Ceva nou....

     Mă gândeam zilele acestea că trebuie să-mi creez  şi eu un bolg, având în vedere că tot este la modă, şi cum se apropie sesiunea şi acum am chef de orice...numai de învăţat nu...uite-mă şi pe mine făcându-mi de cap în lumea asta virtuală şi croşetându-mi un blog.

  Nu ştiu care o să fie efectul creării acestui blog...cert este că acum îmi voi aloca ceva timp să postez câteva idei pe care le am referitor la viaţă, principii, sentimente sau alte subiecte care ma interesează sau mă şochează, într-un cuvânt voi vorbi cu mine şi cu voi, dar la un nivel mai avansat.:)):)).

  Acum că introducerea a fost făcută  trec la următorul pas şi am să postez un pamflet care a fost realizat în urma citirii unor lucrări de evaluare  de la gimnaziu,  la materia de studiu ...Georgafie, profesor fiind o bună prietenă de a mea.

Un hârţog şi o hârţoagă stau de vorbă barbă-n barbă,
Scot prostii şi aberaţii ca să facă conversaţii,
Se laudă cu prostia ca să iasă geografia.
Şi totul e minunat, mama Urs s-a supărat
Că nu este apreciată...ea femeie minunată...şi de toţi  înlăturată.
Totuşi dacă ne gândim de prostii nu ne lipsim
La a 7-a am văzut că-n Japonia, de mult, erau fete adevărate
Cu ţepuşe-n coc băgate şi cu rochii elegante,
De pantofi nu mai vorbim, că aicea noi toţi ştim..că erau din lemn masiv
Ca să fie apreciate c-au picioare minunate şi de mulţi bărbaţi curtate.
Of ! ştiinţa e în toi, la a 8-a hop şi noi unde stă foca-n copac ca să facă cotcodac,
Ca să ne înveţe climă, vegetaţie şi rimă.
În pădurea de foioase foca e la ea acasă,
Se plimbă şi se foieşte, pe noi toţi ea ne uimeşte,
Ne ajută să gândim, geografia noi s-o ştim.
Dacă nu ştiaţi măi frate Terra are mai de toate,
De la pluviometrul său, care ne spune căldura,
Până la o ţară mare care este-n departare,
Unde-am vrea să locuim, ca să nu ne mai bocim de iernile mohorâte şi de verile toride.
Staţi să vă mai spun ceva,
Odată de ziua mea am fost în Japonia ca să vizitez ceva,
Şi ce crezi c-am vizitat?
Un oraş de mullt uitat care mult m-a bucurat,
Suzuki el se numea şi cândva aicişa mulţi vulcani mai erupea,
Geografia-i minunată, lumea e extaziată,
Cu atâtea cunoştinţe fetele au multe fiţe,
Iar băieţii mai de soi fac un mare tărăboi,
Se ceartă şi se jignesc pe un continent ales,
Volga, continent frumos, lumea e cu susu-n jos,
Nu-i lăsa să te distrugă, să te ferme, să te sece şi apoi iar să te-nece,
O! tu continentul meu lumea crede că e rău să înveţi ca să citeşti,
Să aduni, să socoteşti, să înveţi a desena sau să ştii ce e chimia.
Îi auzi mereu că spun " Să învăţ nu este bun, la ce-mi ajută mie că ştiu multă geometrie, de română nu mai zic , nu e important nimic, uite vine biologia, mai faină-i anatomia, dar în rest ne descurcăm să vorghim şi să dansăm."
Tolul astăzi se rezumă la manele şi nu-i glumă că aici în oraş la noi educaţia-i în toi.
Ar mai fi multe de spus, dar pe azi e de ajuns
Iar eu vreau să vă arăt că prostia este mare şi nu cere de mâncare.
                                        

   Pamflet inspirat din perlele elevilor, dacă aveţi nelămuriri legate de această mică , mare , urătură, vă stau la dispoziţie. Am vrut să ataşez un dicţionar de perle dar vă las pe voi să înţetegeţi ideea.

  Pe data viitoare!