Sâmbăta care a trecut...9.04.2011... am avut parte de cea mai interesantă aplicaţie de teren din 4 ani şi ceva de când sunt învăţăcel în minunatul târg a lui Creangă şi Eminescu.
Am avut onoarea să merg pe meleagurile patriei, să simt cu adevarat aerul curat din frumosul Vaslui, să văd cel mai minunat lan de grâu, dar cel mai mult m-au impresionat ravenele şi culturile în fâşii cu benzi înierbate.....o adevărată plăcere pe care am trăit-o peste 50 de masteranzi dornici de cunoaştere îndrumaţi de un onorabil profesor.
Şi ca să nu mai lungesc vorba prea mult am să încerc să rezum în câteva fraze expediţia de sâmbătă, spun expediţie pentru că a semănat cu adevărat cu acele expediţii din faimoşii munţi ai lumii.:)):)), deşi noi am fost doar în Podişul Central Moldovenesc (P.C.M pentru cunoscătorii de la R.N.A.T).
Ştiam de la bun început că trebuie să avem o ţinută lejeră şi pantofi comozi, dar cu toate astea trebuia să fim îmbrăcaţi mai gros că ştiam de vineri că o să fie vânt şi posibile precipitaţii. Şi uite-ne pe noi la ora 7:30 îmbarcaţi într-un autocar, cu haine corespunzătoare şi cu nelipsitul caiet pentru notiţe şi pixuri (cine nu le avea la el ...cobora frumos din autocar şi mergea în aplicaţie anul viitor =)), cu pacheţelul în gentuţă şi sticluţa de apă, pentru că nu se facea oprire pe traseu la "fiecare bar".
Plecarea s-a făcut din faţa corpului B, şi încet, încet am ieşit din Iaşi către cel mai frumos judeţ din România, unde întâlnim cele mai frumoase ravene de pe tot Globul, unde procesele geomorfologice ne-au întâmpinat cu braţele deschise.
Ca prim obiectiv al aplicaţiei noastre a fost B.H. Pârâul Racului, urmat de B.H. Valea Fereşti unde noi am avut onoarea să coborâm din autocar şi să mergem de-a lungul B.H. Sărata care traversează satul Fereşti. Având în vedere că aceasta a fost prima noastră oprire după ce am călătorit o oră şi ceva, mulţi dintre noi simţeam nevoia să avem câteva momente de fericire deplină, doar că la sfatul dl profesor ( "vreţi să mergeţi în locul ăla infect? păi nu ştiţi câţi microbi sunt acolo, mai bine mai aşteptaţi măi tată până ajungeţi într-o ravenă curată şi frumoasă") ne-am lipsit de această plăcere.
Am specificat mai sus că ştiam de vineri că o să fie vreme rea, doar că nu ştiam cât de rea o să fie, dar sâmbătă am aflat din păcate, ştiu că am văzut pe un amărât de site că vântul o să fie cam 40-50 km/h, doar că situaţia pe teren a fost alta.
Din B.H Fereşti a început adevărata expediţie, până la bazinul Telejna, nu ştiu exact câţi km, ştiu doar că am mers cam 3 ore (mai mult sau mai puţin), pe dealuri şi văi, însoţiţi de nelipsitul vânt care uneori aveam impresia că depăşeşte 120km/h. Toţi eram înfriguraţi, unii chiar îngheţaţi :)), dar nu mai era cale de întoarcere, trebuia să continuăm să mergem deoarece autocarul ne aştepta în Telejna.:D:D, fără măcar să avem unde să ne oprim să ne mai dezgheţăm.
Toţi ne imaginam cele mai fierbinţi momente alături de o cafea, de un ceai, de un capuchino, în mintea noastră era un adevărat dezmăţ dat de o cană cu cafea. Unele din cele mai frumose momente din această expediţie, sau mai bine spus cel mai mare avantaj al acestei călătorii, pe care toţi l-am apreciat la justa lui valoare, a fost faptul ca toţi am beneficiat de tratamente faciale cu argilă cu rol exfoliant, anti-rid şi anti-acneic, dar spre marea noastră surprindere am beneficiat şi de tratament intern cu argilă pentru plămâni, bănuiesc că era vreo ofertă ceva de genu:)), iar ca bonus un extra-volum la păr în stil afro care ar fi pus în inferioritate şi cel mai bun fixativ de la Taft. După ce ne-am făcut aceste tratamente, am ajuns în B.H. Telejna acolo am avut parte de un ospăţ pe cinste, fiecare s-a aşezat pe unde a apucat şi a mâncat ce a avut, adică mai bine spus ne-am încărcat bateriile pentru ce a urmat.
Ajunşi la autocar, ne-am ocupat locurile şi am stat tăcuţi, până ne-am mai dezmorţit, ascultând muzică în surdină (uneori), dar şi descrierile făcute de dl profesor despre localităţile prin care treceam ( de cele mai multe ori). Totul părea ok şi noi eram bucuroşi că nu mai suntem nevoiţi să mergem prin vânt pe terenuri arate sau accidentate. Dar bucuria a luat sfârşit când am ajuns pe o porţiune de "autostradă" din Drăgeşti, această autostradă era din pământ, ca toate autostrăzile din România :)), iar autocarul dansa cu noi, încât ne gândeam dacă vom ajunge acasă întregi.
Punctul culminant din întreaga noastră călătorie a fost atins în această minunată localitate Drăgeşti, când pentru a evita o "imperfecţiune" din autostradă :)), care ar fi avariat foarte tare autocarul, am ajuns să mergem pe un şes îmbibat cu apă [autocarul are câteva tone plus peste 50 studenţi =))]. Momentele care au urmat au fost de delir maxim din partea tuturor, deoarece roţile autocarului au intrat în pământul moale ca aluatul. Toţi împingeam la autocar ( când din faţă ......când din spate ), cineva a fugit în sat după un tractor (satul fiind la 1,5-2 km de unde am ancorat noi fără să vrem), nervi, înjurături şi iar nervi la gândul că o să rămânem acolo peste noapte (având în vedere că şi norii ne sugerau o ploaie pe cinste :)):)):))..) . Dar spre marea noastră bucurie am reuşit să scoatem autocarul de pe acel şes...înapoi pe "autostradă" şi iată-ne iar în autocar cu gândul la casă, la o cafea, o baie fierbinte...etc.
Părăsind judeţul Vaslui, toţi ne bucuram că ajungem acasă, că o să se termine acea "minunată" zi şi nu o să mai fim nevoiţi să îndurăm frigul, dar cum noi aveam ca obiectiv final B.H. Scobâlţeni de lângă Podul Iloaiei, nu puteam pleca acasă fără să nu-l vizităm. Aşa că, fără să mai obiectăm ceva, am ajuns la acel minunat bazin, mai exact am urcat pe un versant unde cândva a fost o livadă, şi ajunşi pe deal am notat căteva idei despre bazin ( vântul era atât de puternic încât nici nu puteam auzi la mai puţin de 1 metru explicaţiile date de dl profesor, dar nu mai contează), după care am coborât înapoi la autocar.
Din Podu Iloaiei ne-am îndreptat spre minunatul nostru Iaşi, care mi s-a părut mai minunat ca niciodată, oprirea finală fiind în faţa corpului A, de aici fiecare îndreptându-se către casă.
Această superbă aplicaţie a avut şi repercursiuni asupra unora dintre noi, manifestându-se prin intense dureri de toate cele, stări de ameţeală, care pe unii nu i-au părăsit nici în acest moment din păcate.
