Adevar sau provocare!

    Am sa postez o poezie care ma intriga, la care am stat mult si m-am gandit, pe care mi-am dorit sa o inteleg, care imi place ca suna melodios, doar ca nu-mi plac versurile.

V-am tot iertat, v-am tot acoperit,

Şi, să mai amânăm, nu-i înţelept,

Ar fi, să recunoaştem, în sfârşit,

Femeia, n-are, totuşi, nici un drept.

Muncim, ca nişte sclave, zi de zi,

Frumoase-am fost, pe cel dintâi traseu,

Şi condamnarea de-a ne urâţi,

Chiar voi, ce ne iubiţi, ne-o daţi, mereu.

Stăm în picioare, încă de cu zori,

Şi vă mirati ca nu mai sunt subtiri,

Dar voi, care va credeti tot feciori,

De ce nu aratati ca niste miri?

Pe unde ne dati dreptul de-a munci,

Lucram istovitor, cu voi in rand,

Din cand in cand, in burti ne dati copii,

Iar voi plecati a altele, razand,

Cand suferiti, ne cereti langa voi,

Ori va-mbatati, ori ati trudit prea mult,

Va plangem, cand va duceti la razboi,

Sau cand va speriati, la vreun consult.

Eroic v-am iubit nelegitim,

Si legitim, eroic v-am iubit,

Ne bateti, ne-nselati si noi o stim,

Ba, alteori, intram in circuit.

Iar cele care, azi, pe termen scurt,

Va fura amintirile de ieri,

Is vor plati placerea unui furt,

Fatal, cu furtu-aceleiasi placeri.

Si, uneori, pacatuim curat,

Crezand, prin lacrimi mari, de ochi atei,

Ca insusi Dumnezeu este barbat

Si nu le intelege pe femei.

Dar, vai, a fost odata prea frumos,

Ca-n filmele de dragoste a fost,

Si-acum, ne omoram sarguincios

Si zilnic ne distrugem fara rost.

Ne-nvinge viata fara orizont

Si voi ne-nvingeti, intr-un mod cainesc,

Traim ca niste vaduve de front

Si mainile mereu ni se aspresc.

Acum, cand auziti acest repros,

Priviti, fara privire, inapoi,

Incuvintati din cap, marinimosi,

Si credeti ca nu-i vorba despre voi.

Si, totusi, e vorba despre toti

Sunteti la fel de rai si de flamanzi,

Durerea femeiasca pentru soti,

E-un credit fara giruri si dobanzi.

Va e urat cu noi, va e urat,

Si ne-ati ucide, dragilor barbati,

Asa ca va rugam numai atat:

Puteti sa ne jigniti, sa ne-njurati,

Dar faceti-o cu tonul coborat

Si pan-adorm copiii, asteptati.

Durere femeiasca de Adrian Paunescu 

    Ok, nu am fost niciodata fana a analizei genului epic/ liric, nu am inteles niciodata de ce trebuie sa fac comentarii, pentru mine totul e blank  legat de curente literare si alte cele in acest domeniu. 

    Revenind la aceasta poezie, scrisa de altfel frumos, cu rima incrucisata, cand am citit poezia aceasta pentru prima data, mi-au dat lacrimile,  te emotioneaza, mai ales daca o citesti de 8 Martie, si te gandesti cata dreptate razbate din aceste randuri minunate, cat adevar crunt regasim in cele 50 si ceva de versuri.
    Dupa ce mi-a trecut socul, si 1000 de lacrimi mi-au fost smulse....pac, ma trezesc la realitate si fac o analiza psihologica a acestei poezii.
     Autorul nu a fost tocmai un bun exemplu de urmat, daca ar fi sa ma leg de viata lui personala, dar nu judec asta, ci ma minunez ca a avut atata sensibilitate sa scrie aceste cuvinte, de parca si-ar fi dorit sa fie absolvit de pacate, sa puna femeia pe un piedestal sa o idolatrizeze, iar el ca barbat sa arate prin aceste versuri, ca barbatii sunt niste scursuri ale sociatetii, niste brute care doresc sa subjuge femeia.
Frumoasa tehnica, astfel el avea un backup, pentru orice greseala facuta ulterior.
exemplu:
ea: vrei te rog sa speli vasele?
el: nu vreau sa spal vasele :D.
ea: esti un nesimtit!
el: pai, nu ai vazut si in poezie ca am scris ca sunt un nesimtit si tu o eroina.

 Bun, ce am scris in exemplu de mai sus e doar o gluma, ca sa mai destind atmosfera :D :D :P.
Intrebarea mea dupa ce am citit aceasta poezie a fost:

Q:Cine l-a educat/ facut pe barbat sa fie asa?

(   In momentul cand esti mama de fete, ai impresia ca baietii provin dintr-o alta lume, alta galaxie, ca au alta mentalitate, si alte apucaturi, sau cel putin  asta s-a intamplat sa fie in familia mea...cand ai mei au avut 3 fete la inceput,  timp de 17 ani, si nu-si puteau imagina cum ar fi fost sa aiba si un baiat, cum ar fi gandit el, cum s-ar fi integrat el in familie?
 
   Toate acestea pana cand a aparut in final si baiatul...cand l-am vazut pentru prima data, ne-am uitam la el ca la un OZN, da, am mai avut mereu in preajma baieti, colegi, verisori, dar nu erau parte din noi, primele 5 minute au fost mai dificile, pana sa realizam ca de fapt el este un OM la fel ca toti ceilalti. Zi dupa zi ne dadeam seama ca nimic nu este diferit la el, este ca noi, rade ca noi, gandeste ca noi, sau poate mai mult decat noi, pentru ca a avut norocul, poate :D, sa fie inconjurat si educat de 4 femei. )

A: FEMEIA

De ce pot sa fiu insensibila la aceasta poezie? Am aflat dupa ceva vreme raspunsul: pentru ca o mama are puterea de a crea Regi / Criminali.
Culmea este ca o natiune intreaga, accepta aceasta poezie ca un adevar universal, fara sa analizele sub lupa cele scrise.
 Iar daca mai alcatuim si cateva propozitii categorice gen:

Toti barbatii sunt niste porci.
Tu esti barbat.
Tu esti un porc. :))))))))))))

Asa putem spune ca ne-am dus la vale co totii. Nu sunt de acord cu acest gen de gandire, uite prin acest mod de a vedea situatia, ne punem bete in roti, ne stabilim ierarhii si clase de valori, bazate pe un fundament instabil., bazate pe minciuna si nepasare.

P.S. Iar acum ca balanta sa fie echilibrata in familie, avem si 2 nepotei minutati, care sunt cat se poate de scumpi. 

Te poti ascunde in lume.....dar, nu te poti ascunde de tine

   Mda, si de joi am revenit pe meleagurile Angliei. Am fost intr-o scurta vacanta in tara, o vacanta cu multa ploaie, de cateva zile am fost derutata, nestiind daca sunt in UK sau Romania. Iar eu care credeam ca o sa ma bronzez putin acasa, m-am inselat, am lasat vremea buna in Londra, si am dus cu mine ploaia si vantul in Romania. 

  Pana la ploaie, vant si curent taiat 15 ore, o sa va povestesc cum a fost calatoria mea catre casa. 

Bun.....miercuri pe 9 iulie,  ca sa fiu sigura ca cei din Londra nu o sa-mi duca dorul prea mult , am iesit cu fetele la un pub sa bem ceva si sa urmarim ultimul meci din semifinala....( sunt asa cam microbista de felul meu), ajungand acasa pe la 12am am incercat sa-mi termin bagajul de impachetat, ca asa imi place mie sa las lucrurile pe ultima suta de metri, ca sa am motiv de stres mai mare, toata distractia impachetatului a durat cam 2 ore,  pe la 2am am avut o tentativa de a dormi pentru cateva ore.

    In noiembrie anul trecut cand mi-am facut rezervare pentru vacanta, zborurile pe Tarom nu erau scoase, am fost nevoita sa iau un avion pana la Bacau, si am ales un zbor de dimineata, asadar de la 2am pana la 5am am incercat sa dorm, ca sa pot sa mai calatoresc si spre casa a doua zi. Zis si facut, la ora 7 eram in statia de autobuz, plecand increzatoare catre aeroport. La aeroport am stat la rand pentru check in, dupa ce scapasem de bagajul de cala, am stat frumusel si am asteptat imbarcarea, savurand o cafea. 

  Iar de aici distractia incepe, cand sa ne imbarcam , imi vad tronand in fata avionului bagajul meu de cala, intreb pe cineva din staff, de ce e acolo? ca era in fata avionului nu m-a deranjat, doar ca mai era si rupt, asta era partea cea mai trista, avand in vedere ca era nou. 

   Bagajul meu nu era in fata avionului ca ar fi fost suspectat ca as fi carat bombe in el, ci pentru ca cei de la bagaje au binevoit sa rupa si sticker-ul de la check in, si nu mai stiau a cui e traista. Dupa ce am petrecut 20 minute  in fata avionului asteptand un reprezentant al companiei Blue air sa aduca un sticker nou, merg si eu in avion la locul meu 22A. 

  

 Locul meu era la geam, dar cand am ajuns acolo un copilas emotionat se uita strengareste pe geamul avionului, mi-am spus ca il las sa stea pe locul meu ca sa se bucure de fiecare minut al zborului. L-am intrebat unde e locul lui, si mi-a spus ca el are locul de la margine, dar ce sa vad, locul de la margine era ocupat de e domnisoara, care imi explica foarte taios ca eu trebuie sa stau in mijloc. 

O intreb si pe ea, ce loc are pe bilet, imi raspunde ca-l are pe cel de la mijloc, doar ca nu vrea sa stea acolo. 

Cu un zambet pana la urechi ii spun domnisoarei, ca eu nu vreau sa stau in mijloc pe locul ei, ca deja fac o concesie pentru piciul ala cu par balai, dar nu fac asta si pentru ea, in cazul ala de ce am mai cumparat bilet, daca nu am unde sta?

  Am crezut ca a inteles situatia, ca eu si copilul am facut schimb de locuri si atat, dar ea s-a mutat pe locul din mijloc si nervoasa a inceput sa trimita mesaje cuiva. Dupa ce ma instalez si-mi fixez centura, ma trezesc langa mine cu un baiat/ barbat cat usa de mare, care din ce am presupus era fratele/ iubitul fetei de langa mine, iar ea incepe sa ii spuna ca nu e multumita ca am obligat-o sa stea la mijloc, si ca ar trebui sa fac bine sa ma mut pe alt rand, mai exact sa fac schimb cu iubitul ei de locuri, am refuzat politicos oferta ei, baiatul s-a uitat la mine de parca ar fi vrut sa-si incerce muschii pe oasele mele.

   OMG, bai nene nu-s paranoia si tind sa cred ca stiu sa comunic, dar mi se pare al naibii de urat sa ti se intample asta intr-un avion, sa vezi o duduie cu maniere de stana, ca incepe sa faca istericale, ca nu vreau sa-i cedez locul meu, ca vezi draga Doamne nu-i place locul pe care l-a primit la achizitionarea biletului.

   Pe toata durata zborului, a pufnit, a scrasnit, a gafait, s-a foit, si ma intrebam in sinea mea daca e normala, sau poate ar fi trebuit sa cedez, sa dau dovada de omenie, ca cine stie o fi bolnava etc ?!

 Dar pe de alta parte daca ai nevoie de mult aer, spatiu, poti sa selectezi la achizitionarea biletului si locul pe care doresti sa stai, doar ca platesti mai mult, si eviti incidentele de genul asta.

   Ce s-a intamplat cu desaga mea era gluma, pe langa comedia asta seaca din avion, e urat sa intalnesti oameni asa, care au un comportament primitiv, dar isi scot Ipad-ul din geanta sa para culti.

   Mi-o si imaginez mergand in tara cu ifose de mare umblata, dar pacat ca nu se poate vedea si caracterul. 

   La aterizare in Bacau, pana sa ne vina bagajele m-a sfredelit cu privirea, te poti duce foarte simplu sa faci reclamatie, dar te gandesti ca iti trimit toata energia negativa, si vreau sa ma lipsesc de asa ceva.

La intoarcere, alta gluma  frumoasa, o tanti care avea in dotare 2 copilasi, a facut topless in sala de asteptare  si in avion in incercarea de a-si alapta copilul, si daca va mai spun ca a schimbat pampers-ul o sa credeti ca am chef de povesti.

   NUUUUU - sa nu credeti ca-s inumana, si nu accept oamenii, dar ma intreb: oare de ce toate salile de asteptare din aeroport sunt prevazute cu camere speciale pentru mame cu bebelusi? si daca tot sunt acele camere acolo, de ce nu sunt folosite?

    Apreciez femeile care au copii, si inteleg nevoile unui pui de om, dar nu inteleg aroganta cu care unele femei se expun public, doar din simplul motiv ca au copii. Daca ai copil trebuie sa stea peste 100 oameni sa te priveasca cum faci topless, nu ma deranjeaza ca cineva alapteaza, dar nu sta TOPLESS la propriu, daca ne-am schimba si noi ceilalti, ar fi frumos?  doar si noi suntem copiii cuiva.

Acasa a fost frumos, dar ca-n Aprilie, a plouat continuu, iar vacanta a trecut prea repede din pacate.

David Bisbal - Bulería

 Ah ce iubesc muzica latino si salsa :))))), de cateva zile ascult doar reggaeton si muzica latino, pacat ca nu am cu cine dansa :D. Postez un David Bisbal, dar Rafaga e favorita mea :* :*.

Hai sa vedem cine se trateaza mai repede...eu sau tu?

   Stand in parc si fumand o tigara, asa de plictiseala, meditam la cat de interesanti sunt oamenii, si cum ne comportam noi in anumite situatii, cum judecam, cum aratam cu degetul...fara sa ne punem sub lupa pe noi nicio secunda.

    Acum sa fac o introspectie a ceea ce am spus mai sus in prima propozitie :))) aveam cativa ani cand mi-am vazut tatal fumand, mereu am fost curioasa sa aflu ce gust au, il intrebam mereu..* tata dar ce gust au tigarile alea de le fumezi asa cu pofta ?* fuma pe atunci Assos. Pe de alta parte bunicul de pe mama fumator inrait fuma Carpati, mereu imi placea sa stau lunga el cand isi aprindea o tigara, imi placea mirosul de sulf ars de la chibriturile pe care le folosea, combinat cu mirosul primului fum.

   

    In mintea mea era o arta ceea ce faceau ei, sa fumezi...si cu toate astea nimeni nu mi-a raspuns la intrebarea mea intrebatoare care lua diferite forme * ce gust au tigarile?*. 

Pe la clasa a patra cu o mana de tigari Carpati si cu o cutie de chibrituri am reusit sa evadez in gradina, iar eu pitita in porumb incepeam initierea in arta fumatului :))). Din ceea ce vazusem pana atunci, credeam ca o sa fiu experta si o prima tigara o sa-mi dea senzatia ca sunt Marlon Brando in The Godfather, dar rezultatul a fost altul: habar nu aveam cum sa aprind un chibrit si  bucatele de tutun din tigara aia *minunata* mi-au ramas printre dinti, m-am ars la degete, mi-a fost frica sa trag un fum, tigara fara filtru avea un gust insuportabil, prin urmare am rupt tigarile , am sapat o groapa si le-am ascuns pana la prima ploaie. 

   Am plecat in casa dezamagita de experienta mea, am ingerat jumate de tub de pasta de dinti, ca na ai mei erau inca acasa si am mai lasat vremea sa treaca. Nimic din ce am experimentat eu in gradina nu semana cu jocul meu favorit si al Iuliei, ne placea sa rupem bucati de coceni si sa pretindem ca fumam toata ziua.

   Pe la clasa a 7-a am inceput sa fumez cu cateva fete de la camin, da-mergeam pe la tonetele de pe Aleea Mihail Sadoveanu de pe Copou, si ne cumparam tigari la bucata, nimeni nu ne cerea buletinul, si partea comica e ca nici nu aveam asa ceva, si in pauze mergeam afara in fata liceului, erau doi boscheti mari,  iar acolo fumau toti liceenii, seminaristii, cei de la postliceala, si noi cei de la generala, iar daca ramaneam fara tigari, ceream de la cei mai mari care foloseau camerele noastre de la et 1 ca sa fuga din camin. Am luat o pauza de doi ani, iar la liceu iar m-am reapucat de fumat.

  Imi aduc aminte si acum ca am fumat L&M, am progresat la Pall Mall, Kent, Parliament, Marlboro, de fiecare data cand schimbam marca, credeam ca am avansat :))) desi  ai mei mi-au spus mereu ca e ok daca fumez, dar sa ard banii mei, nu ai lor

   Anii au trecut, ai mei nu au stiut oficial nimic, dar banuiesc ca stiau ei ceva, nu mi-au spus nici un cuvant, in vacante chiar ieseam din casa si nici nu ma mai chinuiam sa ajung in gradina, imi era de ajuns sa stau langa perete in miez de noapte sa fumez.

    Dar cu toate astea pe la 23 ani, fratele meu era in clasele primare, mereu obisnuia sa-mi perchezitioneze geanta, iar odata fiind suparat pe mine, i-a scris tatalui meu un bilet * Tata sa stii ca Tina fumeaza.*  Atunci imi fumam banii mei, lucram de mai mult de un an in invatamant, nu mai putea nimeni sa-mi reproseze nimic, dar dupa ce tata a aflat oficial ca fumez, m-am lasat de fumat. 

   Nimeni si nimic nu ma poate convinge ca sunt oameni care nu au incercat sa fumeze o singura data, iar daca unii nu au incercat, sunt mai mult ca sigura ca si-ar dori sa incerce macar, daca fumezi o tigara nu inseamna ca devii dependent. 

   Dependenta e rezultatul mintii noastre, de a crea situatii cliche, care nu le lasa sa vedem dincolo de lumea noastra interioara, pentru ca ne este teama ca o sa ne pierdem acel confort psihic. 

De ce scriu despre tigari?

Pentru ca ele au reprezentat o curiozitate pentru mine, pe care mi-am satisfacut-o, si acum spun pass. Iar viciul meu de a fuma nu ma face mai putin umana, mai apatica sau mai putin eu. 

Fiecare are viciul lui, mai mult sau mai putin acceptat de public, dar atat timp cat nu deranjam pe ceilalti cu el, este bine. Iar atunci cand vin altii sa-mi tina lectii de morala, o sa-mi iau o oglinda la mine sa o dau imprumut, poate asa o sa se vada mai bine lumea in ea. 

   Daca pe tine dependenta mea de tigari te-a deranjat, si pe mine dependenta ta de ipocrizie ma scoate din minti, dependenta ta de bagare in seama, dependenta ta de rautate, dependenta ta de incultura etc.

Hai sa vedem cine se trateaza mai repede!