luni, 7 iulie 2014

Hai sa vedem cine se trateaza mai repede...eu sau tu?


   Stand in parc si fumand o tigara, asa de plictiseala, meditam la cat de interesanti sunt oamenii, si cum ne comportam noi in anumite situatii, cum judecam, cum aratam cu degetul...fara sa ne punem sub lupa pe noi nicio secunda.
    Acum sa fac o introspectie a ceea ce am spus mai sus in prima propozitie :))) aveam cativa ani cand mi-am vazut tatal fumand, mereu am fost curioasa sa aflu ce gust au, il intrebam mereu..* tata dar ce gust au tigarile alea de le fumezi asa cu pofta ?* fuma pe atunci Assos. Pe de alta parte bunicul de pe mama fumator inrait fuma Carpati, mereu imi placea sa stau lunga el cand isi aprindea o tigara, imi placea mirosul de sulf ars de la chibriturile pe care le folosea, combinat cu mirosul primului fum.
   
    In mintea mea era o arta ceea ce faceau ei, sa fumezi...si cu toate astea nimeni nu mi-a raspuns la intrebarea mea intrebatoare care lua diferite forme * ce gust au tigarile?*. 
Pe la clasa a patra cu o mana de tigari Carpati si cu o cutie de chibrituri am reusit sa evadez in gradina, iar eu pitita in porumb incepeam initierea in arta fumatului :))). Din ceea ce vazusem pana atunci, credeam ca o sa fiu experta si o prima tigara o sa-mi dea senzatia ca sunt Marlon Brando in The Godfather, dar rezultatul a fost altul: habar nu aveam cum sa aprind un chibrit si  bucatele de tutun din tigara aia *minunata* mi-au ramas printre dinti, m-am ars la degete, mi-a fost frica sa trag un fum, tigara fara filtru avea un gust insuportabil, prin urmare am rupt tigarile , am sapat o groapa si le-am ascuns pana la prima ploaie. 

   Am plecat in casa dezamagita de experienta mea, am ingerat jumate de tub de pasta de dinti, ca na ai mei erau inca acasa si am mai lasat vremea sa treaca. Nimic din ce am experimentat eu in gradina nu semana cu jocul meu favorit si al Iuliei, ne placea sa rupem bucati de coceni si sa pretindem ca fumam toata ziua.

   Pe la clasa a 7-a am inceput sa fumez cu cateva fete de la camin, da-mergeam pe la tonetele de pe Aleea Mihail Sadoveanu de pe Copou, si ne cumparam tigari la bucata, nimeni nu ne cerea buletinul, si partea comica e ca nici nu aveam asa ceva, si in pauze mergeam afara in fata liceului, erau doi boscheti mari,  iar acolo fumau toti liceenii, seminaristii, cei de la postliceala, si noi cei de la generala, iar daca ramaneam fara tigari, ceream de la cei mai mari care foloseau camerele noastre de la et 1 ca sa fuga din camin. Am luat o pauza de doi ani, iar la liceu iar m-am reapucat de fumat.

  Imi aduc aminte si acum ca am fumat L&M, am progresat la Pall Mall, Kent, Parliament, Marlboro, de fiecare data cand schimbam marca, credeam ca am avansat :))) desi  ai mei mi-au spus mereu ca e ok daca fumez, dar sa ard banii mei, nu ai lor

   Anii au trecut, ai mei nu au stiut oficial nimic, dar banuiesc ca stiau ei ceva, nu mi-au spus nici un cuvant, in vacante chiar ieseam din casa si nici nu ma mai chinuiam sa ajung in gradina, imi era de ajuns sa stau langa perete in miez de noapte sa fumez.
    Dar cu toate astea pe la 23 ani, fratele meu era in clasele primare, mereu obisnuia sa-mi perchezitioneze geanta, iar odata fiind suparat pe mine, i-a scris tatalui meu un bilet * Tata sa stii ca Tina fumeaza.*  Atunci imi fumam banii mei, lucram de mai mult de un an in invatamant, nu mai putea nimeni sa-mi reproseze nimic, dar dupa ce tata a aflat oficial ca fumez, m-am lasat de fumat. 



   Nimeni si nimic nu ma poate convinge ca sunt oameni care nu au incercat sa fumeze o singura data, iar daca unii nu au incercat, sunt mai mult ca sigura ca si-ar dori sa incerce macar, daca fumezi o tigara nu inseamna ca devii dependent. 

   Dependenta e rezultatul mintii noastre, de a crea situatii cliche, care nu le lasa sa vedem dincolo de lumea noastra interioara, pentru ca ne este teama ca o sa ne pierdem acel confort psihic. 

De ce scriu despre tigari?
Pentru ca ele au reprezentat o curiozitate pentru mine, pe care mi-am satisfacut-o, si acum spun pass. Iar viciul meu de a fuma nu ma face mai putin umana, mai apatica sau mai putin eu. 

Fiecare are viciul lui, mai mult sau mai putin acceptat de public, dar atat timp cat nu deranjam pe ceilalti cu el, este bine. Iar atunci cand vin altii sa-mi tina lectii de morala, o sa-mi iau o oglinda la mine sa o dau imprumut, poate asa o sa se vada mai bine lumea in ea. 

   Daca pe tine dependenta mea de tigari te-a deranjat, si pe mine dependenta ta de ipocrizie ma scoate din minti, dependenta ta de bagare in seama, dependenta ta de rautate, dependenta ta de incultura etc.

Hai sa vedem cine se trateaza mai repede!


Un comentariu:

  1. Pot sa spun mandru ca sunt nefumator de aproape 5 ani. Ma bucur tare mult ca am reusit sa renunt dupa 16 ani de pufaiala :)) Le urez succes tuturor celor care isi doresc sa renunte!

    RăspundețiȘtergere