Eu sunt secretul cuiva....

   

    Nu am fost buna la scris niciodata, eram un non-talent in materie de cuvinte, poate ca ai mei si-au dat seama de asta inca de cand eram in clasa a 3-a, cand intr-o compunere la Limba romana am scris ca Azorel (un caine) era dragut si prietenos, cu pete negre pe spate si avea un cap minuscul. ( bine ca nu am scris invizibil, :D, sau poate invatasem un cuvant nou si vroiam sa-l utilizez, cine stie ce o fi fost in mintea mea pe atunci, ar trebui sa nu-mi mai caut scuze) 

     Da! mama si acum a pastrat acea capodopera si a acceptat orice alta greseala a celor doi copii mai mici gandindu-se ca mai are unul mai mare care a comis greseli mai grave. 

   Dar cu toata lipsa mea de talent, eu perseverez, ma tin de blogul asta cu ambele maini, sau mai bine spus cu degetele  ( ca pe ele le folosesc la tastat :D) , si nu o sa  ma las pana nu o sa ma satur de scris, sau pana o sa va saturati voi de citit prostii.

    Desi scriu si vorbesc, intotdeauna am vrut sa tin ceva doar pentru mine...nu pentru ca as fi egoista, ci pentru ca stiu ca odata ce acel ceva este expus isi pierde din valoare, nu isi va pierde din valoarea pentru mine, dar va fi expus criticii si va fi tarat de altii prin cele mai murdare colturi ale mintii si sufletului lor, desi pentru mine e important, pentru ei nu ar insemna nimic. Ca o pictura, cand nimeni nu o poate avea, e veritabila, iar cand e expusa blitul aparatelor foto ii fura din culoare. 

    Nu toti vad in oameni, in lucruri, in evenimente, in gesturi, ceea ce vad eu, nu toti simt ceea ce simt eu, si mereu mi-a fost teama ca daca am sa expun ceva la care tin cu adevarat, o sa pierd acel ceva, o sa fie distrus de altii care nu apreciaza ceea ce apreciez eu, iar eu prefer sa nu risc.

  Astfel intotdeauna o sa fie o parte din mine si din lume pe care nu am s-o expun, pe care o pastrez doar in mintea si sufletul meu, desi poate e sub ochii tuturor. Poate ca e ceva banal, dar banalitatea acelui lucru mi se pare importanta, speciala, incitanta, plina de insemnatate pentru mine. 

     Cu toti ne descurcam sa vorbim, sa tinem discursuri despre viata, frumos, dragoste, fericire, dar cati dintre noi chiar  le intelegem sau macar le avem ? Poate e ciudat sau ironic, cea mai citita postare de pe blog este cea legata de fericire....te poate bucura ca sunt oameni care iti citesc randurile, dar in acelasi timp ma intreb oare cata lume e acolo afara cautand haotic acel dram de fericire? Cautam definitii si incercam sa credem ca odata ce invatam definitia va veni si fericirea...dar nu e asa.

      Desi mereu pastrez ceva pentru mine ...o sa va impartasesc ceva ce ma face cu adevarat fericita...de fiecare data in prima zi de Paste, in familia mea era o regula, trebuia sa trecem un deal, si in fiecare an mergeam pe dealuri cu parintii si incercam sa trecem cel mai mare deal. Trecerea peste acel deal insemna puterea noastra de depasi toate problemele si totodata testarea sanatatii noastre,  poate e doar un rit, dar pentru mine e un moment de fericire deplina, cand eu sunt departe de tot, doar cu gandul meu si cu natura. Iar anul acesta imi promit ca o sa plec in prima zi de Paste de acasa sa trec peste un deal cu iarba noua si plin de Floarea Pastelui.

Fericirea mea e in fiecare nor de pe cer, in fiecare fir de iarba, in fiecare zambet pe care il primesc, in fiecare floare, in fiecare lucru pe care il fac, in ochii catelusului meu, in ochii celor care tin la mine si la care tin, si in mine. 

Iar eu poate sunt fericirea cuiva. 

Love is in the air ....:D

      Luand o pauza de la noua mea pasiune ( pfff vroiam sa scriu in engleza, ca imi e mai usor, nu e bine, eu care dupa aproape 3 ani de UK am cotcodacit ca nu poti sa-ti uiti limba, era sa o comit acum grav :D ), si cum spuneam, in week-end am luat o pauza dupa atatea noduri facute si degete afectate, ( de la ata, nu am stiut niciodata ca ti se pot usca mainile si sa am zeci de taieturi pe degete :( de am golit farmaciile pe plasturi), si ca sa-mi revin am fost la film, asta e rutina mea de sambata seara, care se incheie cu putina apa cu alcool intr-un Pub vecin :D

    Si credeti-ma eu sunt fata matinala, pe la 11 cand ma trezesc :))) am impresia ca se invarte casa cu mine, si ca sa-mi revin, ascult ceva muzica, si beau prea multa cafea.....ca sa nu credeti ca am acasa un butoi plin de cafea, si ma scald in cafea toata ziua, vin si rectific...beau latte, ca sa nu-mi sara inima din piept. 

   Si ce muzica as putea asculta eu ca sa-mi revin dupa putina licoare a lui Bachus??? ( cred ca nu trebuia sa scriu asta, ca na, da bine daca spui ca nu bei :) :D , chiar daca nu stai toata ziua cu paharul in mana, daca spui ca bei ocazional deja ai o bila neagra.), dar imi asum riscul asta de a avea cateva bile negre, ca poate o sa-mi fac o bratara din ele :D.

A doua zi ascult ceva muzica draga mie, o sa o postez mai jos, ca sa va incante si voua urechile, ca mie imi incanta fiecare celula din corp. 

E o parte din muzica pe care o port in suflet si pe care o consider cartea mea de identitate, o carte de identitate inmanata cu ani in urma de dragii mei parinti, care mereu au apreciat muzica populara, oferindu-ne si noua ocazia sa iubim frumosul si traditionalul. 

P.S. Dar cu toate astea, habar nu am sa dansez pe muzica populara :D:D:D:D. 

Cu primavara de mana

Poate ar trebui sa postez mai des, poate ar trebui sa scriu despre fericire si dragoste, poate as avea mai mult *succes* cu postari despre nemurirea sufletului si cat de *nefericita* sunt, dar nu o sa fac asta, desi poate e mai usor. 

 Sunt un simplu om, cu o tastatura in fata, dar cu o imaginatie mult prea bogata, si imi place sa fiu ocupata, poate imi place asta ca sa imi distrag atentia de la realitatea in care traiesc. Cine stie ?! :D

O sa va las tastatura voua, sa mai scrieti si voi, sa mai impartasiti si voi din experientele voastre, din bucuriile, supararile si visele voastre, iar eu o sa ma ocup de un nou proiect la care lucrez, si care sper sa prinda contur incetul cu incetul. Imi ocupa mult timp,  nu mai am timp sa postez, si nici energie sa scriu. 

 Ca tot a venit primavara, fiecare vrea un gram de fericire, iar eu vreau de 10 ori mai multa fericire. :) :*  https://www.facebook.com/be.happy.by.10.times

De ce se penseaza barbatii?

De ce se penseaza barbatii?

In ultimul timp frumusetea a luat o alta dimensiune, atat pentru femei cat si pentru barbati. Daca pana mai ieri a fi frumos, insemna sa ai un aspect cat de cat placut/ ingrijit, si o atitudine/ educatie pe masura, acum a fi frumos inseamna un proces interminabil si in continua schimbare. Media a avut grija in ultimii ani sa ne creeze prototipul masculin si feminin de frumusete, noi ceilalti care nu ne incadram in acest tipar, din start suntem urati. 

Femeia moderna trebuie sa fie:

- inalta, 

- slaba

- sani mari cu silicon, 

- fund bombat a la JLo

- sprancene tatuate, 

- unghii cu gel si lungi

- o garderoba cat mai diversificata

- pantofi cu toc de 15 cm

- sa arate ca o amazoana, 

- aaa si cred ca am uitat de Botox :)))

NU conteaza cultura, asta nu ar mai avea importanta, atat timp cat fiecare are cate un Smartphone, si pot accesa Google si Wikipedia, ori de cate ori doresc, daca nu stii ceva dai o cautare pe net si imediat afli o informatie, si uite asa iesi din incurcatura, si esti o adevarata Lady. 

Barbatul modern trebuie sa fie:

 

- inalt

- bine facut

- ras pe piept

- ras pe picioare

- tatuat

- putin silicon in loc de pectorali

- un magnet pentru femei

- pensat

La fel ca si in cazul de mai sus, cunostintele nu au importanta, atat timp cat masina din dotare si portofelul sunt la loc de cinste. 

Pot spune ca eu nu ma incadrez in prototipul femeii moderne dorite de societate si nici nu-mi doresc, dar studiind aceste doua personaje ajung sa ma intreb : Si de ce totusi barbatul se penseaza si se epileaza??????

Sa iesi la o intalnire cu un barbat care s-a epilat pe picioare mai bine decat tine, si s-a pensat la salon...pe cand tu te pensezi singura.....cred ca e cel mai jenant moment.  

Sa vezi ca sta si se uita in oglinda mai des decat tine, si isi da unghiile cu lac de protectie....iarasi, cred ca nu e ok in opinia mea.

  Imaginati-va ca va casatoriti cu un astfel de barbat ( doar un joc de imaginatie ). 

    

  La cumparaturi va fi foarte usor, pentru ca nu va avea nimic de obiectat cand tu iti cumperi niste ceara de epilat mai scumpa, sau o trusa de cosmetica mai buna, nu va avea nimic de obiectat pentru ca in sinea lui isi doreste ca tu sa nu te atingi de ale lui, si de aceea te va lasa sa te rasfeti. 

Dar ce te faci cand ai de dus copiii la scoala si el tocmai se apuca sa se epileze, iar tu trebuie sa ajungi la munca cat mai repede? 

Ce ii spui copilului tau cand intreaba de ce sta taica-su atat timp in baie?

Femeia in general cand se ocupa de acest proces de infrumusetare nu-si rezerva timp in avans pentru astfel de momente intotdeauna.

  Ea se poate pensa in timp ce vorbeste si la telefon ( daca are casti ),  ea pune hainele la spalat si intre timp pana se spala hainele se epileaza, isi face manichiura chiar daca are de facut cateva proiecte, fiind atenta sa nu atinga unghiile de tastatura. 

In schimb barbatul are nevoie de timp, prin natura sa, barbatul trebuie sa aiba mai mult timp la dispozitie, sa repare o usa de la un dulap, sa fixeze un cuier, sa desfunde o chiuveta, sa faca cumparaturi, etc. 

 Ganditi-va cat timp ii ia unui barbat sa se penseze, epileze si sa-si faca manichiura??? 

Si daca tot le ia asa mult timp, oare de ce o mai fac ? Pentru ca eu personal nu vad utilitatea acestor deprinderi, nu mi se pare un barbat mai atractiv daca e span, sau dat cu lac si pe deasupra sa aiba si tricou mulat.

Daca nu arati ca in fotografiile de mai jos, chiar nu ai nevoie sa te mai pensezi sau epilezi.( cazurile extreme le pot intelege, si chiar asa, daca ei se simt bine, nici ei nu au nevoie sa apeleze la penseta si ceara).

Dar daca arati ca in exemplele de mai jos, sunt mai mult ca sigura ca nu ai nevoie se te epilezi si sa te pensezi.......dar chiar deloc. :D, iar daca mai ai si o minte frumoasa, in trusa ta de ingrijire personala ar trebui sa fie doar  un sampon, sapun, si un aparat de ras, (desi barbatii cu barba mie  mi se par atractivi :D ). 

De altfel nu pot intelege nici pe barbatii care se tund scurt, sau chiar se rad ....cum pentru voi parul unei femei are foarte mare importanta, asa si pentru noi femeile, podoaba capilara a unui barbat are importanta. 

In concluzie, o femeie isi doreste un barbat normal, nu unul cu care sa fie mereu  in competitie. 

P.S.  Fetelor daca vreti sa desfundati o chiuveta si nu aveti la indemana un barbat, legile fizicii sunt foarte importante :)))) . Lasati apa fierbinte sa curga in chiuveta atat cat sa fiti sigure ca a ajuns apa fierbinte pe toata lungimea instalatiei,  si cu o pompa de desfundat, reusiti sa aveti o chiuveta functionala in scurt timp. :D :D ( si nu mai va lasati parul in chiuveta :P )

Katy Perry - Dark Horse (Official) ft. Juicy J.......and me :)

O sa vin cu mai multe informatii curand......eu ascultand muzica si produsul muncii mele :) :*

Prietenia strainilor, sau strainatatea romanilor? ....

         Cum este sa fii roman intr-o tara straina?.....poate multi dintre voi sunteti deja plecati in alte tari, si stiti cum este sa fii printre straini, doar ca o parte care sunt acasa, nu cunosc toate detaliile referitoare la *viata frumoasa si palpitanta * din afara granitelor. 

     Sa fii roman intr-o tara straina este usor, te adaptezi repede, inveti sa te descurci, sa faci fata cerintelor. Cel mai greu, intr-o tara straina, este sa interactionezi cu romanii, sa legi prietenii cu ei, sa accepti  pe alti romani, sau sa fii acceptat,  asta e cel mai greu. 

        Prima data cand ajungi intr-o alta tara, esti *pierdut* ( asta in contextul in care nu ai venit la: parinti, amici, frati, iubiti, etc, ci ai venit singur cu un contract de munca), atat de singur te simti incat iti doresti sa gasesti alti romani cu  care sa vorbesti, cu care sa mergi din cand in cand la o cafea, bere, intr-un Pub, Club, cu care sa stai in parc cand e cald si doar sa vorbesti in limba ta. Si treptat, treptat incepe procesul de cautare a romanilor, dispusi sa intalneasca alti romani, doar ca odata acest proces demarat- se si incheie repede, din motive mai mult decat penibile.

       Dupa ce ai facut cunostinta cu x. y, z apare intrebarea normala, *de unde esti din Romania?* si vii cu un raspuns sincer * sunt din Iasi *, *aaaaaaaaaaaaa, esti moldoveanca*.  Si uite asa, toti ne separam si in strainatate in Moldoveni, Ardeleni, Banateni, Munteni...si partea cea mai *frumoasa*, nu interactionam unii cu altii, daca nu provenim din aceeasi zona a tarii, iar ungurii sunt si mai cu mot, la cei care au nationalitate romana ma refer, ei nici macar nu schimba 2 cuvinte cu tine, ca na, ei au uitat *sa vorbeste romaneste* si hai sa *parlim* englezeste. 

          Pai cum sa stai tu Ardelean la vorba cu un Moldovean, pai se poate! deja te cobori sub nivelul tau cu trei etaje, indiferent ca tu ai terminat un liceu la seral si o facultate la Spiru, cum sa iti strici tu bunatate de cultura si reputatie, stand la un pahar cu bere cu un Moldovean? e chiar ceva inadmisibil.  

        Cum sa stai tu Muntean langa un Banatean sau Moldovean, cei din urma nu vorbesc nici pe departe romana pe care o vorbesti tu, tu ai limba ascutita la scoli inalte, in buricul Bucurestiului, Afumati, Ferentari, etc, iar eu doar la o amarata de Cuza, in Targul lui Creanga, Eminescu, Cazimir, Sadoveanu, Ion Neculce, Miron Costin, Grigore Ureche, plus toata *sleata aia de moldoveni * care se adunau la Junimea si mai tipareau cate o revista intr-o moldoveneasca, care pe tine te dezgusta. 

   Ce e aia revista *Convorbiri literare?*,  e doar o revista de cancan in care isi publicau scrierile o mana  de *huligani * moldoveni, reintorsi de la studii din strainatate, si care aveau pretentia sa puna bazele Limbii si literaturii romane. Dar nu are rost sa va scriu despre ei prea mult, ca o sa va plictisesc, si nu asta e scopul meu. 

        Revenind in actualitate, e urat comportamentul conationalului care a uitat de unde a plecat, dar care se crede mai presus de noi ceilalti, sau chiar mai presus de realitate. 

     Acum ceva vreme am avut ocazia sa intalnesc o *doamna* din Romania, stabilita in sudul tarii, de provenienta din VRANCEA ( in acceptiunea ei Vrancea nu e din Moldova), si in una din discutiile avute, cum eu nu sunt o doamna, si nici nu pretind ca as fi una, am scapat o injuratura,  o injuratura care nu ii era adresata , ci doar folosita intr-un context anume, mi-am cerut scuze pentru iesirea mea efervescenta. 

     La care ea a  concluzionat :* stai linistita, nu m-a deranjat ca ai injurat, ca stiu ca voi moldovenii injurati, ca am si eu o matusa la Tg Frumos care injura mereu, si stiu ca la voi in Moldova asa se obisnuieste.*  Pacat ca atunci cand a vizitat-o  pe matusa la Tg. Frumos,  nu a  inviat Ion Neculce sa-i  dea cu Letopisetul Tarii Moldovei peste cap. 

      Ce mai puteam comenta in fata unei astfel de concluzii? Sa o pun sa mai citeasca ceva istorie si geografie? sa tac? sa injur? sa ii spun ca eu sunt moldoveanca si nu mi-e rusine de asta, si ea doar o parvenita cu memorie scurta?  Recunosc, in mintea mea aveam un pomelnic de cuvinte colorate, cat Siretul de mare, dar nu i-am dat viu grai. :))))

       Toata distractia asta atinge cote maxime, cand unii dintre conationali incearca sa ii explice englezului, ( pe care il doare fix in cot de tine ca esti roman) care e diferenta dintre mine moldoveanca si ea/el.

     EL/Ea sunt romani de baza, care nu provin din Moldova, ei vorbesc diferit fata de restul Romaniei, provin din zone de vaza cum ar fi : Transilvania, acestia sunt neamuri chiar cu Dracula :))), din Banat, Muntenia, Oltenia, toti acestia sunt speciali, noi moldovenii vrobim diferit, noi provenim dintr-o parte a tarii mai defavorizata, cu multi alcoolisti, violatori, si oameni lenesi, aceasta imagine este creata de dragii nostrii romani, dar si de media, carora eu tin sa le *multumesc*. 

        Cum poti sa ii explici unui roman ca asezarea geografica este foarte importanta, si resursele naturale , definesc profilul zonei respective?  Cum sa ii spui unui om de la munte care e inconjurat de munti si padure, ca dealurile Moldovei pot fi utilizate cu mare succes in plantatii viticole, unde si climatul temperat continental, cu ierni geroase si veri secetoase, joaca un rol important in acest tip de utilizare. Iar daca Tara Moldovei a fost impanzita cu plantatii viticole inca de pe timpul lui Stefan cel Mare, asta inseamna ca acei oameni stiau geografie, si implicit aveau cunostinte de utilizarea a terenului, si nicidecum nu erau alcoolisti. 

      De altfel se intampla sa intalnesti moldoveni de peste Prut, in UK  (pentru care eu personal am tot respectul si recunoasterea, nu as putea sa ii denigrez, ii simt mereu ca fiind parte din noi,  candva au facut parte din Tara Moldovei, si am impartasit aceleasi valori, poate la ei valorile sunt inca pastrate si respectate, noi ceilalti fugim de traditie). 

    Poate pe moldovenii nostri de peste Prut ii consider egali mie, pentru ca mereu am fost inconjurata de ei, inca de la liceu aveam colegi din R. Moldova, care invatau al naibii de bine, pana la facultate, si niciodata nu m-am simtit afectata ca stau in compania lor, ca studiaza, lucreaza sau sunt stabiliti in Iasi. Pe cand ceilalti din alte parti ale tarii vad moldovenii de pe partea dreapta a Prutului ca si pe cei de pe partea stanga, adica fara valoare si rusinea tarii. 

       Dar cand un moldovean face ceva notabil, atunci nu mai sunt moldoveni ....ci ROMANI, si ne mandrim cu totii, si ne consideram norocosi ca ii avem. 

    Drept exemplu poate fi data Aliona Moon, care anul trecut la Eurovision a reprezentat Republica Moldova, si a cantat in limba romana, atunci toata lumea o adula ca e romanca, ca ne reprezinta...ca ne canta limba. Dar daca nu ar fi fost sa cante in limba romana, ar fi fost doar o alta moldoveanca. La fel se intampla si cu Carla's Dream, sunt romani doar cand ne convine noua, in rest sunt moldoveni. 

    Nu cred ca intereseaza pe restul Romaniei cine era Grigore Vieru, Doina si Ion Aldea Teodorovici, Iurie Darie,  Adrian Paunescu, Nicolae Botgros, lista ramane deschisa...sunt doar niste moldoveni de peste Prut care au scris istorie si pentru Romania, iar pentru mine sunt importanti. ( as fi vrut sa trec in lista cu moldoveni de valoare si pe Emil Constantinescu, dar ma gandesc ca o sa fiu radiata de pe blogosfera :))), si da, si el e moldovean.

    Daca nu ar fi fost un Creanga care sa realizeze primul abecedar, si un Cuza care sa infaptuiasca Unirea Principatelor Romane, astazi am fi fost divizati si nestiutori, sau poate Moldova ar fi fost intreaga si acum.     Cine stie!

                 Si chiar mai credeti ca Moldova nu are valoare, si noi moldovenii suntem o rusine?  Chiar credeti ca englezul vrea sa stie care e diferenta dintre un muntean si un moldovean?  Nu am putea sa ne consideram toti romani , fara sa ne mai legam de asezarea geografica,  sa ne respectam si sa fim uniti?

   Nu generalizez....sunt constienta ca peste tot sunt si romani, care sunt oameni, care nu au o mentalitate indoctrinata, care sunt nationalisti si pot sa discearna adevarul de minciuna. 

 Prefer prietenia strainilor, decat strainatatea romanilor. 

( postarea a fost realizata cu ceva timp in urma, avand mai multe surse de inspiratie, sunt intamplari din viata mea , si a altor cunostinte, de pe meleagurile Angliei)