Sub denumirea OM

Alt inceput....

   Daca ar fi sa scriu o carte ...oare cu ce ar trebui sa incep? De multe ori am impresia ca habar nu am sa scriu, habar nu am sa-mi asez ideile pe hartie, mi se pare mai usor sa vorbesc, parca ma exprim altfel, cand scriu mi se impleticesc cuvintele, am prea multe idei si nu stiu sa le ordonez in pagina, nu stiu ce e mai important si cum ar trebui sa formulez o fraza......de asta imi este greu sa scriu ceva.

     E seara, e tarziu, se aude vantul cum sufla si crengile copacilor cum se izbesc de geam. Desi e martie,  aici a revenit iarna , azi chiar a si nins, asa o sa fie toata saptamana, de parca nu eram satula de atata ploaie acum bate vantul si mai si ninge.

  E liniste in casa, poate ciudat de liniste avand in vedere ca aici niciodata nu e liniste. Copii dorm si ma gandesc cum sa-mi petrec cateva ore pe care le am din timpul meu liber, stau in pat si ascult muzica asta ma relaxeaza cel mai mult dupa o zi lunga de munca si stres... ce fac eu ? aaaa eu sunt au pair....sper sa nu uit ce am de scris ca trebuie sa ies in oras , cand o sa revin o sa continui povestea.

           .........................................................................................

Am revenit...:D:D: sa continui povestea mea (care incepe in Iulie 2011)

    Stau in camera mea si ma gandesc ce o sa fac, afara e sufocant de cald, in camera nu mai spun.....viitorul mi se pare prea ambiguu, nu stiu de unde sa incep si unde sa termin.  Ma uit la ceas si realizez ca timpul trece greu cand nu faci nimic ...nimic pentru tine, pentru viata ta. Am 25 de ani, am terminat un master si brusc inteleg ca nu imi gasesc de munca, este greu sa gasesti ceva de munca pe timpul verii, iar acum totul s-a scumpit iar salariile au ramas la fel sau mai rau au scazut . 

Nimeni nu poate intelege stresul si miile de ganduri pe care le am, dar mai rau este ca nu poti spune nimanui ce gandesti, ce simti...cum  poti sa termini niste studii si sa vezi ca pe piata muncii sunt doar 3 job-uri la inalta cautare ?  E un soc imens, un punm dat de societate sau de soarta sub centura, e trist sa vezi ca toate visele ti se destrama, ca ceea ce ai construit sau macar ai incercat sa construiesti nu are valoare,  sau cautare ba chiar din contra e umilitor sa mai spui ca ai cateva diplome in dulap...si ce daca le ai? e raspunsul mult auzit, acum toti le au. Suntem o tara de oameni culti, toti educati la scoli inalte...deci eu ...eu cine sunt printre alte mii de intelectuali? eu sunt un fir de nisip pe o plaja. 

Sa revin la cele 3 meserii de top din Romania:

_ vanzatoare ( unde trebuie sa indeplinesti niste conditii supra naturale ...sa stai in picioare 8-9 ore ca nu da bine daca intra clientul si vede ca stai pe un amarat de scaun, de parca as vinde lingouri de aur,  sa stergi praful si sa aranjezi marfa ( care marfa cutiile cu papuci ??? daca le-am sters ieri dee ce trebuie sa le sterg si azi ...aaaa la toneta unde vand o sa vina Ponta sa cumpere si o sa ii intre praful in ochi ?),  sa convingi oamenii sa iti cumpere marfa,  ...eu , eu cea care urasc sa fiu intrebata de vanzatoare  * va putem ajuta cu ceva ?*  la astfel de intrebare sincer ma intorc si ies din magazin ...nu-mi place sa mi se puna intrebari, daca vreau sa cumpar ceva ...cumpar si fara sa ma intrebi tu), eu care urasc intrebarea asta ..sa adresez aceasta intrebare altora?

- sa lucrez la un Call center....hmmmm, deja urechile mele sunt super sensibile la aceste  2 cuvinte...cum poate fi asta un job? dupa o zi de munca esti in general multumit ca ai facut ceva , dupa o zi de munca la un call center am realizat ce ? am convins oamenii sa raspunda la niste intrebari ...concret pe cine ajuta aceste raspunsuri, pe cei din agricultura, cultura, educatie, industrie ????? sa fim seriosi cred ca sunt probleme mult mai mari decat un chestionar, dar cu toate astea are mare raspandire pe piata muncii. 

- si ultimul job dar nu cel din urma ...trebuie sa recunosc ca e de top ...e Videochat-ul, toate ziarele sunt pline de zeci de anunturi,  dar mai rau e ca au si cautare. Dupa ce citesc un astfel de anunt ma apuc de plans...si ma gandesc cu multa seriozitate sa merg la tara si sa ma apuc de agricultura ca macar acolo stiu ca dupa cateva luni de munca o sa vad rezultatul muncii mele. 

    Poate  sunt asa pentru ca am fost mereu educata ca dupa o zi de munca sa las in urma niste rezultate....cum spune mama sa fac ceva sa merit mancarea, sa adorm linistita ca in acea zi am reusit sa mai fac un pas in viata asta a mea de calator. 

Oare meseriile de mai sus reusesc sa lase impresia asta de evolutie ?

    Dupa lungi cautari pentru a ma angaja in orasul unde am crescut, iata-ma pe mine cu valiza in mana asteptand sa-mi fac check-in-ul la aeroport, e multa lume toti se grabesc sa plece , sa scape  de atmosfera apasatoare dintr-o tara in plina criza economica sau plina criza spirituala. Am luat decizia de a pleca  din tara intr-o saptamana, fara sa stau prea mult pe ganduri,  iar dupa alte 4 saptamani in care  mi-am facut buletin nou si pasaport ma urcam in trenul Iasi -Cluj pentru a lua avionul catre Anglia de la Cluj. 

  Sunt cu prietena mea Anca, fosta colega de master, amandoua asteptam nerabdatoare sa urcam in avion si sa decolam . Nu,  nu stiu unde ma duc si cum o sa ma descurc, dar sper sa ma adaptez si sa incep sa traiesc pentru mine, nu pentru altii........

:) :)