Este o situatie in care multi dintre noi ne-am aflat sau poate chiar ne aflam, o situatie in care incerci sa te identifici cu ceva sau cineva...in care vrei sa crezi ca iti este bine asa cum esti...dar poate realitatea este alta.
Mereu ma gandeam ca daca o sa plec din tara o sa-mi fie dor si o sa plang si o sa ma intorc in tara cu primul tren...dar ...uite ca nu-mi este dor de prea multa lume, nu-mi este dor de ceea ce inseamna societatea romaneasca......unde subiectivismul, nepotismul, favoritismele, preaslavirile, cadorisirile, fatarnicia, ipocrizia, sunt la loc de cinste la noi..ca asa suntem noi iubitori de tot ce ne inconjoara si mai ales iubitori de non-valori, de non-sens, "non-violenta" si non-stop. E greu sa fim sinceri si sa facem exact ceea ce vrem noi cu adevarat....mereu ne gandim ce o sa spuna mama, bunica, matusa, tanti de peste drum, si mosul Vasile care le stie pe toate...de parca ei au tinut cont candva de ce au crezut altii. Dar este o boala nationala-sa ne dam cu parerea, sa intram cu picioarele in viata cuiva...si sa-i dam sfaturi gratuite...ca si la asta suntem cei mai buni.
Nu as putea spune ca aici oamenii sunt extraordinari.....indiferent de tara oamenii au aceleasi defecte, vicii, obiceiuri, si mentalitate. Indiferent de statutul social...oamenii vor sa fie fericiti, sa aiba lucrurile elementare, doar ca cei care sunt prea sus au multe lucruri dar putina dragoste, intelegere, fericire. Am observat ca multa lume confunda verbul "a avea" cu "a fi".., primul tinand de partea materiala iar al doilea de cea spirituala. Oare este bine "sa ai" sau "sa fii"?
Si totusi..de multe ori iti vine sa spui: ca la noi..la nimeni:((
RăspundețiȘtergere