Cum mi-am petrecut sfarsitul lumii ?

     Hmmm, am spus ca o sa revin cu informatii despre aceasta zi 21.12.2012...adica cu stiri proaspete din mama Anglia, ca sa stiti si voi cum este sfarsitul lumii aici la mine.
    Azi de dimineata a fost o vreme asa de placuta ....care m-a pus pe ganduri avand in vedere ca zilele trecute a plouat continuu si a fost inundatie , deci azi cand am vazut cer senin si un soare stralucitor pe cer m-am speriat atat de tare incat am sunat o prietena sa se uite si ea la cer .=)) Sa mentionez ca de dimineata mi-am verificat telefoanele si netul sa vad daca incep sa dea semne de apocalipsa...dar nu au dat.
    Dupa ce socul a trecut am mers sa fac un dus, ca am spus ...ok vine sfarsitul lumii dar macar un dus sa fac  ca dupa aia daca o sa stam in intuneric fara apa si curent ...macar sa fiu curata. Am baut un latte, am mancat o briosa si am stat la un chat scurt cu dadaca copiilor unde lucrez eu. Pe urma am evadat in oras la un lunch cu niste amice...si la o vizita prin magazine.
    Acum sunt acasa si mai trag cate un ochi la vreme...sa vad daca o ia razna. Dar cel mai important lucru care am uitat sa-l mentionez este ca ieri mi-am facut cumparaturi pentru apocalipsa: 2 pachete de biscuiti, 3 doze de cola, cateva portocale si cam atat, am spus ca o sa fie destul pentru o luna, daca le termin o sa incep sa mananc patul, mocheta...vad eu ...:)):))
    Acum merg sa sparg o banca ca asa mi-au prezis mayasii...daca dau lovitura o sa fac cadou la toti amicii cate un pix, asa cadou de craciun :D:D:.  Eu am primit inca de dimineata o bratara de baietas de cartier de vreo 2 kg din inox de la sefii mei...asa ca-s foarte importanta pentru ei ( sau poate o fi de platina si nu stiu eu sa apreciez valoarea).
Voi cum v-ati petrecut sfarsitul lumii?

Ages ago......:D:D

"Pamantul e singurul loc in care se poate crea Paradisul"(O.Paler - "Viata pe un peron")

Memento

   De cand m-am apucat sa-mi pun gandurile pe acest blog, niciodata nu am abordat subiectul *love*. Ok poate am vorbit asa mai pe ocolite despre dragoste..dar nu in mod direct. Ce-i drept este un subiect destul de sensibil pentru fiecare fie ca suntem implicati sau nu intr-o relatie. 

   Trebuie sa recunosc ca  mereu am fost o ciudata in acest domeniu.....pentru ca sunt cam old fashion, adica nu m-as putea nicidata indragosti pe un site de socializare...sa stau sa tastez cuvinte fara sa le simt ( avand in vedere ca acum toti putem scrie ce vrem si putem avea personalitate multipla, functie de interlocutor). Mereu dragostea asta cauzata de internet o sa fie una falsa....pentru ca pe un astfel de site o sa spunem ceea ce vrem sa fim...nu ceea ce suntem cu adevarat.  

   Deci metoda internetului este exclusa din start ....desi in ziua de azi mai toti ne petrecem timpul pe net, dar cum eu mai toata ziua sunt plecata de acasa o astfel de * relatie* nu ar rezista.:)):)) . 

   Relatia la telefon ...si asta este destul de ciudata si nefiind practica absolut deloc... cand vreau sa fac un dus, de exemplu, suna telefonul, cand mananc suna telefonul, plus ca daca mai are si nelimitat in retea telefonul nu se mai opreste niciodata. Si sincer nu inteleg ce pot sa spun nou cuiva cu care am vorbit acum 10 minute.....ce am facut eu in 10 minute? Ok inteleg dragostea e mare...dar iarasi ajung la cuvinte si nu la fapte cele din urma fiind cele mai importante. 

    Relatia la distanta....asta este cea mai complicata, pentru ca presupune in prealabil ca stii acea persoana cu adevarat , doar ca unul din parteneri decide sa plece peste mari si tari..... dar nici asta nu poate rezista, mereu orizontul de cunoastere a unuia sau altuia se mareste, apar influentele externe ( nu intodeauna binevoitoare) si astfel relatia este cam cu semnul intrebarii. Stiu, stiu...daca dragostea e mare nu mai conteaza ca te despart 3000 km, doar ca uneori cand apare o problema oricat de minora ar fi ea ( imi rup o unghie, m-am tuns aiurea etc ) as dori ca cel drag sa fie langa mine, nu la n km distanta si sa ajung acasa si sa-mi aud ecoul in casa. Deci daca unul din parteneri are o oportunitate de a pleca din tara...nu ezita sa-l urrmezi daca vrei mai mult de la acea relatie ...si daca se merita bineinteles.

    Relatia de teama de a nu fi singur....este de altfel cea mai mare greseala pe care multi o fac...din teama de  a nu fi singur te implici intr-o relatie cu cineva cu care realizezi mai tarziu ca nu ai nimic in comun....asta inseamna pierdere de timp, mai ales daca stii din start ca acea relatie nu e una trainica. Acum este cat se poate la moda si aceasta relatie, sau poate mereu a fost la moda....stam cu cineva ca nu vrem sa fim singurii din cercul de prieteni care nu are partener, ca vin sarbatorile si esti singur, ca ai o varsta si trebuie neaparat sa ai pe cineva langa tine. Dar dupa 1-2 ani realizezi ca te-ai cam grabit in a lua decizii si astfel apar si complicatiile.

    Personal nu pot sa ma avant in nicio astfel de relatie mentionata mai sus.....mi se pare ca m-as minti pe mine ca sunt mai bine, dar de fapt adevarul ar fi altul. 

In locul acestor tipuri de asa zisa dragoste ...as prefera acea dragoste care este pe cale de disparitie , in care privirile si faptele iau locul cuvintelor, in care respectul este mai presus decat orgoliu, in care a accepta este mai important decat a critica .
   Niciodata nu am fost genul de persoana care sa ma imbat doar din vorbe, in care daca cineva venea si-mi spunea o minciuna frumoasa eu sa lesin de atata placere. Trebuie sa recunosc ca mereu ma amuza vorbele , mai ales cele de lauda care au intentia de a te cuceri, avand in vedere ca sunt foarte realista si ca ma stiu destul de bine ( sau asa imi place sa cred). Nu-mi plac discutiile banale , doar de dragul de a face conversatie...ci le prefer pe cele mai acide pe teme destul de serioase ( bine dar sa nu fie urmate de cearta, adica o aciditate motivanta, contructiva nu distructiva).
De altfel nu-mi plac conversatiile legate de pronumele personal ...eu..tu....o zi intreaga doar de gramatica fara sens.
    Dupa cum se vede din ce scriu :)):)) ( acum rad de una singura la propriu), par o persoana destul de mofturoasa in ceea ce priveste dragostea, doar ca de fapt nu e asa...sunt cat se poate de normala, doar ca mereu am considerat dragostea asta ceva mai complexa, de asta o descriu cum ar trebui sa fie ea cu adevarat.
  Sora mea mereu ma critica ca sunt prea neglijenta la acest capitol si ca il astept pe fat-frumos, dar realitatea este ca astept sa intalnesc acea persoana care sa impartaseasca aceleasi ganduri cu mine, care sa completeze  ideile mele si care sa nu vorbeasca prea mult ...ca vorbesc eu destul .=)) =))( glumesc ), care sa nu fie fat-frumos pentru toata lumea, ci doar pentru mine.  

Nu voi fi un om obisnuit, pentru ca am dreptul sa fiu extraordinar. (Peter O'Toole) 

  

21.12.2012

     2012....un an plin de superstitii, de preziceri...de premonitii....de mister. Inca de anul trecut stim ca anul 2012 o sa fie un an crucial...asa o fi...asa a mai fost si anul 1999 pe 11 august cand a fost eclipsa de soare, unde se sustinea ca o sa fie sfarsitul lumii, ca o sa murim toti pe capete ca ramele la soare. 

     In fine,  iata-ne la 7 zile distanta de marea zi 21.12.2012....zi in care dupa cum bine stim o sa fie una catastrofala pentru mama Terra dar mai ales pentru *copii* ei. Categoric ca o stare de agitatie este in fiecare din noi , fie ca recunoastem sau nu, fie ca ne place sau nu...dar starea aceasta a fost alimentata de stirile anuntate la tv, ziare, internet....etc. 

     Acum daca tot sunt cu un mare semn de intrebare pentru ziua de 21 decembrie,  pot recunoaste ca am fost cat se poate de atenta la manifestarile vremii, ( ca nu o sa fie sfarsitul lumii asa fara sa ne dam seama...un mic semn trebuie sa existe ), si va pot spune prognoza meteo pentru Winchester. 

     In ultimele saptamani a fost cam ger....dar daca stau sa ma gandesc ca e decembrie-nimic nu ma poate mira ;de nins inca nu a nins , dar aproape in fiecare dimineata a fost bruma...ceea ce iar e firesc pentru aceasta perioada a anului; temperaturile au variat de la -7 grade la 7 grade, ceea ce mi se pare cat se poate de normal; astazi, ca si in alte cateva zile ce au trecut, a plouat- totul cat se poate de firesc in Anglia, ( dar azi a plouat mai mult ce-i drept si a mai batut si vantul  si mi-am rupt o umbrela - oare sa fie acesta semnul de intrebare ???). 

    Saptamana viitoare o sa fie o vreme destul de calda intre 6-10 grade ziua si 0-4 grade noaptea, dar in mod special vineri 21.12.2012 o sa fie o zi cu sansa de precipitatii de 75% ziua cu 6 grade,  iar seara 90% sanse de precipitatii cu 5 grade celsius. 

    Saptamanile astea care au trecut am fost cam racita, m-a durut capul, am avut dureri dentare, menstruale, mi-am rupt cateva unghii( lucru destul de nefiresc pentru mine sa-mi rup unghiile ), sper ca astea sa nu fie semne ca vine sfarsitul lumii!!!!

Aaaa...am uitat sa precizez ca faimoasa zi de 12.12.2012 a trecut si nimic special nu s-a intamplat...chiar pot spune ca a fost destul de placut ziua ...da si ger mare noaptea..exact ca in Romania -ceea ce e nefiresc pentru Anglia, dar nu m-am speriat ca eu una sunt obisnuita ...pentru englezi a fost mai greu, ca la astia daca ninge si e stratul de zapada de 10 cm se anunta cod rosu peste toata Anglia, nimeni nu mai pleaca la munca , scolile se inchid, magazinele nu se mai deschid etc, intr-un cuvant e jale nationala. 

  Acum astept sa vad cum o sa fie saptamana viitoare si o sa va tin la curent....si nu stiu inca ce sa fac... am luat salariul oare sa-l pastrez sau sa-l cheltui????????

*O minte mereu ocupată este secretul fericirii!* (autor necunoscut)  

I think I left the love of my life ..... Behind

Cine stie........

    * Fiecare om are destinul sau, singura regula este sa-l accepte si sa-l urmeze oriunde l-ar duce* Henry Miller

Nu prea cred in coincidente .....ci  cred in destin. E greu de explicat de ce nu cred ca exista coincidente......si tind sa cred ca tot ce se intampla in viata noastra este ca asa a fost dat sa fie ...nu ca ar fi o coincidenta . 

De cele mai multe ori din lipsa de ocupatie ...gandesc poate prea profund....:)), intotdeauna am crezut ca noi am venit cu o misiune pe acest pamant, dar cu toate astea si acum ma intreb ...care este misiunea mea? Cine o sa citeasca ce am postat o sa creada ca am luat-o razna...o fi asa , nu pot sa neg :)), dar dincolo de tot ceea ce reprezentam noi ca oameni, ceea ce vrem noi sa parem ca suntem sau dincolo de aspectul fiecaruia ..noi avem un rol prestabilit aici. Acum tine de noi sa ne dam seama ce trebuie sa facem , tine de noi sa ne ducem la bun sfarsit sarcina, unii dintre noi nu o sa realizeze niciodata ca viata e mai mult decat a manca, a bea si a te distra. 

Categoric ca fiecare poate sa faca mai mult decat e necesar, depinde de puterea fiecaruia, de mediul in care s-a nascut, mediul in care traieste, de dorinta fiecaruia de a scrie istorie sau nu. 

Si acum o sa va povestesc o mica intamplare din viata mea, si o sa va las pe voi sa decideti daca a fost coincidenta sau destin.

    Terminasem facultatea 2008 si ma angajasem ca vanzatoare la o librarie...asta fiind in timpul verii, in septembrie mi se oferise la scoala de la mine de acasa un post de profesor necalificat pe limba engleza....trebuie sa recunosc ca nu am fost o fana a limbii engleze, in liceu studiind franceza, bacalaureatul tot la limba franceza l-am sustinut, deci eram oarecum cam pe langa subiect la momentul respectiv la capitolul engleza. Salariul ca profesor necalificat nu era atractiv , dar am acceptat pentru ca stateam acasa si nu trebuia sa mai platesc chirie sau abonament la R.A.T.P. , dar cu toate astea imi propusesem sa studiez engleza cat se poate de serios....pentru ca acum mai trebuia sa o si predau. Carti, dictionare, manuale, fise, etc...toata ziua stateam si ma pregateam pentru fiecare ora la care trebuia sa merg. Uneori ma enervam, e greu sa fii autodidact  si mai ales sa mai fii si capabil sa ii inveti si pe altii. Acum nu va imaginati ca eram cazuta din cer si nu stiam o boaba de engleza....stiam si eu baza, mai vedeam un film , mai o muzica, mai o revista....dar nu nivelul pe care-l are cineva care a studiat in facultate, desi unii nu stiu daca au vreun nivel. 

    Desi imi venea sa o iau la fuga uneori ( mai ales ca se anuntase si o brigada in scoala ) mereu radeam si spuneam ...* lasa ca e bine ca-mi pun la punct engleza acum, ca cine stie poate o sa plec in Anglia *. 

Si uite-ma pe mine dupa 4 ani de cand am predat engleza exact in Anglia. :))

Bun, cand am hotarat sa vin aici, pe avion mi-am luat o carte sa citesc, zborul fiind de 3 ore ma plictiseam si mi-am spus sa am ocupatie. De acasa mi-am luat o singura carte in lb romana ..Mandrie si prejudecata de Jane Austen, o carte pe care o ador, si pe care am citit-o si rascitit-o si pe care mereu o sa o citesc cu placere. O carte care de fiecare data ma surprinde si mereu cand o recitesc descopar lucruri noi.

     Dar cel mai interesant lucru care mi s-a intamplat , nu e ca eu citesc cartea asta de 1000 de ori, ci ca aici in Anglia am ajuns exact in orasul unde Jane Austen a trait, aici fiind casa ei memoriala, ea fiind inmormantata la catedrala din oras, Winchester,  Hampshire. Mereu mi-am spus ca orasul m-a ales pe mine, nu eu pe el, habar nu aveam nimic despe isoria lui, nici nu stiam unde e pozitionat pe harta, fiind si unul dintre cele mai bogate orase din Anglia, plin de istorie si frumos.

  Si daca ma mai gadesc ca unul dintre actorii mei favoriti, care a si jucat in filmul Mandrie si prejudecata,   Colin Firth s-a nascut in oraselul Grayshott din Hampshire si a locuit si studiat in Winchester o sa-mi spuneti ca e o coincidenta. Am dat cateva exemple din viata mea de o serie de evenimente care se numesc coincidente. :D:D:D Iar la o aruncatura de bat de Winchester este  orasul Southampton ( orasul de resedinta a judetului Hampshire) de unde a plecat  faimosul Titanic in 1912.

              In momentul in care viata este plina de coincidente ......se numeste destin.