Pe scena vieţii......

        Nu am mai scris de ceva vreme.....am fost cam ocupată:),  dar am să încerc să mă revanşez acum.

     Am să vorbesc despre cât de superficiali suntem şi cât de mult ne neglijăm viaţa. Mereu au prioritate alte lucruri fără să ţinem cont că timpul este ireversibil şi că uneori este bine să spui stop acelor  lucruri şi să te ocupi de tine. Poate pare un moft, poate pare că exagerez...dar uneori uităm să ne bucurăm de propria viaţă.

    De când ne naştem suntem programaţi să urmăm un curs prestabilit de părinţi, de societate. Să mergi la gradiniţă, să mergi la şcoală, să urmezi o facultate, un master, un doctorat , încă alte 3 facultăţi, să faci un curs de perfecţionare, să ai un atestat de limbi străine, altul de operare PC şi lista poate continua încă vreo câteva pagini bune.

   Dar din păcate toate astea nu ne fac mai împliniţi , sau mai fericiţi (  poate doar aparent ) şi se întâmplă să ajungi acasă după o zi de muncă şi singurul lucru pe care să ti-l doreşti este un loc unde să te odihneşti, unde să simţi ca aparţii cu adevărat.

  Viaţa întreagă este o competiţie, un maraton în care mereu te uiţi la alţii ce fac , la cât câştigă ei, la cum se îmbracă, la mediile în care umblă, la rezultatele pe care le au.......dar oare chiar au vreo importanţă?

    E trist că deşi suntem conştienţi de faptul că ne asemănăm mai mult cu nişte roboţi nu reuşim să ne schimbăm şi ne complacem în această situaţie, iar atunci când vrem să schimbăm ceva ne dăm seama că este prea târziu....mult prea tarziu.

       " Pierdem în viaţă ani, iar la moarte cerşim o clipă." ( N. Iorga )

......Un sfert de veac.....

            Poate pare mult, poate pare puţin, dar cu toate astea a trecut un "sfert de veac".

  Sincer nici nu ştiu ce ar trebui să scriu, pentru că am prea multe gânduri şi nu ştiu cu care să încep!

Ar trebui să încep cu mine când eram încă un copil şi eram plină de vise, când credeam că dacă pun nişte noroi într-o cutie am terminat de făcut mâncare, când din trei  beţe şi o patură mi-am facut casă, iar dacă mă îmbrăcam cu hainele mamei puteam să am orice profesie îmi doream. Ar fi fost prea frumos ca totul să se realizeze aşa uşor, dar timpul şi-a pus amprenta asupra oamenilor dar şi asupra mea.

Acele copilării erau plăcute iar acum când mi le amintesc zâmbesc şi mă gândesc că amintirile nu ţi le poate lua nimeni.

   A  trecut un sfert de veac în care am crezut în mine şi în ceilalţi, am crezut că dacă respecţi vei fi respectat, dacă munceşti vei fi răsplătit, am crezut că lumea e alcătuită din bine şi rău, şi ca în orice poveste binele va triumfa.

    Dar cum se spune "socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg" aşa că am aflat că prietenii sunt din ce în ce mai puţini, am aflat că nu primeşti ceva fără să oferi ceva la  schimb, că atunci când vrei să vorbeşti cu cineva ....nimeni nu are timp pentru tine deşi ai o agendă de telefon plină de " prieteni".

    Într-un sfert de veac am întâlnit şi oameni deosebiţi care m-au susţinut, m-au îndrumat, cu care am adunat amintiri şi care m-au certat atunci când chiar o meritam, am cunoscut oameni care au văzut ceva în mine şi care au ştiut că dincolo de toate sunt un simplu om.

  Stând " In my secret life" aşa cum îmi place mie să spun şi ascultând Eros Ramazzotti :):)...îmi place să cred că acesta este doar începutul la ceea ce  va urma.

În secolul vitezei.......încântaţi de trecut.

 

   Săptămâma trecută am vizionat această scenetă, avându-l ca protagonist pe Florin Piersic, am fost plăcut impresionată de revederea unei piese dragi mie şi de aceea doresc să fie vizionată şi de alte persoane. 
   Să ştiţi ca are efect  terapeutic, aşa că vă doresc vizionare placută!

Ceva nou....

     Mă gândeam zilele acestea că trebuie să-mi creez  şi eu un bolg, având în vedere că tot este la modă, şi cum se apropie sesiunea şi acum am chef de orice...numai de învăţat nu...uite-mă şi pe mine făcându-mi de cap în lumea asta virtuală şi croşetându-mi un blog.

  Nu ştiu care o să fie efectul creării acestui blog...cert este că acum îmi voi aloca ceva timp să postez câteva idei pe care le am referitor la viaţă, principii, sentimente sau alte subiecte care ma interesează sau mă şochează, într-un cuvânt voi vorbi cu mine şi cu voi, dar la un nivel mai avansat.:)):)).

  Acum că introducerea a fost făcută  trec la următorul pas şi am să postez un pamflet care a fost realizat în urma citirii unor lucrări de evaluare  de la gimnaziu,  la materia de studiu ...Georgafie, profesor fiind o bună prietenă de a mea.

Un hârţog şi o hârţoagă stau de vorbă barbă-n barbă,
Scot prostii şi aberaţii ca să facă conversaţii,
Se laudă cu prostia ca să iasă geografia.
Şi totul e minunat, mama Urs s-a supărat
Că nu este apreciată...ea femeie minunată...şi de toţi  înlăturată.
Totuşi dacă ne gândim de prostii nu ne lipsim
La a 7-a am văzut că-n Japonia, de mult, erau fete adevărate
Cu ţepuşe-n coc băgate şi cu rochii elegante,
De pantofi nu mai vorbim, că aicea noi toţi ştim..că erau din lemn masiv
Ca să fie apreciate c-au picioare minunate şi de mulţi bărbaţi curtate.
Of ! ştiinţa e în toi, la a 8-a hop şi noi unde stă foca-n copac ca să facă cotcodac,
Ca să ne înveţe climă, vegetaţie şi rimă.
În pădurea de foioase foca e la ea acasă,
Se plimbă şi se foieşte, pe noi toţi ea ne uimeşte,
Ne ajută să gândim, geografia noi s-o ştim.
Dacă nu ştiaţi măi frate Terra are mai de toate,
De la pluviometrul său, care ne spune căldura,
Până la o ţară mare care este-n departare,
Unde-am vrea să locuim, ca să nu ne mai bocim de iernile mohorâte şi de verile toride.
Staţi să vă mai spun ceva,
Odată de ziua mea am fost în Japonia ca să vizitez ceva,
Şi ce crezi c-am vizitat?
Un oraş de mullt uitat care mult m-a bucurat,
Suzuki el se numea şi cândva aicişa mulţi vulcani mai erupea,
Geografia-i minunată, lumea e extaziată,
Cu atâtea cunoştinţe fetele au multe fiţe,
Iar băieţii mai de soi fac un mare tărăboi,
Se ceartă şi se jignesc pe un continent ales,
Volga, continent frumos, lumea e cu susu-n jos,
Nu-i lăsa să te distrugă, să te ferme, să te sece şi apoi iar să te-nece,
O! tu continentul meu lumea crede că e rău să înveţi ca să citeşti,
Să aduni, să socoteşti, să înveţi a desena sau să ştii ce e chimia.
Îi auzi mereu că spun " Să învăţ nu este bun, la ce-mi ajută mie că ştiu multă geometrie, de română nu mai zic , nu e important nimic, uite vine biologia, mai faină-i anatomia, dar în rest ne descurcăm să vorghim şi să dansăm."
Tolul astăzi se rezumă la manele şi nu-i glumă că aici în oraş la noi educaţia-i în toi.
Ar mai fi multe de spus, dar pe azi e de ajuns
Iar eu vreau să vă arăt că prostia este mare şi nu cere de mâncare.
                                        

   Pamflet inspirat din perlele elevilor, dacă aveţi nelămuriri legate de această mică , mare , urătură, vă stau la dispoziţie. Am vrut să ataşez un dicţionar de perle dar vă las pe voi să înţetegeţi ideea.

  Pe data viitoare!