastre.
Scriem mai mult, dar învaţăm mai puţin.
Plănuim mai multe, dar realizăm mai puţine.
Am învatat să ne grabim, dar nu şi să aşteptăm.
Am construit mai multe calculatoare: să deţină mai
multe informaţii, să producă mai multe copii ca
niciodată, dar comunicam din ce în ce mai
puţin.
Acestea sunt vremurile fast-food-urilor şi digestiei
încete; oamenilor mari şi caracterelor meschine;
profiturilor rapide şi relaţiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem două venituri, dar
mai multe divorţuri,
Case mai frumoase, dar cămine destrămate.
Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide,
scutece de unică folosinţă,
moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte,
corpuri supraponderale şi pastile care îţi induc orice
stare, de la bucurie, la linişte şi la moarte.
Sunt nişte vremuri în care sunt prea multe vitrine,
dar nimic în interior.
Vremuri în care tehnologia îţi poate aduce aceasta
scrisoare şi în care poţi decide
fie să împartasesti acest punct de vedere,
fie să ştergi aceste rânduri.
Aminteşte-ţi să-ţi petreci timp cu persoanele iubite,
Pentru că nu vor fi lângă tine o eternitate.
Aminteşte-ţi să spui o vorbă bună copilului care te
venerază, pentru că acel copil va creşte curând şi va
pleca de lânga tine.
Aminteşte-ţi să-l îmbrăţişezi cu dragoste pe cel de
lânga tine pentru că aceasta este singura comoară pe
care o poţi oferi cu inima şi nu te  costă nimic.
....................................................................
Fă-ţi timp să iubeşti, fă-ţi timp să vorbeşti, fă-ţi
timp să împărtăşeşti gândurile preţioase pe care le ai."

marți, 15 martie 2011

Purtată de gânduri.....

                                         


   
“Caracterul omului poate fi dedus din manifestările lui mărunte . Pentru lucrurile importante oamenii îşi iau precauţii ; în gesturile mici ei se manifestă după natura lor şi fără a-şi da osteneala să se mai ascundă .”(Arthur Schopenhauer)





vineri, 11 martie 2011

Martie.....ca Februarie




















     
       Au trecut şi zilele cele mai "importante" din luna Martie, zile care, personal, şi-au pierdut din semnificaţie. Toţi în perioada aceasta îşi amintesc cât de îndrăgostiţi sunt, îşi amintesc că au mame, bunici, surori, etc şi toată lumea alerga pe stradă cu flori, mărţişoare, cadouri, acestea fiind date dintr-o simplă datorie ca să nu se supere careva, nu din plăcere. Nu-mi place haosul, nu-mi place să văd la TV lume care se calcă în picioare în magazine ca să cumpere Kitsch-uri pe care să le ofere la astfel de zile, prefer simplitatea sau doar un simplu "La multi ani!". Am observat că dacă nu este agitaţie, aceste minunate zile nu au nici un farmec pentru unii.          
      Anul trecut am descoperit o tehnică de realizat felicitări sau mărţişoare, tehnica Quilling (tehnica spiralării hârtiei) este de ceva vreme da eu....na nu ştiam de ea :D. Vroiam să fac ceva nou, să nu mă pierd în multitudinea de oameni care oferă un mărţişor cumpărat cu o inimă sau o stea (sau alte figurine care nu au nici o semnificaţie), aşa că m-am apucat de creat, de decupat, de realizat spirale de hârtie, de lipit petale şi frunze. Operaţiune care necesită multă răbdare şi îndemânare, dar cred eu că rezultatele sunt acceptabile ( având în vedere că sunt novice :D:D:D). 
   Îmi place să cred că într-o zi vom fi mai naturali, şi mai simpli fără să ne lăsăm duşi de val, fără să  devenim ridicoli în astfel de momente.
    "Munca fiecărui om este  portretul său." - Samuel Butler










              

vineri, 4 martie 2011

Frumoasa Primăvară...

    A venit mult aşteptata Primăvară...doar că iarna nu vrea să plece de la noi (probabil îi place aici :D). Melodia lui Tudor Gheorghe am primit-o de la o prietenă ca "Mărţişor" de 1 Martie. Această melodie m-a transpus în trecut, mai exact m-a dus cu gândul la copilărie când vedeam Primăvara ca anotimpul în care toate se trezesc la viaţă, când noi ne dezmorţim "mintea" după o iarnă lungă, când totul este la superlativ.
   Îmi place prea mult Primăvara dar din păcate nu pot reda în cuvinte ce cred despre  ea, dar  Tudor Gheorghe în cântecul lui  spune tot.
 O Primăvară frumoasă!

duminică, 27 februarie 2011

"Dacă ştii să citeşti, fiecare om este o carte" - E.William

   Mereu mi-a plăcut să nu depind de nimeni, poate este ceva de orgoliu sau poate îmi place să-mi testez puterile ca să ştiu unde mă aflu. Ideea este că nu mi-am dorit niciodată să stau şi să vegetez acasă până la adânci bătrâneţi sperând că voi avea un job pe care îl visez.
    De cele mai multe ori ne uităm la alţii şi le purtăm grija fără ca noi să facem ceva pentru bunăstarea noastră, le purtăm pică şi îi blamăm pentru că este mai uşor să-i punem pe ei într-o lumină rea decât să recunoaştem că noi suntem responsabili de ceea ce avem sau nu.
    Într-o vară am lucrat la o întreprindere, ceea ca făceam eu era simplu  dar necesita efort şi rapiditate. Acolo erau oameni de la  40 ani până la copii de 14 ani. Era un job de vară şi doar atât, dar cu toate astea trebuia să dăm randament şi ca în orice unitate a apărut concurenţa.
     Aveam un şef de echipă, de o simplitate atât de naturală, era un om care nu avea 30 de facultăţi şi 7 mastere, care nu făcea abuz de statutul pe care îl avea (aşa cum fac toţi când se văd cu sacii în căruţă), dar cu toatea astea avea o înţelepciune cum mai rar găseşti. La un moment dat a spus ceva care m-a impresionat şi m-a pus pe gânduri : " În fiecare unitate o să fie două categorii de oameni: Oamenii care muncesc şi oamenii care fac bani."   
   Poate pentru unii par nişte cuvinte banale, dar pentru mine au însemnat mai mult şi de aceea mă sperie faptul că toată lumea vrea doar "banii" fără să muncească.
 
   "Dacă vrei să ştii cine este om, dă-i o funcţie de conducere. "(Robert Brasillach)

joi, 24 februarie 2011

Puţină plăcere....

      Nu ştiu ce pot să comentez aici....doar că este superbă melodia şi merită ascultată. De  multe ori uităm să ne mai bucurăm de anumite lucruri pentru că suntem prea prinşi în problemele cotidiene.
    

miercuri, 23 februarie 2011

Tot o lume "murdară"

       Din seria lucrurilor care mă enervează, deranjează sau dezgustă o să facă parte şi postarea de azi..
Nu sunt un om negativist, răutăcios, posac.....din contră îmi place să mă bucur de viaţă, îmi place să râd, îmi place să fiu eu şi să văd mereu partea bună a fiecărui lucru. Doar că la noi încă se practică uitatul în curtea vecinului, băgarea în seamă şi datu cu "jula", ceea ce direct sau indirect mă afectează şi pe mine.
   Dar să nu deviez de la subiect, că poate plictisesc  :)  şi nu-mi doresc aşa ceva. Dacă tot am scris în postarea anterioară despre "bunicile" Iaşului, astăzi revin la ele şi am să încerc să evidenţiez cât de sufletiste sunt ele, şi  nu doar ele.
   În decursul timpului am observat că lumea este foarte iubitoare de animale, toţi "băştinaşii" Iaşului adoră animalele, atât animalele cu 2 picioare cât şi cele cu patru picoare.
    Astăzi mă opresc asupra celor cu 4 picioare, cele cu 2 picioare le voi trata într-o altă postare.
La fiecare pas întâlnim câini ( că despre ei era vorba), când mergi la magazin întâlneşti câini, când mergi la poliţie dai peste câini, la şcoală, mall, farmacie, biserică, gară, autogară...peste tot numai câini, încât nu mai ştiu dacă atunci când vorbim despre populaţia Iaşului care este de peste 300.000 locuitori ne referim la oameni sau la câini?
       Nu am nimic cu săracii câini, doar că nu sunt de acord cu aşa-zişii iubitori de câini din oraşul ăsta (şi din păcate nu doar ăsta). Fiecare scară de bloc are câinii săi, iar băbuţele din bloc au grijă de ei, au o grijă aşa mare încât îi lasă să se înmulţească, astfel fiecare bloc are turma sa de câini. Dacă tanti X din blocul Z mănâncă azi costiţă de porc afumată, tanti iubitoare de animale pune într-o punguţă oasele ca să le pape Otto de la scara blocului împreună cu Puffy şi cu cei 10 copii ai lor.Un gest remarcabil nu zic nu.....că trbuie să mănânce şi bietele animale, dar  parcă ar fi mai frumos ca acea tanti să îl ia acasă pe Otto, să-l spele, să-l ducă frumos la doctor pentru sterilizare, să îl facă frumos şi apoi Otto să mănânce toate oscioarele rămase după ospăţ.
    Astfel se evită înmulţirea necontrolată a acestor animale, plus fiecare scară de bloc ar mirosi mai frumos, trotuarele ar fi mai curate  la fel şi minunatele parcuri şi nouă nu ne-ar mai fi teamă să trecem pe lângă vreo scară când venim de unde venim.
   Mai nou această dragoste pentru animale a atins cote maxime la unele scări de bloc deoarece tanti X după ce a măncat costiţă cu mămăligă nu se mai chinuie să pună osciorul  în punguţă şi să coboare să-i dea de mâncare lui Otto. Acum mai simplu este după ce mănânci să deschizi frumos geamul şi să le livrezi mâncare caldă câinilor chiar de la etajul 4 fără să-ţi pese de oamenii care trec pe acolo. Ce contează că se trezesc cu o bucată de mămăligă peste cap, sau cu o mână de oase în ochi atât timp cât ea este mare iubitoare de animale?
  Ceea ce mă face să cred că tanti X este o mare fană  a lui Nicolo Machiavelli şi aplică  zicala " Scopul scuză mijloacele"
   Pe data viitoare....:):) şi feriţi-vă de câini.:D