Have fun.....:))

Postez aceasta melodie, care spre nefericirea noastra reflecta realitatea si modul in care suntem vazuti de altii. Daca postam o melodie cenzurata nu ar fi avut acelasi efect. Have fun.

Ceva nou....

In luna iulie am terminat ceea ce se numea master......da amintiri placute si mai putin placute....dar mereu trebuie sa vedem partea plina a paharului...doar ca eu nu beau si nu stiu la a cui pahar sa ma uit.:)). Dupa terminarea studiilor...mi-am incercat norocul in frumosul Iasi, si am cautat un job adecvat sezonului estival :))...dar nici ca vanzatoare nu m-am putut angaja...ca aveam prea multe diplome. Desi eu le spuneam angajatorilor ca eu am absolvit doar liceul...dar cei de la facultatea de Geografie mi-au facut cadou niste diplome..si acum ca le-am primit cadou ce sa fac..sa le dau la gunoi?  Deci dupa zeci de ziare cumparate, dupa zeci de CV-uri depuse nu m-a sunat prea multa lume...sau cei care m-au sunat m-au chemat la 3 interviuri de parca ma angajam la N.A.S.A. Si dupa al treilea interviu care a tinut 2 ore si-au dat seama ca nu corespund cerintelor. Asa ca vazandu-ma foarte aprecita de conantionalii mei  am decis sa interup cautarile ...ca  ma saturasem de privirile ciudate ale angajatorilor si de vesnica intrebare " da nu ti-ai gasit de munca in domeniul tau?", de parca le-am cerut lor parerea. Nu stiu ce este asa greu de inteles ca daca ma interesez de un job....inseamna ca il vreau...si nu conteaza ca am niste acte in dulap.

Am hotarat ca e bine sa intrerup cautarile pe meleagurile tarii...si m-am orientat catre alte meleaguri...care la televizor si in carti par niste locuri superbe cu oameni manierati, evoluati din toate punctele de vedere. Si asa uite-ma pe mine in avion cu destinatia Anglia, mai exact frumosul Winchester ( care pe buna dreptate e frumos), doar ca oamenii sunt reci, distanti, egoisti. Care cred  ca daca apasa pe buton lumea se invarte asa cum vor ei si obtin tot ce doresc daca arata cardul.
 Dar trecand peste toate neplacerile...tind sa cred ca este un inceput...o alta etapa din viata mea de calator..............

Realitatea....

    Mereu ne credem invincibili, rezistenti, puternici, dar vine un moment cand ne dam seama ca suntem foarte slabi, foarte expusi, foarte sensibili si oricat am vrea sa negam toate astea in fata altora.....cand inchidem usa casei noastre suntem doar noi cu gandurile noastre, cu sentimentele noastre, cu temerile noastre.....suntem doar noi si nimeni nu ne cunoaste cu adevarat. 

     Poate parea trist, dar cred ca nu este trist pentru ca avem nevoie sa pastram ceva pentru noi, sa pastram o parte pentru copilul din noi, pentru indragostitul din noi, pentru noi si atat.