Nu astepta sa inceapa un an nou ca sa te schimbi....incepe de azi :D

      Mdaaa...si acum la sfarsit de an trebuie sa postez ceva pe blog, ca asa m-am obisnuit :D. Nu o sa va spun ca afara ploua si eu am muncit azi, nu o sa va povestesc ca deseara trebuie sa muncesc putin, nu o sa va spun nici ca azi am fost in parc cu picii, ne-am dat in leagan si am alergat prin ploaie.  

      Nici nu o sa va spun cat de bine este sa fii relaxat, sa vii din vacanta si sa dormi in patul tau, cred ca asta ne lipseste tuturor cand mergem in vacanta,  patul si perna noastra. Nu o sa va povestesc ca nu am gatit nimic special pentru revelion, poate o sa ies in oras sa-mi cumpar ceva totusi. Nu am planuri marete pentru la noapte, nu o sa merg la party sau cu prietenii, desi o sa para ciudat, seara dintre ani vreau sa o petrec linistit, cu un film bun si un ceai cu lapte. E al treilea an in care prind trecerea dintre ani singura ( fara familie), nu ma dau in vant dupa petreceri sau dupa focuri de artificii ( acum ca ploua nu o sa mai fie nici o artifica la noapte :))), ). 

      Nu o sa fac urari fara rost, si nici nu doresc nimanui nimic, ce as putea eu sa-mi doresc pentru amici?  sau mai bine spus, degeaba doresc eu ceva pentru cineva , daca acea persoana nu-si doreste la fel. 

    O sa va spun un simplu *La multi ani si un an nou plin de lumina!*, iar mie imi doresc sa fac astazi ceea ce voi face si maine, sa gandesc maine cum gandesc si astazi, sa accept cu inima si sa nu judec cu mintea. 

 P.S. Dar totusi o sa va spun ca am avut o saptamana frumoasa si un Craciun foarte relaxant si placut alaturi de un om drag mie de care deja imi este dor :(,  si cred ca m-am invatat sa lenevesc prea mult in saptamana ce a trecut, si m-am dezobisnuit sa am responsabilitati :D .

  Iar ieri in compania unor prieteni dragi, pe care nu i-am mai vazut de ceva vreme, am incercat sa ne transpunem in trecut si sa profitam de frumusetea Muzeului Victoria si Albert din Londra, trebuie sa recunosc ca in cele 8 ore petrecute impreuna, nu am reusit sa vorbim tot ce aveam de vorbit, nu am reusit sa vizitam toate galeriile, nu ne-am saturat unii de altii, deja imi lipsesc si sper sa ne revedem cat de curand. :* 

I don't need words to express.....

Vremea bate viata......:)))))

          Si am vrut si eu sa postez ceva inainte de Craciun, dar m-am luat cu altele si am uitat. Nu stiu daca acum postarea mai are acelasi farmec, si-a pierdut din ghidusie...sau asa mi se pare mie, cert este ca vreau sa postez o patanie de a mea inainte de Craciun. Am scris-o cu atata patos exact dupa ce mi s-a intamplat, dar intre timp vremea s-a mai calmat, eu m-am mai temperat si nu mai vad comicul situatiei asa cum ar trebui.
  Cu toate astea...mi-as dori ca voi sa tratati postarea ca o fictiune macar. :))) ,
Sa incep istorisirea mea:

*Yuppy- a venit si mini-vacanta mult asteptata, si cand aveam si eu o iluzie ca o sa fie frumos, incat sa stau pe afara mai mult,  hop.... ieri si azi  (22-23 dec2013) a fost o vreme de nedescris, de trebuie sa stau numai in casa. 

   Azi (23.12.'13) m-am trezit de dimineata -adica pe la  12pm :)))) ca aseara am avut petrecere pana la ora 2am cu ceva filme de epoca, si o cola dietetica ( facand abstractie de vodka si gheata din pahar, ca na e inca post :D)....si dupa ce dis de dimineata m-am trezit pe la 12,  am mai stat sa descant si o cafea vreo 2 ore, m-am hotarat sa  plec la shopping sa-mi cumpar ceva de-ale gurii pentru festiva masa de Craciun.

    Cum este oare sa mergi la shopping imbracata elegant, cu parul tocmai iesit de la coafor (Hairdresser Je), cu un make-up fresh, pe furtuna ( voi nu stiti, dar o sa va povestesc eu)????
   Din casa mie mi se parea ca este o ploicica linistita care se va termina intr-o ora, trebuie sa recunosc ca nu am verificat vremea, m-am gandit ca nu o sa intampin nici un impediment sa merg asa in oras, si m-am asortat cu o umbrela mica, numai buna de pus in geanta cand se opreste ploaia.

   Dar cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, m-am trezit eu tanara si nelinistita...in mijlocul furtunii, care m-a purtat pana in oras cu  o viteza a vantului de 120km/h. Din pacate umbrela mea nu a facut fata, s-a transformat in spirala dupa numai 100m de mers, da-am mers-ca stand in statie sa astept autobuzul era mai rau, ca avea si intarziere, si m-am hotarat sa merg pana in oras asa prin ploaie si vant, chiar daca imi inghetase fata si renuntasem la umbrela, incercand sa o inghesui intr-un cos de gunoi arhiplin cu alte zeci de umbrele.
    In oras totul era apocaliptic, umbrele rupte peste tot, oameni plouati si infrigurati, mai ceva ca mine...gunoaiele domneau prin oras purtate de vant, iar oamenii nu stiau cum sa se grabeasca spre case. Dar eu- eu, m-am indreptat in graba catre magazin, am alergat prin magazin, vrand sa evit pe cat posibil raioanele cu frigidere, ca eram ingheatata si aratam ca un pui plouat de parca imi aruncase cineva cu 50 litri apa peste mine, ma gandeam ca o sa ajung acasa si cateva zile nu o sa mai fiu buna de nimic, la cat frig si ploaie am adunat. Si la un moment dat chiar vroiam sa renunt la toata aceasta aventura, dar, doar gandul ca trebuie sa refac acelasi traseu si a doua zi , imi dadea fiori.
      Cu lista de cumparaturi in mana, am bifat rand pe rand produsele dorite de mine, pana am ajuns intr-un final la casa de marcat. Cu cateva genti grele, am incercat sa-mi fac loc printre oamenii din magazin, mergand incet si sigur catre statia de autobuz. Aveam prea multe cumparaturi sa ma intorc acasa pe jos. Vremea era in continuarea rea, vantul imi biciuia fata, iar din par cadeau picaturi mari de apa, imi venea sa arunc cumparaturile grele, cred ca de la ploaie gentile mele mai adunase cativa litri de apa, incat mi se parea ca greutatea lor se dublase, sau poate eram eu obosita si dezamagita de escapada mea la cumparaturi.
    Punctul culminant a fost la ultima trecere de pietoni, la care dupa ce am asteptat vreo 5 minute, cand sa traversez strada  am ajuns de fapt in mijlocul unui *lac*, apa de la minunata ploaie domnea in mijlocul strazii, astfel cu apa pana la glezne (implicit in papuci) am incercat sa traversez strada repede ca deja se schimbase si culoarea.
    Ajunsa acasa m-am motivat sa-mi fac curaj sa pun ceea ce cumparasem in dulapuri si frigider, fiind inca dezamagita de mine, ca nu am stiut macar sa fiu preventiva si sa-mi iau o umbrela mai sigura, sau o geaca de ploaie macar ( dar daca stau bine si ma gandesc, nu am asa ceva in garderoba mea, dar eu stau in UK :)))).
     Dupa minunata aventura avuta in timpul furtunii, mi-am facut un ceai si m-am postat in fata televizorului pentru a urmari cateva stiri, m-am mai calmat cand am vazut ca nu am fost singura care a trebuit sa indure acel vanticel de 120km/h (cred ca pare o gandire egoista, dar cum alftel sa imi fac curaj sa mai si gatesc ceva pentru Craciun, cand fiecare produs imi aducea aminte de tortura prin care a trebuit sa trec ca sa-l procur?).*

   Asta a fost aventura mea inainte de Craciun, intre timp eu am gatit ceva din cele cumparate ( nu va spun ce...ca o sa va fac pofta :))) :D ), Craciunul a si trecut, acus se termina si vacanta, iar acum, ca bonus, de ieri s-a reintors furtuna.:))) .
    Sper ca voi ati avut parte de pregatiri mai bune ca mine, si un Craciun pe masura...si nu ati intampinat nici o problema in procurarea mancarii, sau a bauturii :D:D:D:D:DD.

         Sa aveti parte de un sfarsit de an cat mai frumos si fara instabilitate sentimentala sau atmosferica!

Holograf - Ochii Tai

Nu- chiar nu ma intereseaza.......

   Si uite ca nu ma pot tine de promisiune......adica, nu pot sa nu scriu despre urmatorul subiect: Lumea mondena din Romania. ( imi pare rau ca trebuie sa postez asa ceva pe blogul meu)

    Am mai spus si in alte postari ca eu nu sunt adepta TV-ului, nu ma intereseaza prea mult, inainte ma mai uitam la filme, iar din cauza pauzelor publicitare prea dese si interminabile, am renuntat si la aceasta practica.        Dar din cand in cand mai citesc presa online...presa romaneasca, sa mai aflu si eu ce se intampla in mimunata noastra tara, si ce ma ingrozeste cel mai mult, e ca toata presa este acaparata de asa zisele *vedete* autohtone, adevarate valori si bune exemple de urmat de catre noile generatii.

     Nu o sa puteti intelege cat de mult ma bucur ca am reusit sa plec din tara inainte ca Bianca Dragusanu sa fie asa vedeta si un exemplu national de frumusete, perfectiune si inteligenta. Oare de ce imi irosesc eu cuvintele sa scriu despre fiinta asta, care nici nu ma intereseaza ? Peste tot se scrie despre ea, de parca ar fi *Closca cu puii de aur*, sau vreun tezaur valoros descoperit in urma sapaturilor arheologice de la Cucuteni. 

  Ok - pot sa fac abstractie de omniprezenta ei in toate tabloidele, si am deja o regula sa nu deschid nici un articol care face vreo referire la * vedetele* gen : Luciu, Mantea, Dragusanu, Gabor, Pestritu, Pamelele de Romania sau Buruienele din sudul tarii. Si chiar nu ma intereseaza viata lor absolut deloc, dar atunci cand peretele meu de facebook este invadat cu stiri despre cele mentionate mai sus, asta ma irita foarte mult. 

   Stiu- fiecare are dreptul sa aleaga pe cine place sau nu, nu contest acest drept nimanui, dar...doar un singur dar am ....ce pot eu sa vorbesc cu o persoana care idolatrizeaza aceste non-valori? 

    Adica chiar stau si ma gandesc ca nu am nici un subiect de conversatie.....pe mine nu ma intereseaza ce te intereseaza pe tine, iar pe tine nu te intereseaza ce ma intereseaza pe mine, iar doar pentru a face o conversatie monosilabica nici nu vreau sa ma deranjez sa ating tastatura. 

Sketch:

X ( fan B. D): - Buna

Valentina :- Buna

X: -Ce mai faci ?

V:- Bine, ma uit la Breaking Bad pe pc.

X: -Da, si ce mai zici nou?

V: -M-am plimbat prin parc azi.Tu ?

X: - Eu pe acasa, ma uit la TV. Ai vazut cum arata B. D?

V: - Cine e aia?  A inventat ceva, scrie ceva, ca nu am auzit de ea.

X: -Vai fata! dar nu stii? Doamne e superba, arata beton, s-a maritat recent, e vedeta, hai ca-ti trimit niste poze, sau mai bine intra pe fb la mine si ai sa vezi poze cu ea.

V: - Nu merci, nu ma intereseaza. 

X:  -Bine, hai ca mai vorbim, ca vad ca  nu ai chef de vorba. 

V: - Ok, pa

Si uite asa se termina repede unele conversatii promitatoare, care nici bine nu le incep, ca se si termina. Nu- chiar nu ma intereseaza astfel de subiecte, si nu vreau sa-mi stric eu bunatate de memorie cu asa informatii inutile. Vreau sa cred totusi, ca intr-o zi aceeste televiziuni se vor redresa, sau mai bine spus, oamenii o sa renunte la emisiunile care ii limiteaza.

   Pana atunci eu ma uit la Breaking Bad, ca mai am de vazut 2 sezoane si mai sterg cativa amici pe facebook. :D:D:D ( dar asta dupa Craciun) :))))

   

        “Cu cat gandesc mai mult, cu atat ma intreb daca-mi foloseste la ceva”. - Platon

Corul Madrigal....armonie, sensibilitate si perfectiune

Si incet, incet , mai trece inca un an ....prin septembrie cand am realizat ca postarile mele pe blog sunt sub limita normalului ( normalul admis de mine :D), mi-am propus ca pana la sfarsitul anului sa depasesc numarul de postari din 2012, ca prea m-am lasat pe tanjala anul asta. Acum in zilele care au mai ramas din 2013 incerc sa mai postez cate ceva, ca sa fiu sigura ca nu a trecut un an fara rost, mai ales ca blogul asta este o parte din mine, copilul meu...:))  si am datoria sa am grija de el ( metaforic  vorbind). 

Intre timp eu ma pregatesc intens pentru Craciun ..adica mai exact..stau si ascult muzica si scriu pe aici, mai o cafea, mai o plimbare si ma trezesc acus ca a trecut si anul 2013, dar sper pana se termina anul sa nu mai postez ceva rautacios pe blog, vreau sa fiu in armonie completa cu natura si oamenii.

Unul dintre lucrurile cele mai frumose de Craciun sunt colindele, iar eu ador Corul Madrigal, muzica corala e cea mai frumoasa si sensibila muzica posibila, in opinia mea. Sper ca aceste colinde sa va incante sufletul si voua , asa cum mi-l incanta mie, si sa va aduca bucuriea si linistea de care aveti nevoie.

Cum o sa va sarbatoriti Craciunul anul acesta?

          Se termina si minunatia asta de an in cateva zile...si vrand-nevrand mai fac cate un bilant ....( cred ca as fi super ca si contabil :))),  si ma intreb de ce intram in *depresie* acum? Sau de ce lumea trebuie sa fie suparata, exact acum la sfarsit de an? Adica de ce nu am fost suparata in decursul anului?....si ma trezesc eu neica nimeni sa am acum procese de constiinta si depresii ( mie imi place sa le numesc *depresiuni* :D...cred ca e defect profesional), exact cand ar trebui sa fiu fericita ( * happy dent*)?

Imi aduc aminte cand eram copil la tata si mama, prin Silurian, iarna era cel mai superb anotimp, pentru ca:

- era zapada, si imi petreceam toata ziua la sanius, si noaptea uneori :))), iar cand ajungeam acasa trebuia sa ne puna mama la uscat si pe noi,  la cata apa adunam. 

- inca de la inceput de decembrie primeam cadouri, de Sf Nicolae, mai venea un mos Craciun pe la scoala si ala ne mai dadea cate o portocala si o ciocolata, un mos Craciun pe la biserica cu napolitane si bomboane, mai ne dadeau si parintii cadou de Craciun.

- era o luna in care faceam bani de la bunici, rude, vecini, parinti etc, si mereu imi planuiam sa-mi cumpar diverse lucruri importante ( pt mine la acea vreme), dar sfarseam prin a cumpara prostii, gen carti de joc ( pe care mama le arunca mereu la gunoi), caiete, stilouri etc si abia daca imi luam si eu o pereche de sosete din banii stransi.

- mancam mancaruri traditionale si specifice Craciunului.....(toate matusile se intreceau in prajituri, sarmale, friprura si salate de boeuf decorate cat mai pompos cu: castraveti si gogosari in otet, masline si nelipsita maioneza in diferite nuante de galben).

     Dar cu toate astea cel mai mult de Craciun imi placea sa mananc ceea ce gatea mama, adica nelipsita turta cu julfa, acea cu seminte de canepa, nu cu nuca, o ajutam pe mama sa faca acele turte, si pana se uscau, noi mancam jumate din ele :)))), si traditionalul bors moldovenesc cu carne de porc si mamaliguta.   Asta imi placea si imi place cel mai mult de Craciun, in materie de mancare, iar uneori mama ne facea si cozonac, ceea ce ne bucura si mai mult, celelalte mancaruri pentru mine nu aveau asa multa importanta, asta poate pentru ca ficatului meu nu ii plac prajelile si preparatele din carne tocata. 

   Tot prin tineretea mea, la un revelion de aceasta data, ( un revelion cu niste amici ), intamplarea face ca noi sa avem pe langa mancarurile deja existente si niste cartofi la cuptor...da cartofi copti, asta a fost ceea ce am mancat la acel revelion, iar in anul care a urmat am mancat multi cartofi copti :)))), doar pentru ca imi placeau,  sau pentru ca asa am inceput anul, sau poate pentru ca nu aveam chef sa imi gatesc altceva, fiind si in clasa a 12-a pe atunci. :D :D

- tot de Craciun am indragit mereu obiceiurile noastre, colindele si toate formatiile de iarna ( cerb, urs, capra, etc ) specifice zonei Moldovei, mereu am apreciat munca depusa in realizarea acelor scenete. Iubeam sa merg sa colind si sa alergam prin zapada imbujorati, fiind inconjurati doar de stele si fulgii de zapada, fara suparari si deziluzii.

  Si cu toatea astea cum de se intampla acum de Craciun sa fiu suparata cand inainte eram fericita? pai...am stat mult si m-am gandit, si am meditat, si am aflat raspunsul: pentru ca ne lipseste simplitatea, pentru ca acum ne lasam orbiti de  frumusetea asta comerciala a sarbatorilor de iarna, si uitam sa ne bucuram de lucruri mici si frumoase care in copilarie ne faceau cu adevarat fericiti. 

   Pentru Craciun nu-mi doresc decat sa fiu simpla, sa ii multumesc anului 2013 pentru lectiile oferite si frumusetea cu care ne-a inconjurat in cele 12 luni, iar pentrul Noul An imi doersc sa fiu mai calma, mai luminoasa, mai recunoscatoare si mai copil, ( iar de gatit o sa-mi gatesc o ciorba de pui cu mamaliga...pentru ca fericirea mea nu sta in mancare de pe masa, ci in simplitatea sufletului meu).

             "Nu trebuie sa vrei nimic altceva decat nimicul care e in tine"(E.Cioran)

Faptele conducatorilor isi au ecoul peste veacuri

    As vrea sa plang, azi de dimineata am urmarit interviul Presedintelui Traian Basescu privind LEGEA SUPERIMUNITATII  parlamentarilor, deputatilor si fara sa vreau am inceput sa plang. 

    DA e dureros sa vezi ca pot aparea astfel de legi in Codul Penal, care au rolul sa afecteze o tara intreaga si zeci de generatii viitoare. 

Nu sunt un om politic...nu fac politica, dar tind sa cred ca o inteleg, ca pot diferentia raul de bine, legal de ilegal, iubirea de ura, desi antonimul iubirii este frica, nu ura. 

Nu vreau sa dezvolt subiectul la nivel inalt, nu am capaciatea si nu detin informatiile necesare pentru a sustine o astfel de discutie, dar vad greselile si lipsa de respect fata de popor, a parlamentarilor, a deputatilor , a premierului. 

    Nu sunt fanatica, vreau sa fiu rationala, si mereu in tot acest proces de dezvoltare intelectuala ( atat cat este ) imi place sa ma testez, testul consta in a lua o foaie alba de hartie si a forma doua coloane cu : Lucruri bune/ Lucruri rele,  sau Ce ma face fericita/ Ce ma intristeaza, Calitati/ Defecte, etc...un fel de bilant as putea spune. Dar ce ne facem cand bilantul aceste este in dezechilibru total ? Eu personal lipesc acea foaie pe un perete, sa fiu constienta mereu de ea, si incerc sa reduc treptat acele parti negative din lista mea, incerc sa lucrez la partea buna a lucrurilor, am o filosofie a mea asupra vietii si incerc sa fiu constienta de mine mai mult. 

    Revenind la legile date, o sa va povestesc ce s-a intamplat dupa 1990 in satul Hodora, comuna Cotnari, povestesc despre el pentru ca este cel mai bun exemplu pe care il stiu, il stiu nu doar pentru ca am locuit in Iosupeni ( satul vecin), sau ca am rude in Hodora, ci pentru ca am studiat PUG-ul, pentru ca am vazut modificarile si schimbarile realizate din 1990 pana in prezent, dar inainte sa vad acele schimbari pe hartie le-am vazut cum au decurs Live si poate atunci nu le-am inteles gravitatea. 

    Putini dintre voi stiu cum arata acel sat inainte, daca ar fi sa citez o prietena de a mea * e livada cat vezi cu ochii, niciodata nu am mai vazut atata livada, si sa poti manca fructe fara sa te gandesti ca ele au un pret pe piata* , si da- era livada cat vedeai cu ochii, de: mere, pere, nuci, visini, pruni, ciresi, cantina si ferme multe, sau noi copii fiind le numeam *castele*. Ne pierdeam in livada aia, si credeti-ma nu exagerez cu nimic cand spun cat de mare era, asta fiind  ocupatia de baza a localnicilor. 

    Treptat livezile au inceput sa fie taiate, *castelele* sa devina ruine, drumurile asfaltate sa devina precum drumurile forestiere, pline de gropi si pamantul a inceput sa le *inghita*, de uneori ne gandeam ca ne trebuie tractoare forestiere sau masini cu senile, sa trecem pe acolo, ca daca aveai masina normala o faceai o mana de fiere dupa un an. 

   In prezent doar livada de cirese a mai ramas, iar unii dintre cei tineri incerca prin proiecte de finantare sa readuca acele dealuri la ce erau odata, nu pentru ca ducem dorul comunismului....nuuuu, ci pentru ca asta e singura modalitate de a exploata acele dealuri in mod rational. Unii au incercat chiar sa puna porumb si alte cereale pe acele dealuri accidentate, nu stiu ce rezultate au avut, dar sunt irationali, pentru ca asta e defectul nostru, mereu luam decizii fara sa ne gandim la generatiile viitoare. 

    Toti dupa '90 au devastat, au furat, au trecut peste oameni pentru un tractor gratis de la CAP sau alte utilaje, au scos livada folosind-o ca lemne pe timp de iarna, ca le era mai usor sa mearga acolo, decat la padure, si in acelasi timp era si gratis.

  De ce va povestesc de Hodora ???? pentru ca e un sat cu potential foarte mare, dar tot odata  ma gandesc, daca intr-un singur sat s-au intamplat atatea...oare la nivel de tara care o fi bilantul???????

   Azi a mai ramas un singur *castel*, fiind tabara de vara a studentilor de la facultatile de Arta din tara http://www.ziaruldeiasi.ro/mozaic/simpozion-national-studentesc-de-sculptura-in-satul-hodora~ni5jb5 , treptat drumurile au inceput sa fie asfaltate, oameni sa isi revina , sa aiba mai multa motivatie, vin tinerii care doresc sa prospere si sa traisca fericiti, dar oare unde ne va duce iar aceasta lege tampita din Codul Penal????

 Acesta este discursul Presedintelui, pentru cei interesati, si imi doresc sa nu va lasati influientata ratiunea de ura pentru Presedinte  si sa ascultati gravitatea faptelor care ne sunt expuse.  http://www.youtube.com/watch?v=G_bTWb5CxMM&feature=youtu.be

Ca nota de subsol adaug urmatoarele informatii: ( asta in cazul in care vreti sa blamati iar Presedintele)

PREȘEDÍNTE, -Ă, președinți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care conduce un organ de stat, o instituție, o organizație de stat, o asociație; persoană care prezidează o adunare, o dezbatere, o comisie etc.; prezident. 2. Denumire oficială dată șefului de stat al unor republici. – Din fr. président, lat. praesidens, -ntis (după ședea). 

Rolul Preşedintelui

      Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei nationale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării. Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate. (Articolul 80 - Constituţia României)  

      Daca vrei sa stii cine este un om, da-i o functie de conducere. (Robert Brasillach)

 

Sunt ocupata cu viata .....

     Nu am mai postat de ceva vreme despre cum mai este prin Mama Anglie...:D, am preferat sa ma concentrez pe aspectele cotidiene generale, dar fara sa fac referire la UK sau cum ma simt eu aici.

Am incheiat o etapa din viata mea, am inceput una noua...nu stiu cum va fi, sau ce influiente externe o sa apara , dar stiu ce-mi doresc. 

     Da- mult timp m-am acuzat ca nu fac nimic pentru mine, ca ma complac in diferite situatii, si imi dau seama ca timpul trece doar cand vad ca mi-a mai aparut un rid pe fata, desi mie imi place sa cred ca inca sunt tanara. Dar oare conteaza sa fii doar tanar ? Adica concret cum imi valorific eu tineretea asta? Si aici incep intrebarile ..si uneori stiu si raspunsurile, dar prefer sa le ignor, si intru intr-un cerc vicios care ma face sa uit de mine. 

     Dar departe de toti cunoscutii, prietenii, familie, etc  fiind doar eu cu mine, ..am primit cateva lectii de la viata, si nu le-as fi inteles daca nu as fost departe de tot ce-mi oferea siguranta, stabilitate si aparenta unei vieti fericite. Am inceput sa ma evaluez diferit, si sa evaluez oamenii diferit, sa inteleg ca daca nu judec intr-o zi, o sa zambesc maine mai mult.
    Categoric o sa veniti si o sa-mi spuneti ca unele postari ale mele contrazic teoria mea, dar trebuie sa mentionez ca-mi place ironia si sa analizez oamenii, scriu despre ei, dar nu ma suprapun peste viata lor, nu intru cu bocancii in problemele lor, ii observ si doar atat.

  Mama Anglie e la fel, oameni multi si agitati, tristi sau veseli, ocupati sau dezinteresati, inhibati sau dezinvolti, exact ca in Romania, nimic diferit, doar aparenta ca e ceva diferit, pentru ca au avut norocul unui PR mai bun. Si atunci nu ne ramane decat sa ne ocupam de noi, fara sa ne mai pese de elementele perturbatoare din jurul nostru. Sa ne ocupam fiecare de destinul nostru, fiind constienti zi de zi de noi.

   Nu stiu cati dintre voi va mai amintiti de acea postare a mea despre coincidenta sau destin ..(.http://beside--valentina.blogspot.co.uk/2012/12/cine-stie.html ), unde eu povesteam ca nu cred in coincidente. Ehe nimic din ce am postat aici nu e mai interesant decat ce o sa va spun acum.  Intamplarea ( hai sa-i spunem asa) face ca eu sa ma mut de unde locuiam inainte si sa aflu ca unul dintre vecinii mei, de la noua locatie, este nimeni altul decat Colin Firth :)))). Adica mai exact locuieste la 15m de casa unde stau. Nu am avut norocul sa il vad pe el, ci doar pe sotia si copiii lui. Nu va imaginati de acum ca fac de straja la poarta omului, dar ma amuza cum de mi-au fost indrumati pasii chiar aici, cand mai ieri postam despre el. 

   Si uite asa zambesc eu mai mult zilnic, incercand sa ghicesc ce-mi rezerva ziua de maine . (offf am aflat ca daca zambesc prea mult fac riduri , asa o fi????) :)))))
   

     

             Daca astepti momentul potrivit, te intrec altii care nu-l asteapta.   (Woody Allen)

just.....London Grammar

Iluzia frumosului.... oare chiar *Haina face pe om*???!!!!!

   Stateam zilele acestea si ma uitam la multitudinea de oameni pe langa care trec zilnic, acum ca vin iar sarbatorile de iarna, lumea iese mai mult din casa, in cautarea cadoului perfect pentru * iubitele* fiinte din viata fiecaruia. Si uite asa ma vad eu inconjurata de zeci sau sute de oameni, care merg bezmetici prin magazine, si le iau la rand pe fiecare, chiar daca nu cumpara nimeni nimic. Am ajuns sa fiu alergica in aceasta perioada, si chiar prefer sa nu mai ies din casa- decat daca e necesar, pentru ca ma ingrozesc de ce vad. 

Sa va fac un rezumat:

   Eu Valentina, am horatat sa ies din casa in week-end, si sa imi cumpar o pereche de ghete noi...daaaa...pentru ca vreau niste ghete fara toc, dar nu stiu de ce ochii si implicit degetele mi se lipesc mereu de pantofii cu toc? In fine - inca nu am gasit ceea ce vreau- dar ca sa gasesc ce vreau ( adica o simpla pereche de ghete) a trebuit sa merg la magazin si de aici incepe povestea:

      Ca sa pot duce planul meu la indeplinire trebuie sa merg intr-un mall sau o zona cu multe magazine, si aici uitandu-ma la produse intru in contact cu diferite persoane, dar nu pot decat sa fiu dezgustata de actiunile unor conationali, care au mania de a devasta tot ce le iese in cale. Cum recunosc un roman, poate va intrebati? pai nu-mi ramane decat sa va scriu pasii de localizare a unui roman dintr-o zona publica sau magazin, intr-o tara straina: 

- sunt in grup mereu, vezi toti ca stau ca ciorchinele, ca hienele iesite la vanat, mereu se uita pe sub gene la tot ce ii inconjoara si au un zambet perfid pe fata.

- vorbesc cel mai tare din magazinul respectiv, si au cel mai colorat vocabuar, condimentat cu ragaielile de rigoare, 

- sunt imbracati in haine NIKE si ADIDAS de preferinta albe, pentru ca in acceptiunea lor asta este topul de bunastare materiala la care poti ajunge.

- se intorc dupa toate fetele si fac comentarii deocheate

- sunt foarte accesorizati, lantul si bratara sunt la loc de cinste ( si Doamne - cel mai dizgratios este sa vad un barbat mai accesorizat ca mine, un lant cat o curea de lat si o bratara la mana ....pe bune????? bratara ?????? nici eu ca fata nu port bratara, decat un ceas....e urat, e foarte urat, si unii mai au si un ghiul, asta fiind din punctul meu de vedere un criteriu de depistare a gradului de inteligenta al unui barbat)

- au cel mai smecher mers posibil...pieptul in fata si doi pepeni invizibili sub brate, care nu ii face decat sa arate ridicol, exact ca nuca in perete.

- nelipsitul gel de par si pensatul, da, da- stiu ca e frumos sa fii ingrijit  si sa fii atent la aspectul tau- dar cand vad un barbat mai pensat decat mine, ma gandesc ca am uitat eu ce inseamna naturaletea, masculinitatea....

- fetele- aici trebuie sa admit ca cele tinere sunt ingrijite, dar mai este si categoria femeilor care deja trecute de 40 ani, vor sa para tinere si atractive gen Madona...avand nelipsitii colanti, si haine lucioase, tipatoare, colorate, in perfecta discordanta cromatica.

- unele la fel ca si barbatii isi pun toate accesoriile pe ele, de seamana cu un pom de craciun, asortate cu un par pe masura, degradat de la vopsitul excesiv,  incat daca le vad mi se sparge cristalinul si retina mea nu mai e capabila sa perceapa nici o culoare cateva zile bune.

- pensatul la femei, daaaaa, asta e partea mea favorita, fiind primul lucru la care ma uit la o femeie...sau mai bine spus, imi *sare* in ochi din start acel pensat in forma de semicerc, subtire ca un fir de ata, coroiat in zona radacinii nazale (radix nasi) si creionat...:))) daca vad asa ceva pe fata unei femei, cu siguranta este romanca, plus nelipsitele unghii roz sidefiu decojite  =)))))

- geanta de firma  si cureaua asortata (D&G, imitatia Louis Vuitton, Calvin Klein etc), semne distinctive ale dragilor nostri romani, 

   Dar cel mai mult ma deranjeaza lipsa de respect, pot sa ignor unele aspecte de mai sus daca sunt oameni linistiti, dar cand esti intr-un magazin si vezi ca lasa hainele pe jos, fara sa le ridice, studiaza un produs pana accidental le pica in traista, sau il desfac- ca na -trebuie se se uite mai bine, rup hainele,  folosesc produsele cosmetice, si testeaza parfumurile ambalate, atunci nu poti sa fii prea incantat ca is romani de ai tai. 

   Si trebuie sa recunosc, cand aud pe cineva ca vorbeste in romana pe langa mine, din instinct imi strang geanta pe langa corp, imi golesc buzunarele de bunuri, le evit privirile, nu-mi place sa interactionez cu ei-si ies cat se poate de repede din magazin. 

 Sunt mai mult decat constienta ,ca printre atatia straini sunt si romani frumosi, pe care niciodata nu i-as ghici prea repede, pentru ca au o eleganta si naturalete in atitudine si vestimentatie si totodata mult Bun simt.

  Si totusi nu inteleg de ce toti cred ca *Haina face pe om*, cand adevarul este altul, pentru mine cele mai sexy accesorii avute de un om, sunt INTELIGENTA si DECENTA. 

      "Omul ! Ce mandru suna acest cuvant !" ,"Prin natura sa ,omul este artist. El tinde intr-un fel sau altul sa introduca peste tot in viata lui frumosul" - Maxim Gorki