"Dacă ştii să citeşti, fiecare om este o carte" - E.William

   Mereu mi-a plăcut să nu depind de nimeni, poate este ceva de orgoliu sau poate îmi place să-mi testez puterile ca să ştiu unde mă aflu. Ideea este că nu mi-am dorit niciodată să stau şi să vegetez acasă până la adânci bătrâneţi sperând că voi avea un job pe care îl visez.

    De cele mai multe ori ne uităm la alţii şi le purtăm grija fără ca noi să facem ceva pentru bunăstarea noastră, le purtăm pică şi îi blamăm pentru că este mai uşor să-i punem pe ei într-o lumină rea decât să recunoaştem că noi suntem responsabili de ceea ce avem sau nu.

    Într-o vară am lucrat la o întreprindere, ceea ca făceam eu era simplu  dar necesita efort şi rapiditate. Acolo erau oameni de la  40 ani până la copii de 14 ani. Era un job de vară şi doar atât, dar cu toate astea trebuia să dăm randament şi ca în orice unitate a apărut concurenţa.

     Aveam un şef de echipă, de o simplitate atât de naturală, era un om care nu avea 30 de facultăţi şi 7 mastere, care nu făcea abuz de statutul pe care îl avea (aşa cum fac toţi când se văd cu sacii în căruţă), dar cu toatea astea avea o înţelepciune cum mai rar găseşti. La un moment dat a spus ceva care m-a impresionat şi m-a pus pe gânduri : " În fiecare unitate o să fie două categorii de oameni: Oamenii care muncesc şi oamenii care fac bani."   

   Poate pentru unii par nişte cuvinte banale, dar pentru mine au însemnat mai mult şi de aceea mă sperie faptul că toată lumea vrea doar "banii" fără să muncească.

 

   "Dacă vrei să ştii cine este om, dă-i o funcţie de conducere. "(Robert Brasillach)

Puţină plăcere....

      Nu ştiu ce pot să comentez aici....doar că este superbă melodia şi merită ascultată. De  multe ori uităm să ne mai bucurăm de anumite lucruri pentru că suntem prea prinşi în problemele cotidiene.
    

Tot o lume "murdară"

       Din seria lucrurilor care mă enervează, deranjează sau dezgustă o să facă parte şi postarea de azi..

Nu sunt un om negativist, răutăcios, posac.....din contră îmi place să mă bucur de viaţă, îmi place să râd, îmi place să fiu eu şi să văd mereu partea bună a fiecărui lucru. Doar că la noi încă se practică uitatul în curtea vecinului, băgarea în seamă şi datu cu "jula", ceea ce direct sau indirect mă afectează şi pe mine.

   Dar să nu deviez de la subiect, că poate plictisesc  :)  şi nu-mi doresc aşa ceva. Dacă tot am scris în postarea anterioară despre "bunicile" Iaşului, astăzi revin la ele şi am să încerc să evidenţiez cât de sufletiste sunt ele, şi  nu doar ele.

   În decursul timpului am observat că lumea este foarte iubitoare de animale, toţi "băştinaşii" Iaşului adoră animalele, atât animalele cu 2 picioare cât şi cele cu patru picoare.

    Astăzi mă opresc asupra celor cu 4 picioare, cele cu 2 picioare le voi trata într-o altă postare.

La fiecare pas întâlnim câini ( că despre ei era vorba), când mergi la magazin întâlneşti câini, când mergi la poliţie dai peste câini, la şcoală, mall, farmacie, biserică, gară, autogară...peste tot numai câini, încât nu mai ştiu dacă atunci când vorbim despre populaţia Iaşului care este de peste 300.000 locuitori ne referim la oameni sau la câini?

       Nu am nimic cu săracii câini, doar că nu sunt de acord cu aşa-zişii iubitori de câini din oraşul ăsta (şi din păcate nu doar ăsta). Fiecare scară de bloc are câinii săi, iar băbuţele din bloc au grijă de ei, au o grijă aşa mare încât îi lasă să se înmulţească, astfel fiecare bloc are turma sa de câini. Dacă tanti X din blocul Z mănâncă azi costiţă de porc afumată, tanti iubitoare de animale pune într-o punguţă oasele ca să le pape Otto de la scara blocului împreună cu Puffy şi cu cei 10 copii ai lor.Un gest remarcabil nu zic nu.....că trbuie să mănânce şi bietele animale, dar  parcă ar fi mai frumos ca acea tanti să îl ia acasă pe Otto, să-l spele, să-l ducă frumos la doctor pentru sterilizare, să îl facă frumos şi apoi Otto să mănânce toate oscioarele rămase după ospăţ.

    Astfel se evită înmulţirea necontrolată a acestor animale, plus fiecare scară de bloc ar mirosi mai frumos, trotuarele ar fi mai curate  la fel şi minunatele parcuri şi nouă nu ne-ar mai fi teamă să trecem pe lângă vreo scară când venim de unde venim.

   Mai nou această dragoste pentru animale a atins cote maxime la unele scări de bloc deoarece tanti X după ce a măncat costiţă cu mămăligă nu se mai chinuie să pună osciorul  în punguţă şi să coboare să-i dea de mâncare lui Otto. Acum mai simplu este după ce mănânci să deschizi frumos geamul şi să le livrezi mâncare caldă câinilor chiar de la etajul 4 fără să-ţi pese de oamenii care trec pe acolo. Ce contează că se trezesc cu o bucată de mămăligă peste cap, sau cu o mână de oase în ochi atât timp cât ea este mare iubitoare de animale?

  Ceea ce mă face să cred că tanti X este o mare fană  a lui Nicolo Machiavelli şi aplică  zicala " Scopul scuză mijloacele"

   Pe data viitoare....:):) şi feriţi-vă de câini.:D

Just me..

     Am scris că revin după sesiune.....doar că sesiunea a trecut de ceva vreme, iar eu nu am avut chef să mai scriu ceva, fapt datorat multitudinii de proiecte, unde am tot butonat tastatura de mi s-a blocat word-ul :)).

   Ce-i drept "evenimente" au fost în perioada asta, doar că am preferat să dau uitării lumea asta virtuală şi să fiu atentă la realitatea care mă înconjoară. Acum oficial am "un sfert de veac" şi m-a cam pus pe gânduri această vârstă, nu că ar fi prea mare, doar că în astfel de momente "tragi  linie" şi te gândeşti la realizările tale, care ar fi putut fi mai bune, dar să nu intru în detalii...:D:D:D.

        Mai nou m-am apucat de desenat în Paint :))....de fapt sora mea a fost cea care a dat startul (are 13 ani) şi nu îi ieşea ceva , iar eu ca o soră bună ce sunt am ajutat-o atât de mult încât am alungat-o de la PC, m-am instalat în faţa calculatorului şi categoric am început să desenez. Câteva din "capodopere" le-am expus aici pe blog, dar fiţi inţelegători cu mine, pentru că e greu să desenezi cu mouse-ul (mausică aşa l-am  botezat eu...că doar suntem în România).

 Aştept să vină primăvara, poate vine cu ceva nou...că nu m-aş supăra.:).

O lume "murdară"..

       Nu am scris niciodată până acum despre ce mă enervează, mă deranjează, mă dezgustă .....etc, dar acum mi-a venit rândul.

   Nu îmi este milă de copii care cerşesc în tramvaie, care pretind că nu au bani, iar după ce le dai un ban te scuipă, sau te înjură ca le-ai dat prea puţin. Nu îmi mai este milă de foarte mult timp nici de babele Iaşului care se trezesc cu noaptea-n cap se înghesuie în tramvai sau maxi-taxi cu gândul la produsele proaspete din piaţă sau  se gândesc cum să  mai fraierească pe ţaţa de la ţară care aduce lapte sau ouă. Am respect faţă de bătrâni, să nu creadă careva că nu apreciez oamenii în etate, ba da îi respect, dar doar pe aceia care ştiu să se facă respectaţi.

     Când am ajuns în Iaşi.....cu mult timp în urmă, am crezut că babele ( din păcate nu le pot numi altfel), sunt ca bătrânii de la ţară, acei bătrâni care au ştiut ce este greul, au muncit, au oferit copiilor din puţinul lor. Doar că aici am întâlnit nişte specimene care nu fac parte din ceea ce credeam eu că este un bătrân. Aici aproape 99% din babe au pensie, lucrează la o familie dacă le mai ţin puterile, şi nu în ultimul rând...repet...nu în ultimul rând ŢIN STUDENŢI în gazdă. Fiecare babă primeşte  în gazdă studenţi, elevi, tineri care muncesc, care neavând unde sta acceptă compania unei "doamne", care la început este o scumpă de iţi vine să o iei acasă, iar după un timp îşi arată colţii şi devine din ce în ce mai nesătulă ( că na ...ea are o pensie mică, ea este bolnavă şi are nevoie de produse bio..etc).

  Să nu uităm că aceste creaturi, care au uitat de unde au plecat, că acum toate sunt ieşence şi indiferent de unde eşti Popricani, Paşcani, Bacău, Maxut, Hârlău etc, îţi vor spune .."da cum este acolo la tine la ţară? aveţi curent electric? da voi mâncaţi găina cu tot cu pene , că eu aici la Iaşi îi dau şi pielea jos că am colesterolul mărit."

  Alt aspect din studiul meu asupra babelor se referă la avantajele pe care le au....cam toate au "liber oraş"( cei care încă merg cu R.A.T.P-ul ştiu la ce mă refer), toate primesc indemnizaţie de căldură şi surprizăăă toate fură energie electrică, cănd te stabileşti la ele vin şi-ţi spun "nu e nevoie să facem econmie la curent electric că la mine contorul electric nu înregistrează tot", de aceea TV-ul merge non-stop că "ea" are insomnie.

   Dacă se întâmplă într-o zi să vii de la servici, şcoală, cumpărături etc şi mergi cu tramvaiul acasă şi eşti obosit sau bolnav, ca na suntem şi noi oameni, şi mai stai pe un scaun şi vine o babă şi nu are loc, tot drumul se uită urât la tine, îşi aduce aminte de toate răcelile şi operaţiie pe care le-a avut şi ca totul să fie Ok mai şi vorbeşte cu altă "colegă de breaslă" despre cât de nesimţiţi sunt tinerii din ziua de azi.

   Aceste babe din păcate au şi copii sau nepoţi care deşi sunt nişte parveniţi, adoptă acelaşi stil ca scumpele lor bunici.

  Într-o zi mă întorceam din oraş şi am intrat într-un magazin să fac nişte cumpărături, în magazin era un om cu fiul lui, acest om se vedea că nu era familiarizat cu magazinul, se vedea că nu era din Iaşi, avea mâinile muncite şi cred că îşi adusese copilul în faimosul Iaşi la studii sau cine ştie la medic. Oricum "nepoata" de la casa de marcat îi zise omului cât costă produsele cumpărate, ( trebuie precizat că aproape fiecare vânzătoare vorbeşte pe nas şi foarte încet de îţi trebuie aparat auditiv ca să înţelegi ce ţi-a spus), doar că omul nu a înţeles exact cât trebuie să dea, iar vănzătoarea a început să se crizeze pentru că omul trebuia să-i mai de 1 leu. Acel om debusolat şi ruşinat că toată lumea a auzit reproşul vânzătoarei a dat banii şi a ieşit din magazin. S-a văzut clar că acea vânzătare de 2 bani, a fost dezgustată de modestia omului.

  Paradoxal toate aceste "Băştinaşe" uită că au ce au datorită omului de rând, care a venit în Iaşi la studii, medic sau distracţie, iar peste ani ele tot nişte simple vânzătoare vor fi.....:)):))

 Oare este aşa de greu să fii om?

Ceva examene şi multe proiecte...

Ce-i drept sunt cam stresată acum ,aşa că ne "vedem" după sesiune.:).......