Nu astepta sa inceapa un an nou ca sa te schimbi....incepe de azi :D

      Mdaaa...si acum la sfarsit de an trebuie sa postez ceva pe blog, ca asa m-am obisnuit :D. Nu o sa va spun ca afara ploua si eu am muncit azi, nu o sa va povestesc ca deseara trebuie sa muncesc putin, nu o sa va spun nici ca azi am fost in parc cu picii, ne-am dat in leagan si am alergat prin ploaie.  

      Nici nu o sa va spun cat de bine este sa fii relaxat, sa vii din vacanta si sa dormi in patul tau, cred ca asta ne lipseste tuturor cand mergem in vacanta,  patul si perna noastra. Nu o sa va povestesc ca nu am gatit nimic special pentru revelion, poate o sa ies in oras sa-mi cumpar ceva totusi. Nu am planuri marete pentru la noapte, nu o sa merg la party sau cu prietenii, desi o sa para ciudat, seara dintre ani vreau sa o petrec linistit, cu un film bun si un ceai cu lapte. E al treilea an in care prind trecerea dintre ani singura ( fara familie), nu ma dau in vant dupa petreceri sau dupa focuri de artificii ( acum ca ploua nu o sa mai fie nici o artifica la noapte :))), ). 

      Nu o sa fac urari fara rost, si nici nu doresc nimanui nimic, ce as putea eu sa-mi doresc pentru amici?  sau mai bine spus, degeaba doresc eu ceva pentru cineva , daca acea persoana nu-si doreste la fel. 

    O sa va spun un simplu *La multi ani si un an nou plin de lumina!*, iar mie imi doresc sa fac astazi ceea ce voi face si maine, sa gandesc maine cum gandesc si astazi, sa accept cu inima si sa nu judec cu mintea. 

 P.S. Dar totusi o sa va spun ca am avut o saptamana frumoasa si un Craciun foarte relaxant si placut alaturi de un om drag mie de care deja imi este dor :(,  si cred ca m-am invatat sa lenevesc prea mult in saptamana ce a trecut, si m-am dezobisnuit sa am responsabilitati :D .

  Iar ieri in compania unor prieteni dragi, pe care nu i-am mai vazut de ceva vreme, am incercat sa ne transpunem in trecut si sa profitam de frumusetea Muzeului Victoria si Albert din Londra, trebuie sa recunosc ca in cele 8 ore petrecute impreuna, nu am reusit sa vorbim tot ce aveam de vorbit, nu am reusit sa vizitam toate galeriile, nu ne-am saturat unii de altii, deja imi lipsesc si sper sa ne revedem cat de curand. :* 

I don't need words to express.....

Vremea bate viata......:)))))

          Si am vrut si eu sa postez ceva inainte de Craciun, dar m-am luat cu altele si am uitat. Nu stiu daca acum postarea mai are acelasi farmec, si-a pierdut din ghidusie...sau asa mi se pare mie, cert este ca vreau sa postez o patanie de a mea inainte de Craciun. Am scris-o cu atata patos exact dupa ce mi s-a intamplat, dar intre timp vremea s-a mai calmat, eu m-am mai temperat si nu mai vad comicul situatiei asa cum ar trebui.
  Cu toate astea...mi-as dori ca voi sa tratati postarea ca o fictiune macar. :))) ,
Sa incep istorisirea mea:

*Yuppy- a venit si mini-vacanta mult asteptata, si cand aveam si eu o iluzie ca o sa fie frumos, incat sa stau pe afara mai mult,  hop.... ieri si azi  (22-23 dec2013) a fost o vreme de nedescris, de trebuie sa stau numai in casa. 

   Azi (23.12.'13) m-am trezit de dimineata -adica pe la  12pm :)))) ca aseara am avut petrecere pana la ora 2am cu ceva filme de epoca, si o cola dietetica ( facand abstractie de vodka si gheata din pahar, ca na e inca post :D)....si dupa ce dis de dimineata m-am trezit pe la 12,  am mai stat sa descant si o cafea vreo 2 ore, m-am hotarat sa  plec la shopping sa-mi cumpar ceva de-ale gurii pentru festiva masa de Craciun.

    Cum este oare sa mergi la shopping imbracata elegant, cu parul tocmai iesit de la coafor (Hairdresser Je), cu un make-up fresh, pe furtuna ( voi nu stiti, dar o sa va povestesc eu)????
   Din casa mie mi se parea ca este o ploicica linistita care se va termina intr-o ora, trebuie sa recunosc ca nu am verificat vremea, m-am gandit ca nu o sa intampin nici un impediment sa merg asa in oras, si m-am asortat cu o umbrela mica, numai buna de pus in geanta cand se opreste ploaia.

   Dar cum socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ, m-am trezit eu tanara si nelinistita...in mijlocul furtunii, care m-a purtat pana in oras cu  o viteza a vantului de 120km/h. Din pacate umbrela mea nu a facut fata, s-a transformat in spirala dupa numai 100m de mers, da-am mers-ca stand in statie sa astept autobuzul era mai rau, ca avea si intarziere, si m-am hotarat sa merg pana in oras asa prin ploaie si vant, chiar daca imi inghetase fata si renuntasem la umbrela, incercand sa o inghesui intr-un cos de gunoi arhiplin cu alte zeci de umbrele.
    In oras totul era apocaliptic, umbrele rupte peste tot, oameni plouati si infrigurati, mai ceva ca mine...gunoaiele domneau prin oras purtate de vant, iar oamenii nu stiau cum sa se grabeasca spre case. Dar eu- eu, m-am indreptat in graba catre magazin, am alergat prin magazin, vrand sa evit pe cat posibil raioanele cu frigidere, ca eram ingheatata si aratam ca un pui plouat de parca imi aruncase cineva cu 50 litri apa peste mine, ma gandeam ca o sa ajung acasa si cateva zile nu o sa mai fiu buna de nimic, la cat frig si ploaie am adunat. Si la un moment dat chiar vroiam sa renunt la toata aceasta aventura, dar, doar gandul ca trebuie sa refac acelasi traseu si a doua zi , imi dadea fiori.
      Cu lista de cumparaturi in mana, am bifat rand pe rand produsele dorite de mine, pana am ajuns intr-un final la casa de marcat. Cu cateva genti grele, am incercat sa-mi fac loc printre oamenii din magazin, mergand incet si sigur catre statia de autobuz. Aveam prea multe cumparaturi sa ma intorc acasa pe jos. Vremea era in continuarea rea, vantul imi biciuia fata, iar din par cadeau picaturi mari de apa, imi venea sa arunc cumparaturile grele, cred ca de la ploaie gentile mele mai adunase cativa litri de apa, incat mi se parea ca greutatea lor se dublase, sau poate eram eu obosita si dezamagita de escapada mea la cumparaturi.
    Punctul culminant a fost la ultima trecere de pietoni, la care dupa ce am asteptat vreo 5 minute, cand sa traversez strada  am ajuns de fapt in mijlocul unui *lac*, apa de la minunata ploaie domnea in mijlocul strazii, astfel cu apa pana la glezne (implicit in papuci) am incercat sa traversez strada repede ca deja se schimbase si culoarea.
    Ajunsa acasa m-am motivat sa-mi fac curaj sa pun ceea ce cumparasem in dulapuri si frigider, fiind inca dezamagita de mine, ca nu am stiut macar sa fiu preventiva si sa-mi iau o umbrela mai sigura, sau o geaca de ploaie macar ( dar daca stau bine si ma gandesc, nu am asa ceva in garderoba mea, dar eu stau in UK :)))).
     Dupa minunata aventura avuta in timpul furtunii, mi-am facut un ceai si m-am postat in fata televizorului pentru a urmari cateva stiri, m-am mai calmat cand am vazut ca nu am fost singura care a trebuit sa indure acel vanticel de 120km/h (cred ca pare o gandire egoista, dar cum alftel sa imi fac curaj sa mai si gatesc ceva pentru Craciun, cand fiecare produs imi aducea aminte de tortura prin care a trebuit sa trec ca sa-l procur?).*

   Asta a fost aventura mea inainte de Craciun, intre timp eu am gatit ceva din cele cumparate ( nu va spun ce...ca o sa va fac pofta :))) :D ), Craciunul a si trecut, acus se termina si vacanta, iar acum, ca bonus, de ieri s-a reintors furtuna.:))) .
    Sper ca voi ati avut parte de pregatiri mai bune ca mine, si un Craciun pe masura...si nu ati intampinat nici o problema in procurarea mancarii, sau a bauturii :D:D:D:D:DD.

         Sa aveti parte de un sfarsit de an cat mai frumos si fara instabilitate sentimentala sau atmosferica!

Holograf - Ochii Tai

Nu- chiar nu ma intereseaza.......

   Si uite ca nu ma pot tine de promisiune......adica, nu pot sa nu scriu despre urmatorul subiect: Lumea mondena din Romania. ( imi pare rau ca trebuie sa postez asa ceva pe blogul meu)

    Am mai spus si in alte postari ca eu nu sunt adepta TV-ului, nu ma intereseaza prea mult, inainte ma mai uitam la filme, iar din cauza pauzelor publicitare prea dese si interminabile, am renuntat si la aceasta practica.        Dar din cand in cand mai citesc presa online...presa romaneasca, sa mai aflu si eu ce se intampla in mimunata noastra tara, si ce ma ingrozeste cel mai mult, e ca toata presa este acaparata de asa zisele *vedete* autohtone, adevarate valori si bune exemple de urmat de catre noile generatii.

     Nu o sa puteti intelege cat de mult ma bucur ca am reusit sa plec din tara inainte ca Bianca Dragusanu sa fie asa vedeta si un exemplu national de frumusete, perfectiune si inteligenta. Oare de ce imi irosesc eu cuvintele sa scriu despre fiinta asta, care nici nu ma intereseaza ? Peste tot se scrie despre ea, de parca ar fi *Closca cu puii de aur*, sau vreun tezaur valoros descoperit in urma sapaturilor arheologice de la Cucuteni. 

  Ok - pot sa fac abstractie de omniprezenta ei in toate tabloidele, si am deja o regula sa nu deschid nici un articol care face vreo referire la * vedetele* gen : Luciu, Mantea, Dragusanu, Gabor, Pestritu, Pamelele de Romania sau Buruienele din sudul tarii. Si chiar nu ma intereseaza viata lor absolut deloc, dar atunci cand peretele meu de facebook este invadat cu stiri despre cele mentionate mai sus, asta ma irita foarte mult. 

   Stiu- fiecare are dreptul sa aleaga pe cine place sau nu, nu contest acest drept nimanui, dar...doar un singur dar am ....ce pot eu sa vorbesc cu o persoana care idolatrizeaza aceste non-valori? 

    Adica chiar stau si ma gandesc ca nu am nici un subiect de conversatie.....pe mine nu ma intereseaza ce te intereseaza pe tine, iar pe tine nu te intereseaza ce ma intereseaza pe mine, iar doar pentru a face o conversatie monosilabica nici nu vreau sa ma deranjez sa ating tastatura. 

Sketch:

X ( fan B. D): - Buna

Valentina :- Buna

X: -Ce mai faci ?

V:- Bine, ma uit la Breaking Bad pe pc.

X: -Da, si ce mai zici nou?

V: -M-am plimbat prin parc azi.Tu ?

X: - Eu pe acasa, ma uit la TV. Ai vazut cum arata B. D?

V: - Cine e aia?  A inventat ceva, scrie ceva, ca nu am auzit de ea.

X: -Vai fata! dar nu stii? Doamne e superba, arata beton, s-a maritat recent, e vedeta, hai ca-ti trimit niste poze, sau mai bine intra pe fb la mine si ai sa vezi poze cu ea.

V: - Nu merci, nu ma intereseaza. 

X:  -Bine, hai ca mai vorbim, ca vad ca  nu ai chef de vorba. 

V: - Ok, pa

Si uite asa se termina repede unele conversatii promitatoare, care nici bine nu le incep, ca se si termina. Nu- chiar nu ma intereseaza astfel de subiecte, si nu vreau sa-mi stric eu bunatate de memorie cu asa informatii inutile. Vreau sa cred totusi, ca intr-o zi aceeste televiziuni se vor redresa, sau mai bine spus, oamenii o sa renunte la emisiunile care ii limiteaza.

   Pana atunci eu ma uit la Breaking Bad, ca mai am de vazut 2 sezoane si mai sterg cativa amici pe facebook. :D:D:D ( dar asta dupa Craciun) :))))

   

        “Cu cat gandesc mai mult, cu atat ma intreb daca-mi foloseste la ceva”. - Platon

Corul Madrigal....armonie, sensibilitate si perfectiune

Si incet, incet , mai trece inca un an ....prin septembrie cand am realizat ca postarile mele pe blog sunt sub limita normalului ( normalul admis de mine :D), mi-am propus ca pana la sfarsitul anului sa depasesc numarul de postari din 2012, ca prea m-am lasat pe tanjala anul asta. Acum in zilele care au mai ramas din 2013 incerc sa mai postez cate ceva, ca sa fiu sigura ca nu a trecut un an fara rost, mai ales ca blogul asta este o parte din mine, copilul meu...:))  si am datoria sa am grija de el ( metaforic  vorbind). 

Intre timp eu ma pregatesc intens pentru Craciun ..adica mai exact..stau si ascult muzica si scriu pe aici, mai o cafea, mai o plimbare si ma trezesc acus ca a trecut si anul 2013, dar sper pana se termina anul sa nu mai postez ceva rautacios pe blog, vreau sa fiu in armonie completa cu natura si oamenii.

Unul dintre lucrurile cele mai frumose de Craciun sunt colindele, iar eu ador Corul Madrigal, muzica corala e cea mai frumoasa si sensibila muzica posibila, in opinia mea. Sper ca aceste colinde sa va incante sufletul si voua , asa cum mi-l incanta mie, si sa va aduca bucuriea si linistea de care aveti nevoie.

Cum o sa va sarbatoriti Craciunul anul acesta?

          Se termina si minunatia asta de an in cateva zile...si vrand-nevrand mai fac cate un bilant ....( cred ca as fi super ca si contabil :))),  si ma intreb de ce intram in *depresie* acum? Sau de ce lumea trebuie sa fie suparata, exact acum la sfarsit de an? Adica de ce nu am fost suparata in decursul anului?....si ma trezesc eu neica nimeni sa am acum procese de constiinta si depresii ( mie imi place sa le numesc *depresiuni* :D...cred ca e defect profesional), exact cand ar trebui sa fiu fericita ( * happy dent*)?

Imi aduc aminte cand eram copil la tata si mama, prin Silurian, iarna era cel mai superb anotimp, pentru ca:

- era zapada, si imi petreceam toata ziua la sanius, si noaptea uneori :))), iar cand ajungeam acasa trebuia sa ne puna mama la uscat si pe noi,  la cata apa adunam. 

- inca de la inceput de decembrie primeam cadouri, de Sf Nicolae, mai venea un mos Craciun pe la scoala si ala ne mai dadea cate o portocala si o ciocolata, un mos Craciun pe la biserica cu napolitane si bomboane, mai ne dadeau si parintii cadou de Craciun.

- era o luna in care faceam bani de la bunici, rude, vecini, parinti etc, si mereu imi planuiam sa-mi cumpar diverse lucruri importante ( pt mine la acea vreme), dar sfarseam prin a cumpara prostii, gen carti de joc ( pe care mama le arunca mereu la gunoi), caiete, stilouri etc si abia daca imi luam si eu o pereche de sosete din banii stransi.

- mancam mancaruri traditionale si specifice Craciunului.....(toate matusile se intreceau in prajituri, sarmale, friprura si salate de boeuf decorate cat mai pompos cu: castraveti si gogosari in otet, masline si nelipsita maioneza in diferite nuante de galben).

     Dar cu toate astea cel mai mult de Craciun imi placea sa mananc ceea ce gatea mama, adica nelipsita turta cu julfa, acea cu seminte de canepa, nu cu nuca, o ajutam pe mama sa faca acele turte, si pana se uscau, noi mancam jumate din ele :)))), si traditionalul bors moldovenesc cu carne de porc si mamaliguta.   Asta imi placea si imi place cel mai mult de Craciun, in materie de mancare, iar uneori mama ne facea si cozonac, ceea ce ne bucura si mai mult, celelalte mancaruri pentru mine nu aveau asa multa importanta, asta poate pentru ca ficatului meu nu ii plac prajelile si preparatele din carne tocata. 

   Tot prin tineretea mea, la un revelion de aceasta data, ( un revelion cu niste amici ), intamplarea face ca noi sa avem pe langa mancarurile deja existente si niste cartofi la cuptor...da cartofi copti, asta a fost ceea ce am mancat la acel revelion, iar in anul care a urmat am mancat multi cartofi copti :)))), doar pentru ca imi placeau,  sau pentru ca asa am inceput anul, sau poate pentru ca nu aveam chef sa imi gatesc altceva, fiind si in clasa a 12-a pe atunci. :D :D

- tot de Craciun am indragit mereu obiceiurile noastre, colindele si toate formatiile de iarna ( cerb, urs, capra, etc ) specifice zonei Moldovei, mereu am apreciat munca depusa in realizarea acelor scenete. Iubeam sa merg sa colind si sa alergam prin zapada imbujorati, fiind inconjurati doar de stele si fulgii de zapada, fara suparari si deziluzii.

  Si cu toatea astea cum de se intampla acum de Craciun sa fiu suparata cand inainte eram fericita? pai...am stat mult si m-am gandit, si am meditat, si am aflat raspunsul: pentru ca ne lipseste simplitatea, pentru ca acum ne lasam orbiti de  frumusetea asta comerciala a sarbatorilor de iarna, si uitam sa ne bucuram de lucruri mici si frumoase care in copilarie ne faceau cu adevarat fericiti. 

   Pentru Craciun nu-mi doresc decat sa fiu simpla, sa ii multumesc anului 2013 pentru lectiile oferite si frumusetea cu care ne-a inconjurat in cele 12 luni, iar pentrul Noul An imi doersc sa fiu mai calma, mai luminoasa, mai recunoscatoare si mai copil, ( iar de gatit o sa-mi gatesc o ciorba de pui cu mamaliga...pentru ca fericirea mea nu sta in mancare de pe masa, ci in simplitatea sufletului meu).

             "Nu trebuie sa vrei nimic altceva decat nimicul care e in tine"(E.Cioran)

Faptele conducatorilor isi au ecoul peste veacuri

    As vrea sa plang, azi de dimineata am urmarit interviul Presedintelui Traian Basescu privind LEGEA SUPERIMUNITATII  parlamentarilor, deputatilor si fara sa vreau am inceput sa plang. 

    DA e dureros sa vezi ca pot aparea astfel de legi in Codul Penal, care au rolul sa afecteze o tara intreaga si zeci de generatii viitoare. 

Nu sunt un om politic...nu fac politica, dar tind sa cred ca o inteleg, ca pot diferentia raul de bine, legal de ilegal, iubirea de ura, desi antonimul iubirii este frica, nu ura. 

Nu vreau sa dezvolt subiectul la nivel inalt, nu am capaciatea si nu detin informatiile necesare pentru a sustine o astfel de discutie, dar vad greselile si lipsa de respect fata de popor, a parlamentarilor, a deputatilor , a premierului. 

    Nu sunt fanatica, vreau sa fiu rationala, si mereu in tot acest proces de dezvoltare intelectuala ( atat cat este ) imi place sa ma testez, testul consta in a lua o foaie alba de hartie si a forma doua coloane cu : Lucruri bune/ Lucruri rele,  sau Ce ma face fericita/ Ce ma intristeaza, Calitati/ Defecte, etc...un fel de bilant as putea spune. Dar ce ne facem cand bilantul aceste este in dezechilibru total ? Eu personal lipesc acea foaie pe un perete, sa fiu constienta mereu de ea, si incerc sa reduc treptat acele parti negative din lista mea, incerc sa lucrez la partea buna a lucrurilor, am o filosofie a mea asupra vietii si incerc sa fiu constienta de mine mai mult. 

    Revenind la legile date, o sa va povestesc ce s-a intamplat dupa 1990 in satul Hodora, comuna Cotnari, povestesc despre el pentru ca este cel mai bun exemplu pe care il stiu, il stiu nu doar pentru ca am locuit in Iosupeni ( satul vecin), sau ca am rude in Hodora, ci pentru ca am studiat PUG-ul, pentru ca am vazut modificarile si schimbarile realizate din 1990 pana in prezent, dar inainte sa vad acele schimbari pe hartie le-am vazut cum au decurs Live si poate atunci nu le-am inteles gravitatea. 

    Putini dintre voi stiu cum arata acel sat inainte, daca ar fi sa citez o prietena de a mea * e livada cat vezi cu ochii, niciodata nu am mai vazut atata livada, si sa poti manca fructe fara sa te gandesti ca ele au un pret pe piata* , si da- era livada cat vedeai cu ochii, de: mere, pere, nuci, visini, pruni, ciresi, cantina si ferme multe, sau noi copii fiind le numeam *castele*. Ne pierdeam in livada aia, si credeti-ma nu exagerez cu nimic cand spun cat de mare era, asta fiind  ocupatia de baza a localnicilor. 

    Treptat livezile au inceput sa fie taiate, *castelele* sa devina ruine, drumurile asfaltate sa devina precum drumurile forestiere, pline de gropi si pamantul a inceput sa le *inghita*, de uneori ne gandeam ca ne trebuie tractoare forestiere sau masini cu senile, sa trecem pe acolo, ca daca aveai masina normala o faceai o mana de fiere dupa un an. 

   In prezent doar livada de cirese a mai ramas, iar unii dintre cei tineri incerca prin proiecte de finantare sa readuca acele dealuri la ce erau odata, nu pentru ca ducem dorul comunismului....nuuuu, ci pentru ca asta e singura modalitate de a exploata acele dealuri in mod rational. Unii au incercat chiar sa puna porumb si alte cereale pe acele dealuri accidentate, nu stiu ce rezultate au avut, dar sunt irationali, pentru ca asta e defectul nostru, mereu luam decizii fara sa ne gandim la generatiile viitoare. 

    Toti dupa '90 au devastat, au furat, au trecut peste oameni pentru un tractor gratis de la CAP sau alte utilaje, au scos livada folosind-o ca lemne pe timp de iarna, ca le era mai usor sa mearga acolo, decat la padure, si in acelasi timp era si gratis.

  De ce va povestesc de Hodora ???? pentru ca e un sat cu potential foarte mare, dar tot odata  ma gandesc, daca intr-un singur sat s-au intamplat atatea...oare la nivel de tara care o fi bilantul???????

   Azi a mai ramas un singur *castel*, fiind tabara de vara a studentilor de la facultatile de Arta din tara http://www.ziaruldeiasi.ro/mozaic/simpozion-national-studentesc-de-sculptura-in-satul-hodora~ni5jb5 , treptat drumurile au inceput sa fie asfaltate, oameni sa isi revina , sa aiba mai multa motivatie, vin tinerii care doresc sa prospere si sa traisca fericiti, dar oare unde ne va duce iar aceasta lege tampita din Codul Penal????

 Acesta este discursul Presedintelui, pentru cei interesati, si imi doresc sa nu va lasati influientata ratiunea de ura pentru Presedinte  si sa ascultati gravitatea faptelor care ne sunt expuse.  http://www.youtube.com/watch?v=G_bTWb5CxMM&feature=youtu.be

Ca nota de subsol adaug urmatoarele informatii: ( asta in cazul in care vreti sa blamati iar Presedintele)

PREȘEDÍNTE, -Ă, președinți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care conduce un organ de stat, o instituție, o organizație de stat, o asociație; persoană care prezidează o adunare, o dezbatere, o comisie etc.; prezident. 2. Denumire oficială dată șefului de stat al unor republici. – Din fr. président, lat. praesidens, -ntis (după ședea). 

Rolul Preşedintelui

      Preşedintele României reprezintă statul român şi este garantul independenţei nationale, al unităţii şi al integrităţii teritoriale a ţării. Preşedintele României veghează la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. În acest scop, Preşedintele exercită funcţia de mediere între puterile statului, precum şi între stat şi societate. (Articolul 80 - Constituţia României)  

      Daca vrei sa stii cine este un om, da-i o functie de conducere. (Robert Brasillach)

 

Sunt ocupata cu viata .....

     Nu am mai postat de ceva vreme despre cum mai este prin Mama Anglie...:D, am preferat sa ma concentrez pe aspectele cotidiene generale, dar fara sa fac referire la UK sau cum ma simt eu aici.

Am incheiat o etapa din viata mea, am inceput una noua...nu stiu cum va fi, sau ce influiente externe o sa apara , dar stiu ce-mi doresc. 

     Da- mult timp m-am acuzat ca nu fac nimic pentru mine, ca ma complac in diferite situatii, si imi dau seama ca timpul trece doar cand vad ca mi-a mai aparut un rid pe fata, desi mie imi place sa cred ca inca sunt tanara. Dar oare conteaza sa fii doar tanar ? Adica concret cum imi valorific eu tineretea asta? Si aici incep intrebarile ..si uneori stiu si raspunsurile, dar prefer sa le ignor, si intru intr-un cerc vicios care ma face sa uit de mine. 

     Dar departe de toti cunoscutii, prietenii, familie, etc  fiind doar eu cu mine, ..am primit cateva lectii de la viata, si nu le-as fi inteles daca nu as fost departe de tot ce-mi oferea siguranta, stabilitate si aparenta unei vieti fericite. Am inceput sa ma evaluez diferit, si sa evaluez oamenii diferit, sa inteleg ca daca nu judec intr-o zi, o sa zambesc maine mai mult.
    Categoric o sa veniti si o sa-mi spuneti ca unele postari ale mele contrazic teoria mea, dar trebuie sa mentionez ca-mi place ironia si sa analizez oamenii, scriu despre ei, dar nu ma suprapun peste viata lor, nu intru cu bocancii in problemele lor, ii observ si doar atat.

  Mama Anglie e la fel, oameni multi si agitati, tristi sau veseli, ocupati sau dezinteresati, inhibati sau dezinvolti, exact ca in Romania, nimic diferit, doar aparenta ca e ceva diferit, pentru ca au avut norocul unui PR mai bun. Si atunci nu ne ramane decat sa ne ocupam de noi, fara sa ne mai pese de elementele perturbatoare din jurul nostru. Sa ne ocupam fiecare de destinul nostru, fiind constienti zi de zi de noi.

   Nu stiu cati dintre voi va mai amintiti de acea postare a mea despre coincidenta sau destin ..(.http://beside--valentina.blogspot.co.uk/2012/12/cine-stie.html ), unde eu povesteam ca nu cred in coincidente. Ehe nimic din ce am postat aici nu e mai interesant decat ce o sa va spun acum.  Intamplarea ( hai sa-i spunem asa) face ca eu sa ma mut de unde locuiam inainte si sa aflu ca unul dintre vecinii mei, de la noua locatie, este nimeni altul decat Colin Firth :)))). Adica mai exact locuieste la 15m de casa unde stau. Nu am avut norocul sa il vad pe el, ci doar pe sotia si copiii lui. Nu va imaginati de acum ca fac de straja la poarta omului, dar ma amuza cum de mi-au fost indrumati pasii chiar aici, cand mai ieri postam despre el. 

   Si uite asa zambesc eu mai mult zilnic, incercand sa ghicesc ce-mi rezerva ziua de maine . (offf am aflat ca daca zambesc prea mult fac riduri , asa o fi????) :)))))
   

     

             Daca astepti momentul potrivit, te intrec altii care nu-l asteapta.   (Woody Allen)

just.....London Grammar

Iluzia frumosului.... oare chiar *Haina face pe om*???!!!!!

   Stateam zilele acestea si ma uitam la multitudinea de oameni pe langa care trec zilnic, acum ca vin iar sarbatorile de iarna, lumea iese mai mult din casa, in cautarea cadoului perfect pentru * iubitele* fiinte din viata fiecaruia. Si uite asa ma vad eu inconjurata de zeci sau sute de oameni, care merg bezmetici prin magazine, si le iau la rand pe fiecare, chiar daca nu cumpara nimeni nimic. Am ajuns sa fiu alergica in aceasta perioada, si chiar prefer sa nu mai ies din casa- decat daca e necesar, pentru ca ma ingrozesc de ce vad. 

Sa va fac un rezumat:

   Eu Valentina, am horatat sa ies din casa in week-end, si sa imi cumpar o pereche de ghete noi...daaaa...pentru ca vreau niste ghete fara toc, dar nu stiu de ce ochii si implicit degetele mi se lipesc mereu de pantofii cu toc? In fine - inca nu am gasit ceea ce vreau- dar ca sa gasesc ce vreau ( adica o simpla pereche de ghete) a trebuit sa merg la magazin si de aici incepe povestea:

      Ca sa pot duce planul meu la indeplinire trebuie sa merg intr-un mall sau o zona cu multe magazine, si aici uitandu-ma la produse intru in contact cu diferite persoane, dar nu pot decat sa fiu dezgustata de actiunile unor conationali, care au mania de a devasta tot ce le iese in cale. Cum recunosc un roman, poate va intrebati? pai nu-mi ramane decat sa va scriu pasii de localizare a unui roman dintr-o zona publica sau magazin, intr-o tara straina: 

- sunt in grup mereu, vezi toti ca stau ca ciorchinele, ca hienele iesite la vanat, mereu se uita pe sub gene la tot ce ii inconjoara si au un zambet perfid pe fata.

- vorbesc cel mai tare din magazinul respectiv, si au cel mai colorat vocabuar, condimentat cu ragaielile de rigoare, 

- sunt imbracati in haine NIKE si ADIDAS de preferinta albe, pentru ca in acceptiunea lor asta este topul de bunastare materiala la care poti ajunge.

- se intorc dupa toate fetele si fac comentarii deocheate

- sunt foarte accesorizati, lantul si bratara sunt la loc de cinste ( si Doamne - cel mai dizgratios este sa vad un barbat mai accesorizat ca mine, un lant cat o curea de lat si o bratara la mana ....pe bune????? bratara ?????? nici eu ca fata nu port bratara, decat un ceas....e urat, e foarte urat, si unii mai au si un ghiul, asta fiind din punctul meu de vedere un criteriu de depistare a gradului de inteligenta al unui barbat)

- au cel mai smecher mers posibil...pieptul in fata si doi pepeni invizibili sub brate, care nu ii face decat sa arate ridicol, exact ca nuca in perete.

- nelipsitul gel de par si pensatul, da, da- stiu ca e frumos sa fii ingrijit  si sa fii atent la aspectul tau- dar cand vad un barbat mai pensat decat mine, ma gandesc ca am uitat eu ce inseamna naturaletea, masculinitatea....

- fetele- aici trebuie sa admit ca cele tinere sunt ingrijite, dar mai este si categoria femeilor care deja trecute de 40 ani, vor sa para tinere si atractive gen Madona...avand nelipsitii colanti, si haine lucioase, tipatoare, colorate, in perfecta discordanta cromatica.

- unele la fel ca si barbatii isi pun toate accesoriile pe ele, de seamana cu un pom de craciun, asortate cu un par pe masura, degradat de la vopsitul excesiv,  incat daca le vad mi se sparge cristalinul si retina mea nu mai e capabila sa perceapa nici o culoare cateva zile bune.

- pensatul la femei, daaaaa, asta e partea mea favorita, fiind primul lucru la care ma uit la o femeie...sau mai bine spus, imi *sare* in ochi din start acel pensat in forma de semicerc, subtire ca un fir de ata, coroiat in zona radacinii nazale (radix nasi) si creionat...:))) daca vad asa ceva pe fata unei femei, cu siguranta este romanca, plus nelipsitele unghii roz sidefiu decojite  =)))))

- geanta de firma  si cureaua asortata (D&G, imitatia Louis Vuitton, Calvin Klein etc), semne distinctive ale dragilor nostri romani, 

   Dar cel mai mult ma deranjeaza lipsa de respect, pot sa ignor unele aspecte de mai sus daca sunt oameni linistiti, dar cand esti intr-un magazin si vezi ca lasa hainele pe jos, fara sa le ridice, studiaza un produs pana accidental le pica in traista, sau il desfac- ca na -trebuie se se uite mai bine, rup hainele,  folosesc produsele cosmetice, si testeaza parfumurile ambalate, atunci nu poti sa fii prea incantat ca is romani de ai tai. 

   Si trebuie sa recunosc, cand aud pe cineva ca vorbeste in romana pe langa mine, din instinct imi strang geanta pe langa corp, imi golesc buzunarele de bunuri, le evit privirile, nu-mi place sa interactionez cu ei-si ies cat se poate de repede din magazin. 

 Sunt mai mult decat constienta ,ca printre atatia straini sunt si romani frumosi, pe care niciodata nu i-as ghici prea repede, pentru ca au o eleganta si naturalete in atitudine si vestimentatie si totodata mult Bun simt.

  Si totusi nu inteleg de ce toti cred ca *Haina face pe om*, cand adevarul este altul, pentru mine cele mai sexy accesorii avute de un om, sunt INTELIGENTA si DECENTA. 

      "Omul ! Ce mandru suna acest cuvant !" ,"Prin natura sa ,omul este artist. El tinde intr-un fel sau altul sa introduca peste tot in viata lui frumosul" - Maxim Gorki

Timiditatea- un defect al oamenilor mari, tupeul-defectul oamenilor mici.(Maurice Coyaud)

    Iubesc cuvintele, regret uneori ca nu ma pot juca cu ele sa scriu mai frumos, si am un vocabular limitat din pacate. E un defect al meu, la care lucrez mereu sa il aduc la stadiu de calitate. Dar urasc oamenii care nu inteleg sensul cuvintelor, care folosesc mii de cuvinte pentru a transmite nimic. Imi este si greu sa scriu despre asta, dar trebuie sa o fac, pentru ca ma supara prea mult aceasta impertinenta  a unora de a arunca cuvintele fara a le gandi, fara a le simti, fara a le sti.

     Poate vi s-a intamplat de multe ori sa aveti amici care vorbesc doar ca le place sa-si auda vocea, nu pentru ca au ceva de transmis, sau pe de alta parte, poate ati cunoscut oameni care stau enigmatici intr-un colt de camera si urmaresc totul, fara a spune nimic. 

  Ei bine, eu fug de aceste categorii de oameni cat pot de tare. Nu-mi place sa stiu ca unul dintre amicii mei sta linistit, fumand o tigara apatic, si bea o bere calda, fara a face conversatie, ci doar studiaza pe fiecare ... e genul de om de care fug din prima, fara sa ma uit inapoi, nu l-as accepta in grupul meu de amici de fapt, pentru ca ma sperie, pentru ca sub acea masca de indiferenta clocoteste un nebun, un maniac, un om periculos. Poate suna dur, dar asta e realitatea. 

   De altfel nu-mi place sa stiu ca am oameni pe langa mine care arunca cuvintele, doar ca au vazut ei undeva pe cineva facand la fel, si li se pare cool. Oamenii care lauda in continuu, care folosesc mii de diminutive, doar, doar sa  impresioneaze....si de ei fug. 

   Mai rau este cand abia ai cunoscut un om si el vine cu o lista interminabila de diminutinve gen: scumpico. frumusico, simpatico, co, co, co, sufletel ??????? pe buneeeee!!!!!??????  deja simt ca trebuie sa ma ascund. Cum poti sa folosesti astfel de cuvinte cu un om pe care nici nu-l cunosti? Poate baietilor li se pare un mod frumos de a *agata* asa fetele, dar mie personal mi se pare ca isi arata *cartea de vizita* prea devreme si direct, o carte de vizita pe care o arunc la gunoi pe urma. 

     Deci ca sa ma fac inteleasa, cand dintr-un grup de oameni unul vine si incearca sa ma impresioneze cu * ce faci frumusico, dragutico?*, deja in mintea mea toate *beculetele* de avertizare se aprind, si desi el vorbeste, eu nu mai ascult nimic din ce mi se spune, nu ma mai intereseaza nimic din toata conversatia si nici nu ma va interesa prea curand.

    Poate am inceput sa urasc diminutivele inca din liceu, cand la ora de biologie  profesoara incepea * deschideti caietelele si notati cu creionasul .....* , sau poate sunt genul de om pragmatic si realist, care prefer faptele si nu cuvintele. 

   Da- recunosc, imi este greu sa laud pe cineva, sau mai bine spus rareori o fac, dar atunci o fac pentru ca acea persoana chiar merita lauda mea,  nu-mi place sa fiu lingusitoare si detest pe cei care o fac, sunt cel mai mare critic al meu, nu spun * te iubesc* ca pe * buna ziua*,  si nici nu astept sa mi se spuna. 

   Singurele persoane care pot folosi diminutive si cuvinte de alint cu mine, sunt cei care chiar ma cunosc, si familia, pe ei nu o sa ma supar niciodata daca fac asta , pentru ca stiu ca ceea ce au spus a fost si simtit in sufletul lor.

   Nu vreau sa par rea....dar ma deranjeaza ca unii cred ca diminutivele sunt fundamentul unei relatii...fie ea si de amicitie. Nu cuvintele conteaza - ci faptele, daca tu iti vinzi cuvintele asa usor,  inseamna ca doar atat ai de oferit, doar cuvinte, iar eu nu pun accent pe ele.

     Orice tip de relatie, amicitie, love, colegialitate, profesionala, etc etc, se bazeaza in primul rand pe : incredere dobandita prin fapte, respect datorat bunului simt si seriozitate, iar in toate astea cuvintele au rol de legatura, adica un rol secundar nu unul principal. 

  Si da- urasc diminutivele utilizate in mod excesiv.

Iar la final o poezie pe care o iubesc, * Criticilor mei* de Mihai Eminescu 

Multe flori sunt, dar puţine

Rod în lume o să poarte,

Toate bat la poarta vieţii,

Dar se scutur multe moarte.

E uşor a scrie versuri

Când nimic nu ai a spune,

Înşirând cuvinte goale

Ce din coadă au să sune.

Dar când inima-ţi frământă

Doruri vii şi patimi multe,

Ş-a lor glasuri a ta minte

Stă pe toate să le-asculte,

Ca şi flori în poarta vieţii

Bat la porţile gândirii,

Toate cer intrare-n lume,

Cer veştmintele vorbirii.

Pentru-a tale proprii patimi,

Pentru propria-ţi viaţă,

Unde ai judecătorii,

Ne'nduraţii ochi de gheaţă?

Ah! atuncea ţi se pare

Că pe cap îţi cade cerul:

Unde vei găsi cuvântul

Ce exprimă adevărul?

Critici voi, cu flori deşerte,

Care roade n-aţi adus -

E uşor a scrie versuri

Când nimic nu aï de spus.

*La urma urmei un text se scrie singur* - L.D. Clement

       Am abandonat ideea de a cauta o fraza perfecta pe net...cine sa o scrie? unde sa o gasesc? Dar revenind la niste carti dragi mie, intr-o zi am avut placuta surpriza sa gasesc ceea ce cautam, si da am uitat de ea, de acea carte frumoasa care citind-o prin *tineretile * mele, nu am fost atunci capabila sa ii inteleg sensul, sa-i inteleg mesajul dincolo de cuvinte. 

    Cand am inceput sa o recitesc ( inca nu am terminat-o de citit :D ), am avut o stare de beatitudine, sau mai exact :)))))...a fost ca si cand cineva mi-ar fi aruncat o galeata de apa rece in fata...si m-am speriat cat de tare ma regasesc in cele scrise acolo, sau poate nu neaparat ma regasesc, dar asa gandesc si eu, asa percep si eu viata, si e frumos sa vezi ca ideile tale despre viata au fost puse pe hartie, atat de armonios, cu mult timp in urma de alti oameni care au trait alte vremuri, alte experiente.  

   O sa va scriu un citat din Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde si o sa-l las pe el de data asta sa scrie pe blogul meu.      Enjoy it!

** - Lord Henry, chiar aveţi o influenţă proastă? Proastă pe cît spune Basil?

- Nu există ceva numit influenţă bună, domnule Gray. Toate tipurile de influenţe sunt imorale - imorale din punct de vedere ştiinţific.

- De ce?

- Pentru că a influenţa pe cineva înseamnă să-i dai propriul suflet. Cel influenţat nu mai gîndeşte cu propriile lui gînduri şi nu mai arde cu propriile-i pasiuni. Pentru el virtuţile nu mai sunt reale. Păcatele, dacă există într-adevăr păcate, sunt împrumutate. 

  El devine ecoul muzicii altcuiva, un actor care joacă un rol ce nu a fost scris pentru el. Scopul vieţii e dezvoltarea sinelui. Atingerea propriei naturi într-un mod perfect - iată pentru ce suntem aici, pe pămînt, fiecare dintre noi. 

   Azi, oamenii se tem de ei înşişi. Au uitat suprema datorie, datoria faţă de sine. Desigur că sunt caritabili. îi hrănesc pe cei flămînzi şi-i îmbracă pe cerşetori. Dar propriile lor suflete sunt flămînde şi sunt goi. Rasei noastre i-a dispărut curajul. Poate că niciodată nu l-am avut. Teroarea de societate, care stă la baza moravurilor, teroarea de Dumnezeu, care este secretul religiei — acestea sunt cele două lucruri care ne guvernează. Şi totuşi...

......................................................................................................................................

-Şi totuşi, continuă lordul Henry, cu vocea lui baritonală, melodioasă şi cu acea mişcare a mîinii, atît de caracteristică, pe care o avea şi în perioada etoniană, cred că omul ar trăi viaţa deplin şi total, dacă ar da formă fiecărui sentiment, expresie fiecărui gînd, realitate fiecărui vis - cred că lumea ar cîştiga un asemenea imbold proaspăt de bucurie încît am uita toate bolile medievismului şi, poate, ne-am întoarce la idealul elen.       Dar celui mai curajos dintre noi îi e frică de el însuşi. Mutilarea, proprie sălbaticului, îşi manifestă supravieţuirea tragică în negarea de sine care ne ruinează vieţile. Suntem pedepsiţi pentru refuzurile noastre.      Fiecare impuls pe care ne străduim să-l sufocăm ne stăruie în minte şi ne otrăveşte. Trupul păcătuieşte o dată şi a isprăvit cu păcatul, pentru că acţiunea este o formă de purificare. Nu rămîne nimic în urmă decît amintirea unei plăceri sau luxul unui regret, Singura modalitate de a scăpa de tentaţie este să-i cedezi. Dacă-i vei rezista, sufletul ţi se va îmbolnăvi de nostalgia unor lucruri pe care şi le-a interzis, de ceea ce legile lui monstruoase au făcut; să apară monstruos şi nelegiuit. 

  S-a spus că marile evenimente ale lumii se petrec în interiorul creierului. în creier, numai în creier se săvîrşesc marile păcate ale lumii ...*

 *****

    Si as putea sa va scriu toata cartea aici, dar poate cu timpul o parte dintre voi o sa o cititi, si o sa descoperiti ceea ce va lipseste, ceea ce nu intelegeti si atunci o sa fiti mai VOI. .

  

    "Moartea nu inseamna nimic, insa a trai infrant si fara glorie inseamna a muri in fiecare zi." -Napoleon Bonaparte

La rascruce de ......ganduri....

    Si cum zilele astea nu prea aveam inspiratie sa scriu ceva pe blog, adica subiecte sunt multe, doar ca m-a cam prins melancolia, si nu vroiam sa-mi stric sirul gandurilor mele melancolice cu vreo postare rautacioasa ( asa cum am cam facut in ultimul timp :D ), ma gandisem sa caut vreo fraza frumoasa pe internet si sa o postez.

    O fraza care nu-mi apartine, dar in care mi-as fi dorit sa ma regasesc, o fraza care ar fi exprimat mai bine ceea ce simteam eu, pentru ca eu uneori sunt incapabila sa ma exprim asa cum mi-as dori ( asta sa ramana intre noi :D). Mi-ar fi placut sa gasesc acea definitie, propozitie, maxima, fraza cum s-o numi ea, care sa reflecte gandurile mele, fara sa fiu nevoita sa mai adaug nici un punct. 

    Dar nu am gasit-o, am inceput sa citesc cateva maxime, cateva citate celebre...dar nici una nu a fost pe gustul meu, sau poate eu nu sunt pe gustul lor, nu ma regaseam in nici una, sau poate nici eu nu stiam cu exactitate dupa ce ma uitam. Ce vroiam sa gasesc? 

Fraza trebuia sa aiba acel ceva care m-ar fi facut sa tresar si sa plang, da...pare comic, imi doream sa plang, pentru ca uneori mai si plangem. 

     Mi-am dat seama ca indiferent cat de mult m-as fi gandit, nu as fi reusit sa scriu o propozitie frumoasa care sa insumeze toate trairile mele. E de ras, sa vezi ca nu esti capabil sa scrii ceva frumos in care nici  tu sa te regasesti, si am fost nevoita sa dau o cautare pe goolge pentru asta. Si chiar eu,cea care critic tot ce mi se pare anormal, sa ma vad in incapacitatea de a nu reusi sa tastez ceva bun?  Rusinica sa-mi fie! 

    Pana o sa pot crea ceva de calitate...m-am pus pe citit...ca doar asa imi mai ridic si eu moralul si-mi imbunatatesc vocabularul, dar nu va ganditi ca m-am apucat sa citesc enciclopedii sau carti de stiinta, ci beletristica :D :P. Cu o cafea langa mine si cu o carte in mana stau si ma * cultiv*, pana imi vin idei noi. :)))

    

     Daca de maine ar disparea toate cartile...m-as apuca de scris eu unele doar, doar sa nu dispara si una din placerile vietii....misterul.

    

   

     

"Pamantul e singurul loc in care se poate crea Paradisul"(O.Paler - "Viata pe un peron")

   Niciodata nu am vorbit despre religie....e un subiect delicat, personal si mereu am crezut ca religia nu trebuie vorbita ci simtita. M-am nascut intr-o familie de ortodocsi 100%,  parintii mei locuiesc intr-o localitate cu populatie predominant catolica. Oarecum sunt invatata cu ambele religii si cu toate astea imi urmez religia mea. Nu judec religia altora, si nu justific in fata nimanui religia mea. 

   Parintii ne-au invatat mereu ca trebuie sa respectam cele 10 porunci, aveam chiar si un ritual sa mergem la biserica in fiecare duminica sau sarbatoare iar cand nu mergeam ne mai puneau sa cititm evanghelia din duminica respectiva din Biblie. 

   Imi placeau slujbele de Prohod, Inviere, Craciun erau mai speciale si sunt mai speciale pentru mine si acum. Niciodata nu am fost obligata sa citesc Biblia, ea trebuie citita atunci cand simti ca o poti intelege si ai timp sa te ocupi cu adevarat de lecturarea ei. Niciodata nu am fost obligata sa tin posturile.....parintii fiind foarte permisivi la acest capitol, mai ales cand eram la scoala mama mereu ne spunea ca scoala ne consuma multa energie si trebuie sa mancam normal daca vrem sa putem invata. In schimb am fost indrumati ca si copii sa invatam rugaciunile : Psalmul 50, Tatal Nostru, Crezul, Visul Maicii Domnului, si alte rugaciuni pentru copii. 

    Dar mai presus de RELIGIE e CREDINTA.....religia e ceva ce nu poti alege, te nasti intr-o religie si trebuie sa o urmezi ca face patre din tine ca individ, in schimb credinta ta o poti influienta.
   NU trebuie confundati acesti doi termeni. 

   Nu trebuie sa-ti schimbi religia daca ceva nu mai merge cum ai vrea, ci credinta ta...adica ceea ce crezi tu ca te face fericit si implinit. E o mare aberatie sa spui ca daca ai trecut la alta Religie gata ai gasit salvarea de care aveai nevoie...complet eronat. In schimb iti pastrezi religia dar te schimbi pe tine, respecti, ajuti, asculti,  etc si o sa fii mai fericit. Cine te opreste pe tine ca individ care ai o religie x: sa fii mai bun, sa nu fii vicios, sa ajuti, sa fii tolerant ? Trebuie sa aderi la o religie ca sa ti se dicteze ce sa faci, pentru ca tu nu esti in stare sa te controlezi si sa ai o viata echilibrata?  

   O sa va povestesc despre bunicul din partea mamei putin. S-a nascut la Dolhasca, de mic copil a venit in zona Iasului cu tatal lui, ulterior a cunoscut-o pe bunica, ea fiind bucatareasa la cantina studenteasca Titu Maiorescu, s-au casatorit si s-au stabilit intr-un satuc Liteni, care pana cand am crescut mi-a fost ca o adoua casa, un loc cald, frumos cu multe amintiri placute. 

   Revenind la bunicul, el a intrat in biserica doar de cateva ori , cand s-a casatorit si cand avea copii mici, isi platea contributia la biserica, primea preotul de sarbatori, a sfintit casa, dar nu era un fanatic al Bisericii ca institutie si a oamenilor care slujesc acolo. Mereu a considerat daca este om cinstit, nu supara, fura, bate, etc, este mai mult decat suficient de crestin. Isi pastra credinta pentru el si nu ii placea sa intre in polemica pe subiecte religioase. Batranii au alt mod de a vedea biserica, trebuie sa recunoastem ca ei neavand alta modalitate de a intra in contact cu alte persoane, gaseau Biserica o scapare, o modalitate de a socializa, un loc unde se adunau oamenii din sat si dupa slujba mai schimbau cateva vorbe, barfe, noutati :D.  De aici si bine cunoscuta intrebare * si cu cine te-ai mai intalnit la Biserica? *. Acelasi lucru se intampla si acum peste tot, dupa slujba cu mic cu mare stau la discutie toti enoriasii.

    Bunicul a fost exemplu cel mai elocvent de om corect, om legist, care nici nu cerea, nici nu dadea ( decat atunci cand considera el ca trebuie sa dea). Copil fiind a fost necajit pentru ca a prins razboiul si a ramas fara mama, si atunci isi dorea ca fiecare sa invete sa se descurce in viata fara sa astepte cu mana intinsa toata ziua. Era dureros de transant uneori, dar niciodata nu isi batea joc de nimeni, ii placea sa fie respectat si sa respecte. Imi amintesc de el cu drag, acum nu mai e printre noi, si o sa-mi fie mereu un exemplu de om care si-a pastrat Credinta cu demnitate. 

  Daca bunicul a fost asa , in familia mea s-a pastrat cam acelasi tipar, aceleasi reguli  iar parintii au incercat mereu sa se adapteze schimbarilor, politice, economice etc, fara sa ne streseze pe noi la capitolul religie.

   Nu pot spune ca ai mei sunt un exemplu de urmat sau nu, e doar valabil familiei mele si pentru mine, iar eu am convingerile mele dupa care ma ghidez,  si repet am fost invatata sa imi SIMT CREDINTA, fara sa sufoc pe nimei cu ea. 

   Nu pot VORBI despre credinta mea...dar consider ca trebuie sa fie respectate niste reguli principiale in orice religie. Mereu mi-am imaginat ca prin religie multi o sa devina mai buni, mai indulgenti, mai darnici, mai ascultatori, mai luminosi, mai calmi, dar din pacate din unii religia scoate ce e mai rau. 

   La ce te ajuta sa te bati cu pumnul in piept ca ai o religie, daca o judeci pe alta?

   La ce te ajuta daca  spui ca esti credincios, dar pe partea cealalta ai fi in stare sa dai in cap cuiva?

   De ce urlii in gura mare ca religia ta e cea mai buna,  daca atunci cand treci pe strada ignori oameni si razi de ei?

 Oare chiar trebuie sa obligi pe ceilalti oameni ca tu ai convingerile cele mai bune si toti trebuie sa ti le urmeze orbeste?

  Ce este mai important Credinta sau Cei care imi transmit credinta? 

  Trebuiesc ei ridicati in rang doar ca ai tu unele beneficii materiale sau mai putin materiale? 

  Daca postezi pe facebook mesaje religioase sau imagini, asta inseamna ca esti  credincios?

  Sau daca nu postez asta inseamna ca nu sunt credincios?

   Plus multe alte intrebari care cu siguranta nu-si vor gasi raspunsul prea curand.

Religia e religie, credinta e credinta, dar ce ne facem cand unii fac unele abateri de la regula mai mult decat ar fi normal?

   Nici o religie NU E DIFERITA de alta, in esenta ele transmit acelasi mesaj, cei care propovaduiesc cuvantul lui Dumnezeu sunt DIFERITI, si putem spune ca o regilie este ok sau nu tocmai datorita acelora care transmit mai departe invataturile crestine. 

  Unii se folosesc de religie  doar ca sa aiba rezultatele dorite, un refugiu sau o scuza, dar nu intotdeauna in sensul bun. Am intalnit oameni care repetau * azi e duminica si nu fac mancare, nu trebuie sa muncim sau sa facem curat, stam si ne rugam*...indiferent ca  in casa e ca la razboi, indiferent ca ne scoatem ochii dupa ce ne rugam ca nu avem ce punem pe masa...dar noi ne facem datoria sa ne rugam. Oare asa ne vrea Dumnezeu?

 Unii iau religia in *brate* si pretind ca sunt ocupati cu studiul ei, sau considera ca asta e menirea lor, doar pentru ca nu au curajul sa infrunte viata, nu au curajul sa aiba deciziile lor...e un ultim refugiu cauzat de nesiguranta, ignoranta  si incompetenta lor. 

  Mai rau unii dintre conationalii nostrii, dupa ce si-au facut veacul prin strainatate, vin in tara si dau la *biserica* sume exorbitante....ca na... nu au mai fost la biserica de multa vreme si vor sa li se ierte pacatele. La nunti, botezuri se intampla la fel, incat daca vrei sa iti crestinezi copilul ai de platit N biruri de parca dupa botez ai primi si o casa drept cadou.  

   Dar cine e de vina in toate astea?????  Chiar noi- care vrem sa ne cumparam iertarea cu bani. Stiu cazuri concrete in care odata ajunsi in tara oamenii merg la biserica si dau 200-300 ron doar asa ca sa ajute biserica. 

Si chiar ajutam? 

  NU..doar ridicam tarifele, si invatam pe altii cu narav. Da, eu sunt constienta ca oricine are nevoie de bani, si orice servicu se plateste, dar ar fi normal sa fie platit functie de posibilitatile fiecariua. 

  Daca banii dati de oameni bisericilor ar fi dati spitalelor, scolilor ....poate astazi am avea spitale de ultima generatie si scoli mai dotate decat laboratoarele N.A.S.A.  

   Daca credinta fiecaruia i-ar invata sa aiba o viata cat mai frumoasa pe pamanat, si sa se ingrijeasca de acele lucruri care fac viata frumoasa: sanatate, educatie, familie, atunci cu siguranta vor avea si o *viata* frumoasa cand vor trece in nefiinta.

     Nu sunt impotriva a da bani la biserica, ci sunt impotriva a fi obligata sa dau bani. Nu ma deranjeaza alte religii, dar ma deranjeaza cand sunt fortata sa cred ca alte religii sunt mai bune decat a mea. Nu ma deranjeaza sa postezi pe facebook mesaje crestine...dar nu fi ipocrit si ma forta sa le accept si eu, iar daca nu le accept sa ma judeci ca nu sunt un om integru sau sunt o * oaie ratacita de turma*.  

     DACA tu esti credincios de ce indraznesi sa ma judeci, sa ma jignesti, sa razi de mine?...nu ar fi mai normal sa ma inveti frumos sa-mi regasesc *calea*,  asta in cazul in care nu trebuie eu sa te invat pe tine. :P:P:P:P:P:P:PP

  "Sufletul meu nu poate gasi o scara catre Rai decat prin frumusetea pamantului."- Michelangelo

"Copilul nu datoreaza parintelui viata, ci cresterea" - N.Iorga

   Si lasandu-mi imaginatia sa zburde libera cateva zile la rand...am incercat sa fiu iar copil, doar uneori cand imi aduc aminte. 

   Cand eram la gradinita imi doream foarte mult sa mai am o sora sau un frate, si cum acolo erau copii de toate varstele,  imi placea sa stau cu cei de la grupa mica ca erau tare scumpi- incat mergeam acasa si o rugam pe mama sa-mi * cumpere o Elena* ca asa se numea fetita cu care ma jucam. Sa-mi cumpere - pentru ca pe la 4 ani pe care ii aveam nu eram la curent cum apar copiii, eu credeam ca ii cumperi de la  magazin.
   Anii au trecut si eu mereu am crezut ca o sa devin educatoar...ce putea fi mai frumos in mintea mea, decat sa ma joc toata ziua cu cei mici sa ii invat poezii si cantecele.  

   Ulterior cand am crescut mereu imi repetam ca eu sunt facuta sa fiu profesor....si ca asta o fi menirea mea, iar nimic nu ma putea abate de la ceea ce-mi doream .
   In timpul scolii am avut multi profesori, o parte dintre ei oameni integrii, care stiau sa-si faca meseria, care te faceau sa iubesti ceea ce ti se preda si o parte dintre ei care efectiv nu ar fi avut ce cauta la catedra. Partea amuzanta este ca mereu mi-am dorit sa devin profesor din cauza acelor profesori care efectiv nu i-as lasa nici macar sa paseasca in curtea unei scoli,  nicidecum in fata unor elevi. Vroiam sa fiu ceea ce nu erau ei, sa le demonstrez ca educatia se poate face si fara sa fii un profesor terorist.
   Ce inseamna educatia cu adevarat????  E un subiect vast care trebuie analizat in amanunt fara sa fie neglijata una din parti.

  In primul rand: Familia este celula de baza a societatii.

     Asta insemnand ca tu ca FAMILIE ai responsabilitati: 

- cand hotarasti sa ai copii,  asta in cazul in care nu hotarasc hormonii pentru tine ( sau soarta asa cum ii numesti tu ), trebuie sa fii capabil sau macar sa incerci pe cat posibil sa oferi copilului/ copiilor tai minimul necesar

- educa-l inca din * frageda pruncie*, fara sa dai vina pe sistem, educatie , luna si stele ca urmasul tau nu a ajuns la nivelul asteptat  de tine.

- implica-l de mic in diferite activitati, nu ii da  totul pe tava, ca o sa creasca ca un parazit fara sa inteleaga ca are si el un rol pe pamant,

- explica-i ca in viata mai trebuie sa si dea, daca vrea sa primesaca si aici nu ma refer la bunuri materiale, ci respect, iubire, intelegere etc

- fa-l sa inteleaga ca a fi politicos/ manierat nu are legatura cu numarul de diplome din dulap, poti fi politicos si daca ai 2 clase

- stabileste-i un program clar, pe care sa-l urmeze macar in proportie de 70%, dar nu uita ca si tu ai programul tau pe care trebuie sa-l respecti, daca tu urmezi programul tau ca parinte si el il va urma pe al lui fara sa obiecteze,

- discuta cu el/ea/ ei orice problema, pe un ton cat se poate de calm, astfel ei vor sti cum sa depasteasca impedimentele care o sa apara in decursul vietii lor de copii/adulti

- explica-i ca pentru a deveni un om *mare* trebuie sa munceasca, sa fie consecvent, serios si nicidecum * mistocar* , * bataus* , * spaima scolii, cartierului, orasului*

- acorda-i timpul necesar, lasa-l sa-ti vorbeasca,  nu il neglija pe motiv ca tu muncesti si esti obosit si nu ai timp de el,

- sustine-ti propriul copil, fara sa il critici in fata vecinilor, rudelor, daca tu ca parinte iti denigrezi copilul sa nu te mire /supere cand si altii din afara familiei o sa o faca,

- nu fa glume de prost gust cu propriul copil,

- urmareste-i activitatea scolara in permanenta * fara sa fii observat* de copil,

- nu fi absurd cu propriul copil, constientizeaza-i inca de mic nivelul lui, si nu-i fa viata calvar ca tu il vrei sa fie geniu cand el nu e capabil nici sa invete 2 versuri dintr-o poezie, nu toti s-au nascut genii- dar trebuie sa primeasca cate o sansa fiecare.

- motiveaza-l sa invete mereu, dar nu uita ca tu ii esti cel mai bun EXEMPLU

- nu fi un parinte stresant mergand zilnic la scoala ca:
      1. faci greata la invatator/ diriginte / profesori daca esti mai omniprezent decat oxigenul. Daca tu te ocupi de el acasa nu e nevoie sa mai vii la scoala...pentru ca se presupune ca i-ai dat deja o educatie buna.
      2. copilul tau va fi tinta colegilor si va fi marginalizat

- explica-i copilului tau ca scoala este un fundament pe care isi va cladi viitorul, iar profesorii au rolul de ghid.

- invata-ti copilul ca a citi o carte nu este o pedeapsa ci o calitate,

-nu-l lasa sa-si piarda zilele si noptile in fata unor aparate cand natura are atatea de oferit.

-  fii pregatit pentru fiecare etapa din evolutia copilului tau, fara sa-l privezi de libertate, amuzament, distractie adecvata varstei lui

- nu il lasa foarte liber  pe motiv ca in familia ta toti sunteti foarte permisivi,

- copilul este ca un *burete*- va avea exact ceea ce ii dai / explici

-ai incredere in copilul tau si lasa-l sa decida pentru el atunci cand stie ca poate sa-si sustina decizia

- nu-ti obliga copilul sa faca ceea ce nu ai fost tu capabil sa faci in adolescenta/ tineretea ta

- trateaza-ti toti copii la fel, nu fa discriminare, nu toti au aceeasi capacitate de reactie dar fiecare are calitatile lui,

- ...... etc ( lista ramane deschisa pentru cei care vor sa mai adauge cateva responsabilitati)

   In contextul in care tu ca familie implicit parinte ai incercat sa bifezi aceste responsabilitati, vei avea parte de niste copii educati, cu principii solide.
                 
                     Acesti copii educati de voi astazi, vor deveni profesorii de maine.

Va mai intrebati de ce educatia este asa cum este ?
Nu va place sistemul educational?
Nu va plac unii profesori?
Nu sunteti multumiti de modul de desfasurare  a unei ore de curs?

Daca la toate intrebarile raspundeti cu NU recititi va rog RESPONSABILITATILE voastre ca parinti.
   In momentul in care tu ca parinte nu ai tinut cont de rolul tau in viata copilului sa nu te mire ca ai sa auzi de profesori care:
- Fac discriminare
- Asteapta * flori, bomboane, traiste*
- Sunt ironici , fac glume de prost gust,
- Sunt violenti,
- Nu-si respecta programul,
- etc
 Categoric ca o sa va intrebati : Ce trebuie facut atunci cand eu imi educ copilul si cu toate astea are un profesor ciudat, nepregatit, rau, ironic, apatic ?????
Raspuns: Incearca sa iei masuri, discuta cu profesorul, cu directorul, inspectoratul , ministerul.

 Dar cel mai bun sfat pe care il pot da in aceasta situatie este tu ca FAMILIE trebuie sa sustii schimbarile care se fac in cadrul sistemului educational. Daca profesorii fac greva ca nu au salarii competitive, iesi in strada si striga cu ei, nu sta in fata TV-ului si te uita. Daca vrei sa ai copiii educati incearca sa nu denigrezi profesorii, sa le judeci actiunile pentru ca frustrarile lor se vor reflecta in educatia copiilor tai.

V-ati gandit vreodata ca a educa copii inseamna, a educa suflete? DA este greu sa educi suflete si nimeni nu apreciaza asta, si de aceea e mai usor doar sa predai fara sa educi .
Ce este de facut cand un profesor muncitor, respectuos, serios are in clasa copii obraznici, needucati?

Daca ar fi sa dau o lege pentru profesori si una pentru parinti:

1: As introduce testarea psihologica in cadrul examenului de titularizare, testare care trebuie facuta ulterior din 3 in 3 ani.
2. As decadea din drepturi pe acei parinti care nu bifeaza responsabilitatile de mai sus, si ca pedeapsa-munca in folosul comunitatii timp de 2 ani de zile. (Va imaginati ca asa ROMANIA ar iesi din criza in doar cateva luni  ????!!! :))))=))) )
 
         Daca ai impresia ca educatia e scumpa, atunci incearca sa vezi cum e ignoranta.                                                                     (Andy McIntyre)

Nimic nu costa mai mult decat nestiinta. (legea lui Moisil)

   

 De multe ori incerc sa inteleg oamenii, dar oare o sa reusesc? Adica uneori mi se pare ca nu o sa reusesc niciodata acest lucru. Cred ca odata cu trecerea timpului trebuie sa crestem ca oameni, sa facem pasi mici, dar siguri catre alt nivel al evolutiei noastre, sa incercam macar sa schimbam lucruri la noi, ca poate odata schimband in noi ceva ceilalti o sa se schimbe in mai bine.   

  Ma doare sa vad ca inca unii se complac in incultura, in nesimtire si plafonare si nu vor sub nici o forma sa faca ceva sa se schimbe.

  Dau un sfat celor care nu stiu sa scrie un mail sau nu stiu sa scrie in general. Cati dintre voi stiu cum trebuie sa arate un mail? 

   Unii dintre internautii mai tineri habar nu au nici sa scrie si eu vreau ca ei sa aiba cunostinte de redactare a unui mail?  Daca e nevoie de asta- o sa incep sa postez in blogul meu astfel de informatii. Admit sa vad greseli de scriere ...na o tasta s-a stricat, te-ai grabit si ai mai *mancat* o litera, dar cand aceste greseli sunt repetate inseamna ca e o problema.

In primul rand in redactarea unui mail- trebuie sa scrii corect:

  Daca nu stiti sa scrieti corect, dupa ce ati scris ceva corectati-va pe GOOGLE (Ctrl C+Ctrl V), si bunul nostru GOOGLE va corecteaza automat. Asta in cazul in care nu aveti incredere in cunostintele voastre. 

- fara prescurtari tampite gen: k , dak, park, vak,  ( puteti folosi cuvintele prescurtate : etc, pt, Dl, Dr. cele care sunt acceptate) . cuvintele prescurtate sunt utilizate cel mai adesea cand va grabiti si nu aveti timp sa scrieti cuvintele intregi sau cand vorbiti cu amicii pe chat, dar NICIODATA cand trimiteti un mail, o scrisoare, in testele de control sau examene. 

- fara inlocuirea unor litere gen:  Am key may tary pryeteny! merew swnt ferikita sy voy fy alatwri de voy!  Care ar fi mai exact motivul pentru care se scrie asa?????

- utilizarea corecta de fiecare data a cratimei: m-am, ti-am, spuneti-mi, n-am, v-am, s-au etc 

Cea mai buna metoda de a verifica daca nu cumva ATI OMIS O CRATIMA este sa cititi cuvintele intregi, sa vedeti daca ele inseamna ceva in limba romana. Spre exemplu, ce inseamna cuvantul SAMI? Este el un cuvant? Sau VAM, sau LEAM????? Pe bune !

-utilizarea corecta a semnelor de punctuatie: (. , ! ? : ; )

  Intr-o zi am fost la bunici cu mama, tata si catelul. Acolo am vazut o floare frumoasa.  

  Bunica m-a intrebat :

- Iti place floarea?

- E foarte frumoasa! am raspuns eu bucuros.

- Poti sa o iei acasa. 

In redactarea unui mail trebuiesc imbinate toate aceste elemente ca sa obtinem un rezultat satisfacator. Mail-ul este scris elevilor in sketch-ul meu ( este mai usor sa facem acest sketch cu elevi, dar postarea este dedicata pentru toate categoriile de varsta)

 ex 1:

 Mereu se trece subiectul  e-mail-ului : VACANTA MARE

Dragi elevi, ( titlul)

  Conducerea scolii  Xyz doreste sa va aduca la cunostinta, ca VACANTA MARE va fi de trei luni in aceasta vara. Astfel veti avea timp sa mai studiati ceva romana, ca sa va imbunatatiti cunostintele.

  Va recomadam cu mare drag sa mai cititi si altceva in afara de mesajele de pe facebook sau telefon, ceva care sa aiba de preferat intre 200-300 pagini, stim ca sunt multe pagini dar poate asa o sa reusiti sa mai adaugati cateva cuvinte noi in vocabularul dumneavoastra vast.  Nu va speriati 200-300 pagini in trei luni de vacanta, nu pe zi, nu dorim sa veniti prea obositi in noul an scolar, sau sa faceti scurt circuit din cauza cititului. 

 Va multumim pentru intelegre si va dorim o vacanta cat mai productiva! ( continutul )

Cu stima, 

Scoala Xyz ( semnatura)

ex 2:

subiect: Rezumat- Ionica la scaldat, 

Draga Lenuta, 

  Vara aceasta am fost foarte ocupata sa citesc cea mai mare carte care exista pe pamant* Ionica la scaldat*.  Sa stii fata ca mi-au trebuit 2 luni sa o citesc ca are 200 pagini, mai mult decat mesajele trimise de Vasilica in timpul orelor,  si inca o luna sa fac un rezumat de 2 pagini. 

  M-a obosit atat de mult cartea asta incat mama imi aducea mereu limonada si inghetata, ca parca simteam ca ma sufoc de la atata citit. Noroc ca tata a pus calculatorul cel nou in camera mea, ca si-a dat seama saracul ca ziua sunt ocupata cu cititul si abia seara intram pe net sau Facebook. 

  Ma bucur ca am terminat tema asta, si cum toata vara am fost asa ocupata nu am mai avut timp sa vin pe la tine, dar curand o sa ne vedem la scoala.  Iti trimit si tie rezumatul  si sa-mi spui cum ti se pare, daca nu e bun sa stii ca nu mai am timp sa-l refac. 

O zi frumoasa! 

Alinuta

 "Daca teoria mea nu corespunde faptelor, cu atat mai rau pentru fapte." - Martin Hegel

  

   Lecturare placuta!  :))))):)))))

P.S, Am avut onoarea sa primesc un mail de la secretara unei scoli, despre o suma de bani care trebuia sa-mi fie restituita. Un mail care nu indeplinea nici pe departe cerintele de mai sus, asta e tot ce am primit, 4 randuri insirate.

*ai si u de luat.

ai o suma la d-na director si una la mine

ai un nr. de cont?

unde sa iti pun banii?*

 Si cum se face ca unele pot avea functia de secretara, cand nici nu stiu sa redactezi un mail?????

Sweet karma don't hit me!!!

        Si cum de dimineata am ceva probleme cu Facebook-ul :)) si nu ma pot loga ( o fi Karma, ca am fost rea cu utilizatorii lui ieri in postarea mea, si-mi trage azi o palma- ca sa nu mai fiu asa acida) , nu pot decat sa postez pe blog -ca ultima forma de socializare.  

     Nu ca deja mint- sunt inca fidela batranului Yahoo si in lista mea de messanger am o parte din oamnii dragi mie cu care inca tin legatura asa ca nu blog-ul este singurul loc in care socializez. 

    Avand in vedere ca nu primesc nici un feed-back de la cititorii mei nu pot spune ca aici socializez, ci imi insir cateva dintre gandurile mele  care ma framanta peste noapte =))). Un fel de jurnal- desi niciodata nu am avut un jurnal. 

    Si intre timp cat cei de la facebook mi-au promis ca o sa remedieze problema contului meu ascult ceva muzica  care vine si bate iar spusele mele de ieri :))))  

    Imi place foarte mult noul concept / stil muzical -care este de cativa ani la noi in tara gen Argatu, Subcarpatii, care imbina mai multe stiluri muzicale, predomniant Rap-up si prea-iubitul nostru Folclor, pentru ca intamplator sau nu eu le iubesc pe amandoua. Tin minte si acum cum in fiecare seara parintii mei ascultau la radio Iasi programul de muzica populara prin Neolitic cand nu prea aveam noi sute de posturi tv sau radio. 

 Trebuie sa precizez, ca imi place melodia asta foarte mult - doar ca eu sunt de parere ca NOROCUL ni-l facem noi, tine de noi ceea ce vrem de la viata. Asa ca *thumb up* Argatu.

         "Mintile sunt ca parasutele. Functioneaza doar cind sunt deschise." - Sir James Dewar

"Pastreaza-ti iluziile; dupa ce ti s-au spulberat mai poti sa existi, dar nu sa traiesti" - Mark Twain

    Inca nu pot spune ca m-am acomodat cu adevarat cu retelele de socializare....sau poate nu le inteleg eu rolul asa cum ar trebui. Acum toti am uitat de Hi5 ....deja e de domeniul paleoliticului pentru unii, adolescentii nici nu stiu de existenta lui si e greu sa ii spui unui copil ca Hi5 este * fratele* mai mare a prea-iubitului Facebook e ca si cum ai incerca sa ii explici unui rap-er despre folclorul romanesc :))). 

    Si cum toti avem acum cont pe facebook ( sau aproape toti , ca unii inca evita aceasta forma virtuala de socializare) incercam cu mic cu mare sa postam poze , activitati , locuri pe care le vizitam etc ca sa vada multitudinea noastra de prieteni virtuali cum ne ocupam noi timpul liber. 

   A ajuns chiar facebook-ul sa fie agenda personala a unora, unde fac notite, comentarii, doar-doar sa nu uite  ei sau amicii lor ce au de facut intr-o zi sau saptamana si mai mereu vedem status-uri de genul * VACANTA  in 5 zile* , rezervare la SPA in 3 ore * , LUNCH cu fetele la N local in 2 ore*. 

  E frumos sa vedem ca unii dintre prietenii nostri au o viata atat de activa si interesanta, dar personal unele din activitatile postate de altii mi se par normale si nu e corect sa anunt jumate de Romanie ca eu am mancat azi la pranz, sau ca am baut o bere la PUB-ul X, sau ca am vizitat parcul, muzeul, palatul Y,Z, W...ca e ridicol.

     De ce daca esti la cinema , trebuie sa stie toata lumea unde esti ? te uiti la film sau esti pe facebook? De ce daca esti la pranz cu amicii trebuie sa stie toata lumea ca tu mananci ? Vrei ca amicii tai din lista sa intre pe site-ul restaurantului sa vada ce pret are mancarea , ca sa faca un calcul al bugetului tau ? 

    Haideti sa redefinim Facebook-ul care initial era site de socializare- acum a ajuns un site in care fiecare vrea sa se laude , sa-si arate bunurile materiale, unde fiecare vrea sa posteze viata lor intr-o alta lumina decat cea adevarata, ca sa * crape* vecinul, amicul, matusa, verisoara, ex-ul de ciuda  ca tu esti cool si ei nu. 

   Sa facem un sketch la o zi normala din viata unei familii vs Facebook: el , ea si copilul/ copii dupa plac, ies din casa dupa o saptamana in care el a mers zilnic la munca, ea a mers la munca , copii au fost la scoala. El in fiecare seara vine acasa apatic- are o cina normala cu familia, copii se cearta pe rupte mai mai sa-si scoata ochii, ea -plictisita si obosita de munca de acasa si servici.

    Dupa o saptamana in care au dus o viata banala si plictisita se hotarasc duminica sa mearga la amicii lor din cartierul Y sa le dea o suma de bani imprumutata inapoi, in drum spre amici , vor sa mearga la baie, cea mai aproape baie e cea de la Mcdonalds....se opresc acolo, dar nu pot folosi baia fara sa nu comande ceva, asa ca parintii isi comada o apa plata , si la copii niste cartofi prajiti pe care trebuie sa ii imparta cu o sticla de suc. Cat timp mananca copiosul ospat si folosesc baia - imortalizeaza pretioasele momente cu telefonul mobil. 

   Tot in drum spre casa amicilor trec le langa parc unde se opresc sa fumeze o tigara si lasa copii sa se joace pentru cateva minute - dar automat momentele trebuiesc imortalizate cu telefonul. Aproape de casa amicilor se afla o casa memoriala- se opresc in fata portii si pac pac cateva poze cu poarta si gardul. In sfarsit au ajuns la amici , bat la usa, amicii si mai apatici decat vizitatorii, le deschid usa si ii invita la o cana de ceai sau o cafea si cativa biscuiti digestivi, dar si aceste momente trebuiesc imortalizate. Categoric cand datoria este restituita aia nu este imortalizata. Dupa o ora cu amicii la un pahar cu apa plata dragii nostrii vizitatori pleca acasa. 

   Cand ajung acasa primul lucru pe care il fac este sa posteze pozele din telefon pe facebook cu titlurile de rigoare * O zi minunata cu familia* * Lunch cu familia la Mcdonalds* * Momente frumoase cu copii in parc* *Vizita la Casa memoriala Y* * Cina cu amicii *...toata lumea incepe sa dea like, si sa comenteze,  personajele noastre si-au creat familia perfecta pe internet, iar daca mai apar si comentariile in alta limba, desi toti amicii din lista sunt romani totul e la superlativ. 

    Dupa ce inchid facebook-ul se intorc la viata lor adevarata , unde el sta in chiloti cu o bere in mana si se uita la televizor, copii se bat ca nu stiu cum sa imparta o jucarie, iar ea se uita la frigiderul gol gandindu-se ce o sa faca de mancare.

   Este doar un exemplu din viata unei familii, care din pacate este cat se poate de des intalnit si real. Unde unii dintre utilizatorii facebook-ului isi creaza o alta realitate, o alta viata, familia perfecta doar ca sa para cineva in fata unor prieteni. 

  Si uite asa pot spune ca multumesc cu adevarat Facebook-ului ca pot dezactiva ceea ce posteaza unii dintre internauti, astfel nu-mi apar toate activitati lor zilnice pe pagina mea. 

                      "Cand uiti de propriile tale defecte devii mandru" - Democrit