joi, 26 mai 2011

Coffee..

                 „Cafeaua este cel mai de încredere partener, te trezeşte în fiecare dimineaţă, te ascultă când eşti supărat, îţi este alături când eşti obosit, te încurajează să continui chiar dacă alţii nu cred că poţi, te susţine când eşti nervos şi stresat....şi nu cere nimic.” NU?:):)
P.S. Pentru cei care consideră cafeaua un viciu dăunător, ea  nu este mai periculoasă faţă de alcool sau carne. :):)

joi, 19 mai 2011

"Totdeauna m-a obosit vacarmul, dar pustiul mă oboseşte şi mai mult."

           Cu cât cunosc mai mulţi oameni cu atât îmi este mai uşor să comunic, să-mi spun părerea....aşa credeam până mai ieri. Dar azi spun: cu cât cunosc mai mulţi oameni, cu atât îmi este mai greu să comunic, cu cât vorbesc mai mult îmi dau seama că nimeni nu ascultă. Paradoxal cu cât cunosc mai mulţi oameni, cu atât nu mă  mai cunosc pe mine, mă pierd în gândurile, în idealurile altora, mă copleşesc problemele lor şi uit de mine.
    Singurul avantaj pe care îl ai când cunoşti mai mulţi oameni este acela că poţi să-i "citeşti" repede, doar din priviri, doar din gesturi fără să fie nevoie de prea multe cuvinte. 
   
 

         

sâmbătă, 14 mai 2011

Our life.

             E ciudat cum viaţa asta a noastră poate fi schimbată aşa repede doar cu un cuvânt, cu un zâmbet, cu o privire şi ne trezim în faţa faptului împlinit fără să ne dăm seama când s-au întâmplat toate şi cine e responsabil? E ciuadat că oricât am vrea noi să nu se întâmple ceva...tot se întâmplă, că oricât ne-am dori să fim raţionali tot ne lăsăm duşi de gânduri, de val şi mereu ne gândim "cum ar fi fost dacă ar fi/ dacă n-ar fi?". Mereu ezităm din teama să nu greşim, să nu fim înţeleşi greşit, să nu fim criticaţi şi ne dăm seama într-un final că treabuia să facem exact cum simţim noi....  nu ceilalţi.
        Dar ce facem în momentul în care nu mai putem da timpul înapoi? Ce e de făcut când îţi dai seama că puteai să spui ceva şi nu ai spus? Cum poţi repara o greşeală? Cum poţi să mai speri...când ai pierdut şansa?
        Suntem foarte complicaţi noi oamenii şi deşi credem că suntem evoluaţi, nu ştim să socializăm, nu ştim să spunem ce credem, nu ştim să recunoaştem ce simţim din teama de a nu suferi.

luni, 9 mai 2011

Îmi e dor.....

                              ....................................îmi e dor.......................doar atat.

joi, 5 mai 2011

Doar noi……..


           " NOI cei născuţi la începutul anilor 60, 70 şi cei născuţi în anii 80, vedem acum în anul 2011 cum casa părinţilor noştri este de 50 de ori mai scumpă decât atunci cand au cumparat-o şi realizăm că noi o să plătim pentru casele noastre în jur de 50 de ani.
Avem amintiri despre primii paşi pe lună, despre razboaie sangeroase, avem cultură generală, pentru că asta însemna ceva o dată.
            Suntem ultima generaţie care a jucat "De-a v-aţi ascunselea" , "Castel", "Raţele şi vânătorii", "Ţară, ţară , vrem ostaşi", "De-a prinselea"," Sticluţa cu otravă", "Pac Pac", "Hoţii şi vardiştii", ultimii care au strigat "Un doi trei la perete stai", ultimii care au folosit telefoanele cu fise, dar primii care am facut petreceri video (închiriam un video şi stăteam să ne uităm la filme 2 zile închişi în casă), primii care am vazut desene animate color, primii care am renunţat la casete audio şi le-am înlocuit cu CD-uri.
            Noi am purtat jeansi elastici, pantaloni evazaţi, geci de blugi de la turci, iar cine avea firme gen Lee sau Puma era deja lider de gaşcă.
Noi nu am dat examene de Capacitate, nu am dat teste grile la admitere.
Noi am fost ultimii "Şoimi ai Patriei" şi ultimii "Pioneri".
            La grădiniţă am învăţat poezii în româneşte, nu în engleza...Şi am cântat MULŢI
ANI TRĂIASCĂ nu HAPPY BIRTHDAY la aniversări.
Am sorbit din ochi Sclava Isaura, Beverly Hills, Twin Peaks , Dallas .. şi cine zice că nu s-a uitat ori minte ori nu avea încă televizor.
            Reclamele de pe posturile străine ne înnebuneau, şi abia aşteptam să vină şi la noi îngheţata Magnum, sau puştile alea absolut superbe cu apă. Între timp, ne consolam cu Tango cu vanilie şi ciocolată şi clasicele bidoane umplute cu apă de la robinet, care turnate în cap ne provocau pneumonii.
   Şi uite un motiv bun să nu mergem la şcoală.
Noi am ascultat şi Metallica, şi Ace of Base, şi DJ Bobo, şi Michael Jackson, şi Backstreet Boys şi Take That, şi încă nu auzisem de manele, singurele melodii de joc fiind horele la chefuri, la care nimeni nu ştia paşii, dar toţi dansam!
            Dar spre deosebire de copii din ziua de azi, am auzit atât de Led Zeppelin, Deep Purple, Abba şi de Queen, cât şi de noile nume gen 50 Cent şi Britney Spears.
Am citit "Licurici", "Pif", Cireşarii, şi am băut Cico şi Zmeurata şi ni s-a parut ceva  extraordinar cand au aparut primele sucuri "de la TEC " fără să ne fie teama că "au prea multe E-uri", iar la şcoală beam toată clasa dintr-o sticlă de suc fără teama de viruşi.
            Noi am băut prima Coca-Cola la sticlă şi am descoperit internetul. Noi nu ne dădeam bip-uri, ne fluieram să ieşim afară, noi nu aveam dolby surround system, tăceam toţi ca să auzim acţiunea filmului, nu aveam Nintendo sau Playstation ci jocuri tetris de care ne plictiseam la o lună după ce le cumpăram şi le uitam pe dulap, pline de praf.
            Abia aşteptam la chefuri sa jucam "Fântâniţa", sau "Flori, fete sau băieţi", sau "Adevar sau Provocare", sau orice ne dadea un pretext să "pupam pe gură" pe cine "iubeam"..
            Noi suntem cei care încă au mai "cerut prietenia", care încă roşeam la cuvantul "sex", care am completat mii de oracole, sperând că persoana iubită va citi acolo unde scrie "De cine îţi place?" că ne place de el/ea.
            Este uimitor că încă mai suntem în viaţă, pentru că noi am mers cu bicicleta fără cască, genunchiere şi cotiere, nu am avut scaune speciale în maşini, nu am aruncat la gunoi bomboanele care ne cădeau din greşeală pe jos, nu am avut pastile cu capac special să nu fie desfăcute de copii, nu ne-am spălat pe mâini după ce ne-am jucat cu toţi câinii şi toate pisicile din cartier, nu am ţinut cont de câte lipide şi glucide mâncam, părinţii noştri nu au "child proof the house", ne-au trimis să cumpărăm bere şi vin de la alimentară, şi câte un pachet de ţigări de la tutungerie.
            Noi am auzit cum s-a tras la Revoluţie , noi am fost martorii a trei schimbări de bancnote şi monede, noi am râs la bancurile cu Bulă, pe care le-a compus cumplita Securitate, contemporană nouă. Noi am fost primii care au auzit-o pe Andreea Esca la Pro TV , noi suntem cei care mai ţinem minte emisiunea "Feriţi-vă de măgăruş".
            Suntem o generaţie de învingători, de visători, de "first-timers" ... Dar suntem şi generaţia care vede limpede cum ne pierdem ţara , iar duşmanul este din interior şi nu de afară... Noi suntem ultima genaraţie de sacrificiu a lui Ceausescu şi prima de după Revoluţie. Noi am pierdut de două ori, şi atunci, şi acum.
     Azi, suntem la fel de săraci, dar am devenit liberi! Ce putem face azi cu libertatea?? ??
Atât: să ne opunem manelizării programate a României!”
  ( "Scrierea" de sus nu-mi aparţine, dar este descris atât de frumos ceea ce am trăit unii dintre noi încât nu m-am putut abţine sa nu o postez pe blog fiind sigură că mulţi se regăsesc în aceste cuvinte.)