E ciudat cum viaţa asta a noastră poate fi schimbată aşa repede doar cu un cuvânt, cu un zâmbet, cu o privire şi ne trezim în faţa faptului împlinit fără să ne dăm seama când s-au întâmplat toate şi cine e responsabil? E ciuadat că oricât am vrea noi să nu se întâmple ceva...tot se întâmplă, că oricât ne-am dori să fim raţionali tot ne lăsăm duşi de gânduri, de val şi mereu ne gândim "cum ar fi fost dacă ar fi/ dacă n-ar fi?". Mereu ezităm din teama să nu greşim, să nu fim înţeleşi greşit, să nu fim criticaţi şi ne dăm seama într-un final că treabuia să facem exact cum simţim noi.... nu ceilalţi.
Dar ce facem în momentul în care nu mai putem da timpul înapoi? Ce e de făcut când îţi dai seama că puteai să spui ceva şi nu ai spus? Cum poţi repara o greşeală? Cum poţi să mai speri...când ai pierdut şansa?
Suntem foarte complicaţi noi oamenii şi deşi credem că suntem evoluaţi, nu ştim să socializăm, nu ştim să spunem ce credem, nu ştim să recunoaştem ce simţim din teama de a nu suferi.
Offf!!!!Cata dreptate poti avea!Inca o data gandim la fel, inca o data imi dau seama ca suntem la fel.Din pacate de cele mai multe ori nu dam glas strigatului din suflet de frica sa nu fim intelesi gresit,pentru ca ne gandim prea mult la ceilalti si prea putin la noi...
RăspundețiȘtergereCe/cum ar fi fost daca??poate nu vom afla niciodata raspunsul si aceste intrebari ne vor urmari toata viata...poate vom avea regrete...sau poate nu.Cine stie?
as vrea doar sa avem taria de a accepta mai usor lucrurile pe care nu le putem schimba...pentru ca sunt momente in viata cand nu se mai poate face nimic..si trebuie sa acceptam si sa margem mai departe..:(